Un raport al Consiliului National al Întreprinderilor Mici si Mijlocii din România (CNIPMMR), întocmit în urma unui studiu desfãsurat în perioada aprilie – iunie 2005, aratã cã IMM-urile românesti realizeazã investitii de mici dimensiuni si nu se înghesuie sã achizitioneze noi tehnologii. Cauza o reprezintã accesul greoi la sursele de finantare. „Pentru dezvoltare, IMM-urile nu pot accesa, în prezent, decît credite bancare. Conditiile puse de bãnci întreprinzãtorului sînt, însã, descurajante – micii întreprinzãtori trebuie sã-i convingã pe bancheri cã au experientã în domeniul în care dezvoltã businessul, cã au întocmit singuri planul de afaceri si cã activitatea va genera fluxuri de numerar suficiente, care sã garanteze rambursarea creditului si a dobînzii aferente – dosarele de creditare sînt foarte complexe. În aceste conditii, IMM-ului care porneste o afacere si vrea sã se capitalizeze îi este practic imposibil sã acceseze un credit“, a precizat Tania Rusu, directorul executiv al Patronatului Judetean Neamt al IMM-urilor. Bancherii spun cã principalele motive pentru care IMM-urile nu primesc finantare sînt cosmetizarea situatiilor financiare, lipsa garantiilor si planurile de afaceri neviabile. Ei spun cã fiscalitatea excesivã i-a împins pe multi întreprinzãtori sã-si cosmetizeze situatiile financiare pentru a scãpa de plata impozitelor si taxelor mari cãtre buget, iar aceastã practicã îi descalificã la acordarea unui împrumut. Teoretic, însã, si IMM-urile fãrã „posibilitãti“ pot obtine finantãri. În momentul în care o întreprindere micã sau mijlocie reuseste sã convingã o bancã de viabilitatea planului de afaceri, ea trebuie sã prezinte garantiile acoperitoare, de genul ipotecilor, gajului, cash-ului colateral sau al scrisorilor de garantie. Aici apare Fondul National de Garantare a Creditelor (FNGC). Bãncile comerciale pot solicita Fondului, în baza Conventiei de lucru încheiate în prealabil, participarea la împãrtirea riscului, prin emiterea unei garantii financiare pentru proiectul respectiv. Documentatia este înaintatã de bancã la FNGC si include solicitarea de garantare semnatã de bancã, documentele de credit în baza cãrora banca a aprobat finantarea si documentele din care reiese cã solicitantul finantãrii se încadreazã în categoria IMM. În medie, în termen de nouã zile, Fondul analizeazã dosarul de finantare remis de bancã si transmite decizia privind acordarea garantiei financiare solicitate. Din acest moment, creditul este ca si obtinut. Cel putin aceasta este teoria. Practic, însã, si accesul la acordarea garantiilor solicitate este greoi. „Eu cunosc, în Neamt, douã societãti care au apelat la Fondul National de Garantare a Creditelor, una din Piatra Neamt si alta din Roman. Sînt societãti care au fãcut investitii mari si, pentru a-si aduce tehnologia necesarã, au apelat la acest Fond. Nu stiu dacã au si reusit sã obtinã sprijinul necesar“, a adãugat Tania Rusu.