Hram de Rusalii la Mănăstirea Horaiţa

■ lăcaşul monahal a sărbătorit hramul paraclisului Pogorîrea Sfîntului Duh

Mănăstirea Horaiţa a îmbrăcat haine de sărbătoare, duminică, 20 iunie, cu prilejul marii sărbători creştine Pogorîrea Sfîntului Duh (Rusaliile). Este un hram cu tradiţie, al paraclisului vechi din turnul-clopotniţă, ce a fost ridicat între anii 1852-1855.

Mai tîrziu, la sfinţirea bisericii principale, în 1867, mănăstirea a primit ca hram Botezul Domnului, dar de-a lungul timpului s-a sărbătorit hramul principal tot de Rusalii. Horaiţa îl are ca ocrotitor şi pe Sfîntul Ierarh Nicolae, care a dat numele celui de-al doilea paraclis, unde se slujeşte mai ales iarna. Pelerinii care ajung la această mănăstire sînt atraşi şi de o icoană considerată făcătoare de minuni, despre care se spune şi că este aducătoare de ploaie sau izbăvitoare de secetă. Icoana este o reprezentare a Maicii Domnului şi se presupune că ar fi fost pictată în secolul al XVIII-lea, fiind aşezată iniţial în prima biserică, din lemn, ce fusese ridicată în 1822.

Aceasta este scoasă în procesiune în fiecare an, de sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, pe un traseu împădurit cu o lungime de circa un kilometru între Horaiţa şi mănăstirea Horăicioara. La cererea credincioşilor, icoana era scoasă din biserică şi în vreme de secetă, pentru organizarea de procesiuni prin sate. Aşezată nu departe de poalele Muntelui Horăiciorul, Mănăstirea Horaiţa a fost înfiinţată în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Biserica actuală, cu hramul Botezul Domnului, a fost ridicată între anii 1848-1867, fiind sfinţită de către Calinic Miclescu, mitropolitul Moldovei de la acea vreme.

Biserica a fost construită exclusiv din piatră, doar bolţile fiind din cărămidă. Impresionează şi prin elementele de arhitectură romano-bizantină, precum şi prin influenţele ruseşti în numărul şi configuraţia celor opt turle. Catapeteasma este unică în ţară, în primul rînd prin aşezarea amvonului deasupra uşilor împărăteşti.