In memoriam Adrian Rugină: Nu te-am uitat Adi, dar nici nu am învăţat nimic din jertfa ta

Adrian Rugină, unul dintre eroii de la Colectiv. A ieşit din iadul de flăcări, dar a intrat înapoi pentru a salva vieţi. A plătit cu propria viaţă. Şi sunt convins că a ajuns în Rai. Am înţeles, noi, toţi, ceva din jertfa sa? Sau prin lipsa noastră de reacţie gestul său nobil, la superlativ, riscă să îşi piardă nobleţea şi sensul?

Fapte: 30 octombrie 2015. Un incendiu izbucnit la un club din Bucureşti. Tragedia de la Colectiv. 65 de victime, atât va contabiliza statistica finală. Nu au fost locuri în spitale pentru ca victimele să fie tratate şi salvate în spitalele din România. Victime ale nesimţirii şi corupţiei politicienilor şi funcţionarilor. Victime ale nepăsării noastre, a tuturor.

31 octombrie 2018. Explozie a unei centrale termice într-un apartament din Piatra Neamţ. Un tânăr de 29 de ani suferă arsuri grave. Elicopterul SMURD nu poate să îl transporte la spital. Ca un sac de cartofi, e transportat din ambulanţă în ambulanţă până la Iaşi. Nu poate fi tratat şi salvat în România. Nesimţirea unui funcţionar amână transferul la un spital din Belgia. Nu mai poate fi salvat, e (a fost dintotdeauna) victimă. Victimă a nesimţirii şi corupţiei politicienilor şi funcţionarilor. Victimă a nepăsării noastre, a tuturor.

30 octombrie 2020. Un copil de 9 ani, autist, suferă arsuri grave în urma unui incendiu izbucnit la o gospodărie din Neamţ. Nu poate fi tratat în judeţ, nu este unde la cinci ani de la tragedia de la Colectiv, la doi ani după ce un tânăr şi-a pierdut şi el viaţa pentru că nu a putut fi tratat în Neamţ, în Bucureşti, în România. Copilul, care la ora la care scriu aceste rânduri se zbate între viaţă şi moarte, fiind în comă de gradul IV într-un spital din Bucureşti – nu a avut “norocul” să prindă un loc într-un spital din Iaşi, nu a avut “norocul” să fie transportat cu elicopterul sau cu avionul SMURD. Din nou nu s-a putut. Elicopterul şi avionul sunt probabil pentru “ştabi”, nu pentru amărâţi. Să dea Dumnezeu să scape cu viaţă. Să nu devină o nouă victimă a nesimţirii şi corupţiei politicienilor şi funcţionarilor. Victimă a nepăsării noastre, a tuturor.

Doar Dumnezeu îl mai poate ajuta. Politicienii şi funcţionarii nu au vrut să-l salveze, nu au făcut nimic în toţi aceşti ani pentru a crea condiţiile care ar fi putut duce la salvarea lui. Nici noi nu am făcut nimic pentru a-l salva I-am acceptat, votat şi plătit pe politicienii şi funcţionarii care nu au făcut nimic. Iar pentru nepăsarea noastră vom plăti din nou cu victime. În octombrie 2022 sau 2024 sau…

Revin la întrebarea iniţială: Am înţeles ceva din jertfa lui Adi? Nu. Nimic. Am continuat să fim la fel de egoişti şi meschini, urmărind zi de zi ca o turmă nişte interese mărunte, am continuat să fim la fel de nepăsători şi toleranţi faţă de politicienii şi funcţionarii care prin nesimţirea lor ne condamnă la moarte. Am continuat să fim complicii acestor funcţionari şi politicieni criminali. Am închis ochii şi am întors capul sperând ca printre victime să nu se afle părinţii noştri, copiii noştri, prietenii noştri. Poate că nu au fost printre victime azi, dar mâine… cine ştie?

Deci, Adi, acum după cinci ani de când ai plecat din iadul de flăcări în Rai, îţi spun că nu te-am uitat – măcar atât – dar nici nu am învăţat nimic din jertfa ta. Să ne ierţi Adi, deşi nu merităm iertaţi pentru nepăsarea noastră.