Hramul Bisericii Sfîntul Haralambie

■ lăcaşul de cult împlineşte 166 de ani de la sfinţire ■ biserica a fost zidită între anii 1853-1856, fiind pictată de un colaborator al artistului Nicolae Grigorescu ■ la acest aşezămînt se află şi o icoană veche a Maicii Domnului, de prin anul 1600, care ar fi fost iniţial la capela de la Cetatea Neamţ ■

Biserica Sfîntul Haralambie din Tîrgu Neamţ va îmbrăca straie de sărbătoare pe 10 februarie, cu prilejul hramului, evenimentul fiind un prilej de a aduce mulţumiri lui Dumnezeu şi sfîntului ocrotitor pentru toate binefacerile de care enoriaşii parohiei au avut parte în anul ce a trecut şi  de rugăciuni pentru ajutor în perioada ce urmează.

Lăcaşul bisericesc împlineşte anul acesta 166 de ani de la sfinţirea ce a încununat lucrările de reparaţii şi modernizare realizate între 2012 şi 2016 sub coordonarea preoţilor slujitori Teoctist Caia şi Marian Gheorghe Filip, cu sprijinul locuitorilor din zonă şi al autorităţilor locale. S-a schimbat acoperişul, s-a spălat pictura interioară, s-a aurit catapeteasma şi s-a raşchetat parchetul.

S-a înnoit astfel toată biserica, fiind puse şi pavele în curte. Resfinţirea lăcaşului a fost oficiată de către IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în mai 2016. Evenimentul marca atunci şi împlinirea a 160 de ani de la prima sfinţire, realizată în 24 aprilie 1856. Biserica a fost zidită între anii 1853-1856, fiind pictată de un colaborator al pictorului Nicolae Grigorescu, pe nume Neculai Lefteriu.

Se spune că unele icoane din catapeteasma bisericii ar fi fost pictate de marele artist. În dotarea bisericii există şi o icoană veche a Maicii Domnului, de prin anul 1600, care a fost iniţial în capela de la Cetatea Neamţ. Despre istoricul acestui lăcaş nu există foarte multe informaţii, dar se ştie că hotărîrea de a se construi biserica s-ar fi luat de către fruntaşii locului, după ce într-o noapte de Înviere credincioşii din zonă nu au reuşit să ajungă la nici o biserică fiindcă nu au putut trece apa Ozanei învolburate care luase în aval toate podurile şi podeţele.

Se spune că oamenii, pregătiţi de marea sărbătoare, s-au aşezat în locul de astăzi al bisericii şi au ascultat de acolo clopotele bisericilor, spunîndu-şi unii altora Hristos a Înviat! şi Adevărat a Înviat!. Biserica Sfîntul Haralambie şi slujitorii săi sînt cunoscuţi pe plan local şi pentru implicarea în activităţi cu copii şi tineri. Preotul Teoctist Caia şi soţia sa, Olguţa, au înfiinţat, în urmă cu circa două decenii, corul Angelli şi au derulat numeroase proiecte, inclusiv prin parteneriate încheiate cu instituţii de învăţămînt şi de cultură de peste Prut.

De asemenea, preotul misionar protopopesc Gheorghe Marian Filip este de mai mulţi ani iniţiatorul şi organizatorul activităţilor filialei locale a Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi Români, coordonînd şi grupul Străjerilor Cetăţii Neamţ, coordonînd şi corul bărbătesc al Parohiei Sfîntul Haralambie, ce a luat parte la numeroase evenimente culturale şi religioase, inclusiv în perioada sărbătorilor de iarnă. Sfîntul Haralambie se bucură de o mare evlavie din partea credincioşilor. Fragmente din moaştele sale se află în păstrarea mănăstirilor Neamţ, Sihăstria, Văratic şi Agapia, alături de cele ale altor sfinţi veneraţi de Biserică.

Despre Sfîntul Haralambie, scrierile religioase afirmă că a trăit în secolul al II-lea. A fost episcop al cetăţii Magnezia din Asia Mică, în vremea dregătorului Luchian. Numele sfîntului este de origine grecească, fiind compus din cuvintele haris(har) şi lampos(lumină, strălucire), împreună însemnînd „strălucire a harului“. Se spune că sfîntul Haralambie a fost persecutat pentru viaţa sa sfîntă, fiind arucat în temniţă şi torturat. La acel moment el avea 113 ani, de aceea el este considerat cel mai bătrîn mucenic dintre cei cunoscuţi de Biserică.