În cazul „Azilele groazei“, Marcel Ciolacu joacă după cum îi cântă Cătălin Drulă

De abia acum, după câteva decenii, a început să dea în clocot scandalul cu „azilele groazei”, despre care TOȚI ȘTIAU de prea multă vreme. Scrofulos la datorie, Cătălin Drulă, preşedintele USR, a sărit la jugulara premierului Marcel Ciolacu, cerându-i imperativ s-o dea afară din Guvern și din PSD pe Gabriela Firea, ministrul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Șanse.

Demiterea lui Firea a fost motivată de Drulă că acesta „a protejat o structură mafiotă, care a torturat bătrâni şi că trebuie să dispară din viața publică”. Motivaţia lui Drulă nu avea darul să șocheze prea multă lume, deoarece se ştia că, din 1990, în România „se practică protecţia unor structuri mafiote” de către politicieni sau persoane cu responsabilităţi publice.

Nu cred că există prea mulţi români care să nu fie la curent cu ceea ce se întâmplă prin stabilimentele, numite generic „azile de bătrâni”, şi aceasta de multă, prea multă vreme. Este greu de găsit vreun român, care să nu aibă o rudă, un prieten, o cunoştinţă, care să fi apelat, direct sau prin aparţinători, la serviciile unor „azile”.

Astfel s-a putut afla care dintre aceste azile îşi respectă menirea pentru care au fost autorizate şi care nu. Se ştia de ani de zile, că singura îndeletnicire a unor administratori de azile era să stoarcă cât mai mulţi bani din suferinţele unor persoane în vârstă sau cu dizabilităţi. TOŢI ŞTIAU, dar au preferat să tacă, din diverse sau perverse complicităţi, care tindeau către concluzia că „au protejat structuri mafiote”.

Întreaga clasă politică, cu foarte puţine excepţii, a contribuit la această „protecţie”, direct sau indirect. În contextul acestor realităţi nu poate fi reprimată întrebarea „de ce tocmai acum?”. Răspunsul este evident, pentru că acum a fost proiectat momentul declanşării unei emoţii naţionale, cu un subiect ţinut de prea mulţi ani sub capac în așteptarea unei oportunități, cum ar fi cele cinci randuri de alegeri electorale anul viitor.

Deodată, acum, s-a descoperit un escroc, pe numele său Ştefan Godei, care patrona o afacere oneroasă, botezată ad-hoc „Azilele groazei”. Pe filiera DIICOT s-au scurs în presă dezvăluiri despre ce se întâmpla în trei azile din Voluntari şi Afumaţi, aflate sub patronajul acestui Godei. Dezvăluiri menite să oripileze opinia publică, dar cu nimic mai detestabile decât în multe alte cazuri similare din ţară, ştiute şi nedezvăluite.

Ministrul Muncii, Marius Budăi a demisionat „firesc”, vorba lui Marcel Ciolacu, fiind singurul minister care avea responsabilităţi directe în cazul în speţă. Budăi a demisionat, deşi nu făcuse nimic mai puţin decât făcuseră toţi miniştrii Muncii anteriori, precum Raluca Turcan. Marius Budăi a demisionat plătind astfel pentru inactivitatea tuturor miniştrilor anteriori, cărora nu le ceruse nimeni demisia, decât poate în glumă, la vreun șpriț.

Rămâne de comentat uşurinţa cu care premierul Ciolacu s-a descotorosit de Budăi, mai ales că nu l-a înlocuit cu cine ştie ce mare somitate, ci doar pe criteriul să poarte fustă. După o zi, a urmat demisia Gabrielei Firea, ministrul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, demisie care nu a mai fost așa de „firească”.

Nu trecuse decât o lună, de când Ciolacu obţinuse mandatul de premier şi acesta, la presiunea unor adversari politici și a presei, a transformat PSD-ul într-un paratrăsnet în furtuna campaniilor electorale care urmează pentru alegerile din 2024. Ciolacu şi-a eliminat instant, la comandă, doi miniştri din Guvern, fără a realiza o dezbatere în PSD pe tema „azilelor”, a responsabilităţilor și a soluțiilor de remediere a acestei situații explozive, cu fitilul mult prea lung.

Totodată, asumându-și rolul de paratrăznet, Ciolacu nu a schiţat nici un gest de încercare a asumării colective a guvernării PNL-PSD, lăsându-l pe fostul premier Nicolae Ciucă să se relaxeze în scaunul de Preşedinte al Senatului, conform zicalei mioritice „nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i miroase”. Marcel Ciolacu şi-a asumat astfel responsabilitatea ca PSD-ul să plătească toate oalele sparte cu „azilele groazei” din România, de către guvernele anterioare, sperând că istoria îi va fi recunoscătoare şi că astfel se vor îndrepta lucrurile.

„Azilele groazei”, pretextul lui Drulă de a scăpa USR de coşmarul Firea şi PSD

Prinzând gustul sângelui, la demisia ministrului Budăi, Cătălin Drulă s-a angajat cu toată forţa în realizarea proiectului „Scoaterea Gabrielei Firea din viaţa publică”. Cătălin Drulă, ca deputat şi lider USR, are tot dreptul să aibă astfel de proiecte politice. Scoaterea lui Firea din viaţa publică nu este decât un proiect politic, deoarece Justiţia nu s-a pronunţat nici măcar aluziv la cazul Firea.

Nedumerirea ne copleşeşte când constatăm cu câtă dăruire Marcel Ciolacu face jocul lui Cătălin Drulă, parcă ar fi coautori ai proiectului „Firea, afara!”. Până în prezent, nu există dovezi că Gabriela Firea, ca ministru, ar fi avut vreo implicare, directă sau indirectă, în cazul „Azilelor groazei”, lucru confirmat public şi de Marcel Ciolacu. În schimb, Firea s-a situat sub presiunea unui concurs de împrejurări care i-au creat probleme de imagine.

Prima împrejurare este creată de USR, care are mai multe probleme în Bucureşti, capitala României. O problemă a USR-ului se numeşte Gabriela Firea, care constituia un baraj greu de trecut în alegerile de anul viitor, pentru câştigarea Primăriei Generale. O altă problemă a USR-ului este organizaţia PSD Bucureşti, care este, practic, imposibil de ignorat într-o campanie electorală.

Cu totul neîntâmplător, Firea era preşedintele acestei organizaţii. A doua împrejurare nefavorabilă este faptul că Firea locuieşte în Voluntari, unde soţul ei Pandele este primar. În Voluntari au fost „descoperite” în 2023 „Azilele groazei”, patronate de către acel Godei. Nu a fost necesar ca Firea să locuiască și în alte județe ale țării, unde au fost descoperite azile ale groazei.

A treia împrejurare a fost faptul că acest Godei se cam învârtea prin cercurile apropiate familiei Pandele-Firea, iar aceştia nu s-au prea înghesuit să-l recunoască. A patra împrejurare a fost că preşedintele USR, Cristian Drulă, a sesizat oportunitatea de a vedea în cazul particular al „azilelor groazei” din Voluntari o şansă de a scăpa de Gabriela Firea.

Pentru el „azilele groazei” existente pe tot cuprinsul României nu aveau potențialul politic al azilelor din Voluntari. În demersurile sale, Drulă a apelat la „efectul Iohannis” în cazul Colectiv, când președintele a debitat sentențios că „au trebuit să moară oameni, ca să demisioneze Ponta”. În cheie iohannisiană, spusele lui Drulă ne sugerează că „au trebuit să fie torturaţi şi jefuiţi bătrâni, ca să demisioneze Firea”.

A cincea împrejurare a fost aceea când Firea a adoptat acelaşi comportament, ca al tuturor politicienilor de până la ea, care au tăcut, deşi au ştiut sau au negat că ştiu. A şasea împrejurare a fost că Marcel Ciolacu, ca mai toţi liderii PSD, nu vrea să aibă în preajmă oameni cu prea multă personalitate şi popularitate. Are el destulă pentru toţi. Cu ajutorul lui Ciolacu, Drulă a scăpat USR-ul de coşmarul Firea şi al organizaţiei PSD Bucureşti, de la conducerea căreia aceasta a fost suspendată de Ciolacu.

Sunt convins că nici lui Drulă nu-i vine a crede, încă se mai ciupeşte, că a rezolvat o aşa de presantă problemă cu atâta uşurinţă. S-ar cuveni ca Drulă să-i trimită lui Ciolacu un coş cu trandafiri drept recunoștință. Marcel Ciolacu nu a demis-o pe Firea că nu ar fi avut altceva ce face. A fost mai uşor pentru el s-o convingă pe Firea să-şi înainteze singură demisia din Guvern şi din partid, o așa oportunitate nu putea fi ratată nici de el. Dacă o făcea Ciolacu, el ştia prea bine ca mulţi pesediști nu l-ar fi iertat.

Cazul „azilelor groazei” din România a fost exportat de parlamentarii USR la Bruxelles, unde am fost făcuţi de aceştia iar de rahat. Useriștii lui Drulă au pus pe masa Bruxelles-ului aceste cazuri cu o inocență infantilă, de parcă aceste cazuri nu ar fi existat şi pe vremea guvernării lor sub marele „Premier zero” Cioloș. Fără să fi participat la miniprotestul useriștilor din Piaţa Victoriei, sub sloganul „TOȚI ȘTIAU”, avem dreptul să ne întrebăm că dacă toţi ştiau, de ce politicienii USR au tăcut până la declanşarea campaniei „Jos Firea!”.

În scandalul „Azilele groazei”, Ciucă i-a păsat cartoful fierbinte lui Ciolacu

Un ONG, care monitorizează activitatea unor centre sociale din România, i-a trimis acum 6 luni o sesizare premierului Ciucă, în legătură cu nereguli şi încălcarea drepturilor unor persoane cu dizabilităţi din unele centre, denumite „azile”. Guvernul Ciucă nu a făcut nimic altceva decât că a trimis imediat sesizarea către Parchetul Judecătoriei Ilfov.

Din februarie şi până în iunie, când Guvernul Ciolacu şi-a intrat în atribuţii, nu s-a petrecut nimic public, nici un scandal de presă, nici dezvăluiri șocante, nici solicitări de demisii, nici proteste de stradă. După patru luni de la sesizarea trimisă premierului Ciucă, a intrat pe fir şi DIICOT care a întocmit un rechizitoriu de vreo 600 de pagini, din care presa s-a înfruntat copios, ca în vremurile bune ale Codruței Kovesi.

Ancheta a durat cinci luni, dar în tot acest timp nimeni, sau aproape nimeni, nu a mişcat un deget pentru a scurta calvarul acelor persoane vârstnice sau cu dizabilităţi. I-a lăsat să sufere în continuare, pentru a aduna probe. Concluzia care se degajă din acel rechizitoriu este că „Autorităţile cunoşteau de foarte multă vreme despre starea de lucruri deplorabilă din acele „azile”, dar autoritățile deveniseră inerte, ca în faţa unor fatalităţi”.

Prea multă lume se arată acum indignată, într-un puseu excesiv de fariseism, când lucrurile acestea se ştiau de prea multă vreme. A existat o complicitate tacită colectivă, de care ne făceam mai toţi de vină. Au plătit până acum, pentru complicitatea noastră colectivă, doar doi, cu demisiile. Vor mai plăti câţiva funcţionari şi atât. În orice caz, nu înalți funcționari cu carnet de membru PNL.Statul cu vina, demisionarii cu păcatul.

În ultimele cinci luni ale Guvernului Ciucă „Cutia Pandorei” cu „azilele groazei” a rămas închisă şi astfel nu s-a declanşat nicio emoţie naţională. După „rotativă”, Guvernul Ciolacu şi-a intrat în atribuţii şi cineva a învârtit cheia, deschizând „Cutia Pandorei”, din care au năvălit în spaţiul public toate grozăviile din România, care se petreceau numai în Voluntari. Emoţia naţională s-a declanşat instant şi acum se vede cui îi era destinat efectul. Pentru unul ca Drulă problema relevantă nu o constituia „azilele groazei”, și Gabriela Firea.