Holera aviarã a lovit 16 gãini la Cîndesti

• 16 gãini moarte au pus pe jar specialistii veterinari nemteni • initial s-a crezut cã este vorba de gripã aviarã • semnele clinice au dovedit cã este vorba despre holerã aviarã, o boalã comunã si putin periculoasã •

Medicii veterinari nemteni au intrat în prizã, ieri, dupã ce au fost anuntati cã 16 pãsãri au murit într-o gospodãrie din comuna Cîndesti. Alarma s-a dovedit a fi falsã, dat fiind cã specialistii nu au depistat semnele clinice specifice gripei aviare, apãrutã la sfîrsitul sãptãmînii trecute în judetul Tulcea. „Au fost preluate si probe pentru analize, dar nu e vorba de influenza, ci de boli intercurente, specifice acestei perioade, cum ar fi holera aviarã sau diferite forme de avitaminoze. Sînt probleme care apar frecvent la pãsãri, mai ales în gospodãriile unde sînt hrãnite exclusiv cu boabe de porumb. Noi avem un autolaborator care ne permite sã facem analize, dar atunci cînd semnele clinice indicã suspiciunea aparitiei unor cazuri de gripã aviarã probele prelevate sînt trimise la laboratorul de la Bucuresti al Institutului National de Diagnostic si Sãnãtate Animalã“, a declarat medicul Constantin Lipan, director adjunct al Directiei Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor Neamt. Specialisti recomandã crescãtorilor sã tinã pãsãrile în curti si sã informeze medicii veterinari asupra aparitiei unor cazuri de îmbolnãvire sau mortalitate la aceastã specie. În plus, este recomandat consumul cãrnii de pasãre si preparatelor numai din unitãti autorizate sanitar-veterinar. Pãsãrile care contacteazã cel mai usor influenta aviarã sînt gãinile si curcile, dar si fazanii, pãunii si bibilica. Boala evolueazã rapid, cu febrã 44 grade, înrosirea crestei si bãrbitelor si se soldeazã cu moartea fulgerãtoare a pãsãrilor. Alte simptome specifice ar fi umflarea capului, a gîtului si chiar a pieptului, respiratie horcãitoare si umplerea gusii cu scurgerea lichidelor filante din cavitatea bucalã si nãri. Principalele surse de infectie sînt pãsãrile bolnave sau în perioada de incubatie a virusului, dar si cadavrele pãsãrilor moarte, resturile de la prelucrarea carcaselor, apele de spãlare a produselor avicole, precum si ustensilele contaminate cu virusi. Virusul se transmite pe cale respiratorie, transmiterea fiind favorizatã si de pãsãrile sãlbatice si persoanele contaminate. Boala poate fi combãtutã doar prin lichidarea pãsãrilor bolnave, dezinfectia gospodãriilor afectate si filtru sanitar-veterinar. Mãsurile extreme sînt obligatorii, mai ales cã virusul rezistã pînã la 2 sau 3 luni în sînge, fecale sau carne. În carnea congelatã, virusul rezistã pînã la un an, iar dezinfectantele uzuale, în concentratii obisnuite, îl distrug rapid.