Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Hîrtia de turnesol (Accidentul din Muntenegru)

Știre publicată în urmă cu

în data de

1. Tragicul accident ne duce cu gîndul la Cutremurul din 1977, de la Bucuresti si la „Explozia“ de la Cernobîl, cînd, evident, marile dezastre au dezvãluit tarele unor regimuri politice, dar care, iatã, vrem-nu vrem ne amintim, deoarece, vai, apar niste, aparent, paradoxale reactii, care amintesc de acele întunecate vremuri. Sã le recapitulãm pe scurt:

2. Cutremurul din ã’77 a „prins“ regimul pe picior gresit: Ceausescu lipsea din tarã, iar subordonatii lui din Capitalã nu stiau ce sã facã: sã informeze sau sã nu informeze populatia?! Ei ar fi vrut ca poporul sã nu cunoascã amploarea dezastrului numai cã cenzura nu a reusit sã suprime pe cît ar fi dorit informatia: din strãinãtate a pornit o avalansã de întrebãri de la nenumãrati români care cereau vesti despre rudele lor din Bucuresti. Autoritãtile tãceau, dar informatia a spart zidul dintre lumea liberã si cea din tarã, cu stiri si comentarii greu, dacã nu imposibil de anihilat si controlat. Culmea ironiei, porta-vocea comunicãrii stirilor a fost postul de radio Europa Liberã, care s-a întrecut pe sine cu profesionalismul, promptitudinea si acuratetea comunicãrii mult asteptatelor vesti.

3.Poporul sovietic era cuprins de euforia Glasnost-ului: sã spui cu voce tare ceea ce auzi (coruptie, alcoolism, productie de proastã calitate etc) si sã nu te limitezi, cã pînã atunci, la soapte: vinovati de proasta stare a lucrurilor nu era regimul, ci erau niste activisti, lideri locali etc. Dezastrul de la Cernobîl avea sã dezvãluie însã limitele asa-zisei „deschideri“ gorbacioviste: populatia trebuia împiedicatã sã stie ceea ce s-a întîmplat la centrala atomicã si nici lumea de afarã nu trebuia sã afle. Asa se face cã, desi savantii îl informaserã pe Gorbaciov de intensitatea si gravitatea poluãrii cu noxe mortale, el si ciracii lui si-au îngãduit sã scoatã în stradã milioane de rusi, dintre care foarte multi tineri si chiar minori (pioneri), ca sã-si manifeste bucuria sãrbãtoririi nu stiu cãrei zile aniversare. Crimã de stat? Prea putin spus. Crimã fãrã precedent în istorie!…

4. Desi au trecut atîtia ani de atunci, rãmîne legitimã întrebarea: cum au fost posibile asemenea incalificabile aberatii istorice? Simplu: regimurile totalitare s-au temut (si se tem) de adevãr, încît, pe cît posibil, îl evitã, îl amînã, din cauza consecintelor pe care adevãrul l-ar putea avea supra propriilor lor interese. La liderii totalitari, apropierea de adevãr dezvãluie mai degrabã resentimentul decît satisfactia si mai degrabã senzatia de pericol decît sentimentul sigurantei. Asa se explicã putinãtatea informatiilor exacte în regimul comunist.

5. Preocuparea celor care adunã informatia pare a fi învãluirea acesteia, iar impulsul celor ce o recepteazã pare a fi eludarea ei. În regimurile totalitare, producãtorii si consumatorii informatiei mimeazã respectul pentru ea, în vreme ce, de fapt, o suspecteazã sau o dispretuiesc. La „ei“, un fapt nu este nici real, nici ireal: el este dezirabil sau indezirabil, complice sau conspirator, aliat sau adversar si nu un obiect supus cunoasterii adecvate. Din aceastã surclasare a obiectivitãtii demonstrabile de cãtre o posibilã utilitate, ei si-au clãdit principii care au ajuns un fel de doctrinã: cunoasterea adevãrului detine ultimul loc, situîndu-se în urma prejudecãtilor, aparentelor, a partizanatului, a pasiunilor, a dorintei de a vedea realitatea conform unor idei preconcepute.

6.Sub pretextul protejãrii culturale a natiunii, liderii comunisti tineau masele cît mai departe cu putintã de ceea ce se petrece în tarã si în lume: filtrau stirile sau le inventau dupã nevoie, ca sã-si mascheze esecurile si sã-si motiveze impostura. Reglarea circulatiei informatiei constituia un element determinant al puterii: oamenii aflati în vîrful piramidei sociale actionau dupã cum le dictau interesele, nu adevãrul. De aceea, manifestau un dezinteres deconcertant nu numai de adevãr ci si fatã de ratiune.

7. În regimul totalitar, minciuna politicã exprima contra-adevãruri cinice, opuse total experientei lesne de controlat: minciuna e o parte integrantã a vietii politice. Minciuna totalitarã voia sã împiedice populatia sã primeascã informatii din afarã si sã împiedice lumea din afarã sã afle ce se petrece înãuntru. Fãrã aceastã minciunã fundamentalã si fondatoare, sistemul nu ar fi putut supravietui: minciuna era scutul lui protector! Minciuna de stat e dominatã de cenzurã, de apãrare pasivã împotriva informatiilor indezirabile si de propagandã, adicã de reconstruirea, piesã cu piesã, a realitãtii, pentru a o pune de acord cu imaginea doritã de Putere.

8. În democratie, informatia este abundentã si de bunã calitate. În dictaturã, informatia suferã din cauza mizeriei generale: cenzuratã sau nu, aici informatia se caracterizeazã, la rîndul ei, de o mare sãrãcie. Neputinta informatiei de a elucida anumite întîmplãri si evenimente nu rezultã numai din cenzurã, autocenzurã, ipocrizie si minciunã. Abundenta informatiilor disponibile stimuleazã dorinta, paradoxalã, de a le învãlui, de a le ascunde, în loc de a le utiliza deschise. Cînd deosebirea dintre fictiune si realitate devine flagrantã, se fac „dezvãluiri“, spectaculoase sau nu, pentru a se evita prãbusirea sistemului, asa cum a fãcut Hrusciov la Congresul XX.

9. Am fãcut acest, un pic prolix excurs istoric, pentru a demonstra cã ceea ce s-a întîmplat dupã tragicul accident din Muntenegru are, din pãcate, rãdãcini evidente în mentalitãtile fostului regim politic: si diplomatii din zonã si Ministerul de Externe, si purtãtorul de cuvînt al Ministerului si ceilalti lideri politici obligati sã facã demersuri pentru informarea promptã a opinei publice, în primul rînd a rudelor victimelor, înnebunite de spaimã si de teamã cã si-au pierdut pe cei dragi, au reactionat cu mare si condamnabilã întîrzîiere, iar atunci cînd au apãrut pe post sau la telefon, au fost de-a dreptul penibili…Cum a fost posibil asa ceva?!

10. Nu putem sã spunem cã au fost nesimtiti – cum s-au grãbit sã-i catalogheze adversarii lor politici, dar ne temem cã simtul lor moral a fost anesteziat de propria putere si avere. Ne temem cã ei nu au fost în stare sã-si corecteze o mentalitate mostenitã din trecutul apropiat. Ne este greu sã ne desprindem de boantele stereotipuri. Din cauza unor asemenea „reprezentanti“ ai nostri – perindati la putere dupã anii ã’90 – România este clasatã în categoria tãrilor problematice si vesnic dãtãtoare de probleme. De aceea sîntem priviti cu un amestec de nedumerire si neîncredere. Sîntem încã în Orient, nu în Europa.

11. Continuãm, iatã, sã suferim de o sãrãcie a informatiei, sãrãcie care accentueazã omniprezenta unor sloganuri simpliste: „nu ne mai deranjati cu atîtea întrebãri, lãsati cã vã informãm noi dacã aflãm ceva etc.“. Iatã cã si în democratie informatia este obstaculatã, nu de cenzurã, ci de prejudecãti, partizanate, teamã irationalã de adevãr, partiabilitate, tabuuri, interdictii rituale (obisnuinte proaste, reflexe discutabile sedimentate în timp etc.). Chiar asa? Da, este vorba despre fatalul venin al fricii de adevãr, ale unor obscure impulsuri de tipul: „sã fim atenti, sã nu deranjãm pe cineva“ etc: „imperativul categoric negativ“ (Caillois)…

12. Teama de risc si fuga din fata responsabilitãtii atestã o mediocritate de caracter: individul atins de un asemenea „morb“ este incapabil sã suporte presiunile emotionale create de incertitudine, încît preferã siguranta rutinii, a „calmului“: „lasã’ cã merge si-asa, ce atîta grabã?“. Un asemenea ins nu riscã, el vrea „garantii“: vicleana pudoare care impune o anume „retinere“.

13. Informatia a devenit elemntul central al civilizatiei, deoarece în democratie informatia este liberã si sacrã, în scopul asumãrii misiunii contracarãrii a tot ceea ce poate sã umbreascã judecata cetãtenilor, a celor care, în ultimã instantã, sînt factorii de decizie ai interesului general. În societatea deschisã, domeniul adevãrului e stãpînit de oamenii însisi, care sînt gata sã promoveze si sã suporte adevãrul, deoarece democratia nu poate exista fãrã o anume dozã de adevãr, nu poate supravietui decã acest adevãr coboarã sub nivelul minimal.

14. Informatia a devenit un instrument universal omniprezent: în fiecare moment omul are o imagine asupra lumii si a societãtii sale în lume, iar el actioneazã si reactioneazã conform acestei imagini: cu cît aceastã imagine este mai distorsionatã sau falsificatã, cu atît actiunile si reactiile sale sînt mai primejdioase. Pentru el si pentru ceilalti: el nu-si dã seama ce face sau, pur si simplu, actioneazã între limitele realitãtii înconjurãtoare.

15. „Dintre toate puterile lumii, prima este opinia publicã“, spunea Simion Bolivar: de aceea, în unle regimuri, Puterea coboarã lespedea minciunii asupra opiniei publice, de care se teme. Tot de aceea, în sistemul totalitar, minciuna învãluie, capitoneazã întreaga viatã publicã, mascînd prãpastia dintre dominatia exclusivã a partidului unic si incapacitatea acestuia de a gestiona treburile publice.

16. Ce învãtãturi putem sã desprindem din „bîlbîieliele“ purtãtorului de cuvînt al MAE si ale altor corifei politici dupã accidentul din Muntenegru? Viitorul depinde de utilizarea corectã sau incorectã a informatiilor. De aceea, nu avem dreptul sã triem informatiile conform convingerilor noastre, nu avem dreptul sã ne lãsãm legãnati de contorsiuni mentale pentru a deforma sau obstructiona informatia.

17. Sã respecti adevãrul, înseamnã, în primul rînd, sã nu te temi de el, sã-l suporti, sã eviti sã-l ocolesti, ori sã-l siluiesti, considerîndu-te proprietarul lui. Sã te deschizi în fata adevãrului fãrã a dori sã-i controlezi conditiile de existentã. A minti si a nu minti: sã îndrãznim, deci, sã judecãm ceea ce vedem. Aceastã capacitate si fortã de a identifica si suporta adevãrul înseamnã „prezentã de spirit“, adicã prezenta spiritului fatã de ceea ce este el si, în primul rînd, fatã de ceea ce îi este ostil, adicã prostia…

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Martori la strania aparitie a unui obiect luminos pe cer

Știre publicată în urmă cu

în data de

• doi pietreni, la fel ca multe persoane din tarã, au observat pe cer un obiect luminos care se comporta ciudat • ei plecaserã la pescuit si au fost martorii aparitiei stranii în dimineata zilei de 26 decembrie • „Acum rememorez cele trãite si parcã am avut ceva fiori reci. Chiar i-am zis amicului: «Hai sã ne tinem de mînã, cã acum ne trag ãstia sus»“, spune Dragos Vintilã •

Dragos Vintilã, un pietrean de 38 de ani, îsi fãcuse planuri mari pentru ziua de marti, 26 decembrie. Împreunã cu un amic, a decis sã meargã la o partidã de pescuit la Sascut, cu barca, pe un lac de acumulare din zonã, cã de, poate, poate o fi cu noroc. Ulterior am aflat cã n-a fost sã fie prea spornicã iesirea (doar niste bibãnasi), dar ce le-a fost dat sã vadã în drum spre lac celor doi pietreni i-a marcat si cu sigurantã îsi vor aminti de întîmplare mult timp. Concret, au observat un straniu obiect luminos, foarte bine conturat pe cerul încã întunecat al diminetii, ei alãturîndu-se altor persoane din diverse zone ale tãrii care au vãzut acelasi lucru. De altfel, au si imortalizat aparitia cu telefonul mobil, realizînd cîteva fotografii, dar nu prea au iesit clare. Însã, imaginile care ilustreazã acest articol au fost realizate de un romascan, prieten cu unul dintre pietrenii mentionati, martor si el al fenomenului pomenit. Mai trebuie spus cã subiectul a fost extrem de comentat în presã, fie ea scrisã sau vorbitã, în ultimele zile si pe retelele de socializare. „Am plecat din Piatra Neamt în jur de 4.30 – 4.40 mergînd destul de încet, pentru cã aveam tractat peridocul cu barca. Dupã ce am trecut de Buhusi si Racova, cam pe la 5.30 am observat strania luminã de pe cer. De altfel, am vãzut-o de la depãrtare si ne tot întrebam ce putea fi. Ne-am dat cu presupusul, gîndindu-ne cã poate era lumina vreunui reflector puternic, de la o discotecã sau vreun club. Dar ceva nu era în regulã, nu putea fi o luminã venitã de jos, era ceva straniu. Chiar foarte straniu. Plus cã lumina dispãrea, dar rãmînea conturul perfect si se tot mãrea. Era ca o ceatã lãptoasã pe cer, doar într-un loc. Nu putea fi un fenomen meteo. Era ca o parã întoarsã. Cum ne apropiam tot mai mult de locul unde era localizatã pe cer, îsi mãrea forma. Am oprit si am fãcut fotografii, dupã care ne-am continuat drumul, trecînd pe sub ea. Acum rememorez cele trãite în dimineata de 26 decembrie si parcã am avut ceva fiori reci. Chiar i-am zis amicului: «Hai sã ne tinem de mînã, cã acum ne trag ãstia sus». Am mai mers un pic, lãsînd conturul ciudat în stînga noastrã si am oprit iar, dar lumina dispãruse la fel de straniu cum si apãruse. Tot ce am vãzut noi, cred cã a durat între 3 si 5 minute. Oricum, a fost o experientã unicã si nu am o explicatie despre ceea ce ar fi putut fi“, ne-a povestit Dragos Vintilã. A continuat spunînd cã în nici un caz nu a putut fi vorba despre vreo luminã proiectatã de la sol.

Declaratii care adîncesc misterul

Obiectul luminos neidentificat a fost vãzut, conform Digi24, în aceeasi dimineatã, de localnici din Vrancea, Bihor, Ilfov, de lîngã Bucuresti, dar si de la Roman, ei postînd pe retelele de socializare fotografii si filmulete. Si cam toti au arãtat cã misteriosul obiect, unii i-au spus minge de luminã, a dispãrut la fel de brusc precum apãruse si a lãsat în urmã o formã conicã, asemenea unei perdele de ceatã. Exact cum a relatat si Dragos Vintilã. Întrebat despre strania aparitie, celebrul Alexandru Mironov, realizator Digipedia, a declarat: „Sînt imagini aproape clasice într-un domeniu care se numeste ufologie, un fel de stiintã a OZN-isticii. Poate cã stiintã este mult spus. Este vorba de fenomene care se întamplã adesea. Se întîmplã si pe teritoriul României. S-ar putea ca o explicatie sã vinã de la ingineri care sã spunã: e o treaptã a unei rachete, e vorba de un proiectil de mari dimensiuni militar, cu care s-a fãcut un exercitiu. În urmã cu cîtiva ani, la Celiabinsk, în nordul Rusiei, un asemenea obiect ceresc a explodat. S-a dovedit cã era vorba de un meteorit care venea spre pãmînt. S-a frecat cu aerul, a explodat si s-a comportant ca o bombã. A spart toate geamurile din oras. Este vorba deci de fenomene de care nu mai trebuie sã ne speriem. Poate o sã stim odatã si odatã mai mult despre ele. Este clar însã cã din ce în ce mai des ele sînt observate. Atunci cînd raportãrile vin din mai multe pãrti despre un acelasi fenomen întîmplat la un acelasi moment, atunci este într-adevãr un fenomen care trebuie investigat“. Misterul în acest caz este dat si de faptul cã obiectul luminos apãrut în dimineata zilei de 26 decembrie nu a fost detectat de radare, dupã cum sustine Marius Ioan Piso, presedinte – director executiv al Agentiei Spatiale Române, într-o interventie la Digi24: Noi avem niste surse de informare foarte clare, cum ar fi Comandamentul Strategic al Fortelor Spatiale SUA. Existã un sistem si în Europa, care urmãreste aceste lucruri. Pînã si în România existã un sistem numit Allsky, fiind gestionat de astronomi si de amatori care urmãresc cerul. Mãrturisesc cã nici una din aceste surse nu a detectat nimic la acea orã. Nu a apãrut nimic. Cel putin noi nu am fost informati despre asa ceva“. Alte surse au avansat ipoteza cã a fost vorba despre o rachetã lansatã de agentia spatialã chinezã, cu cîtiva sateliti artificiali, sau cã obiectul observat ar fi o bucatã din statia spatialã chinezã Tiangong-1, care se presupune cã ar urma sã se prãbuseascã pe Terra la început de 2018. O altã variantã ar fi cã a fost un meteorit care s-a dezintegrat la intrarea în atmosferã. Dincolo de aceste declaratii si ipoteze care nu au lãmurit deloc subiectul, strania aparitie vãzutã si de cei doi pietreni si de alte persoane din tarã va rãmîne pentru ei tot la stadiul de straniu si nemaivãzut.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Enache nu-si uitã fostii elevi

Știre publicată în urmă cu

în data de

• Vlad Achim este cel mai nou membru al formatiei de Liga 1 pregãtite de Costel Enache • Gigi Becali a fost de acord ca Achim sã plece la FC Botosani • pe lîngã antrenorul cu care a mai lucrat la FC Ceahlãul, Achim se va reîntîlni si cu un alt fost coleg, Sebastian Chitoscã •

Microbistii din Neamt au motive sã urmãreascã ceva mai interesat partidele din partea a doua a campionatului Ligii 1, dupã cum a început perioada de transferuri din minivacanta de sãrbãtori. În lipsa unei formatii din judet pe prima scenã fotbalisticã, cunoscãtorii de fotbal din judet ar putea sã „adopte“ o grupare care are deja în lot trei fosti componenti ai echipei din Piatra Neamt. Este vorba de FC Botosani, pregãtitã de antrenorul Costel Enache (ex-jucãtor si antrenor al FC Ceahlãul), formatie aflatã foarte aproape de performanta de a pãtrunde, în premierã, în turneul play-off, fazã ce va da campioana editiei 2017-2018 a Ligii I. Pentru a pune umãrul la acest obiectiv, în rîndurile echipei botosãnene a intrat si Vlad Achim, jucãtor de bazã al FC Ceahlãul în perioada 2007-2015. Ieri, jucãtorul în vîrstã de 28 de ani a fost cedat de FCSB la FC Botosani, patronul moldovenilor, Valeriu Iftime, precizînd cã s-a luptat pentru Achim cu alte douã cluburi din Liga 1. „Cu Gigi Becali nu a fost nici o problemã. Dînsul ne-a spus de la început cã vrea sã ni-l dea pe Vlad Achim, dar nouã ne era teamã cã nu doreste jucãtorul sã vinã la noi. El mai avea si alte douã oferte din Liga 1, însã am discutat cu el si ne-am înteles. Achim a semnat cu noi pe un an si jumãtate, atît cît mai avea contract si cu Steaua“, a declarat Iftime pentru Fanatik. Presa sportivã a aflat cã 100.000 de euro este clauza de reziliere pentru Vlad Achim, însã dacã cineva va plãti aceastã sumã, banii vor intra în conturile FCSB pentru cã jucãtorul a fost lãsat sã plece gratis la Botosani. De mentionat cã echipa din Botosani este a patra în ultimii doi ani pentru care Achim evolueazã, de la momentul plecãrii sale de la Ceahlãul. Dupã opt sezoane în care a apãrat culorile echipei pietrene (6 în Liga 1 si douã în liga secundã), pentru care a jucat 155 de partide si a înscris 18 goluri, în primãvara anului 2015 mijlocasul s-a transferat la Viitorul Constanta. Pentru echipa lui Hagi, Vlad a evoluat doar un tur de campionat. Desi pãrea se se fi integrat bine în angrenajul echipei, a fost cedat la FC Voluntari unde a jucat în returul sezonului 2015-2016. În campionatul 2016-2017 a ajuns la Steaua, unde a evoluat inconstant, fiind victima relatiei dificile dintre antrenorul Reghecampf si finantatorul Becali. În acest sezon, Nicolae Dicã a vrut sã mizeze mai mult pe Achim, dar soarta nu i-a surîs nici de aceastã datã jucãtorului. La FC Botosani, Achim ar putea avea sanse mai mari sã evolueze în linia medianã, dacã antrenorul Enache va gãsi oportunitãti sã-l foloseascã în cele patru meciuri rãmase de disputat din retur si, ulterior, în faza a doua a campionatului (play-off sau play-out). În lotul moldovenilor, Achim se va reîntîlni cu alte douã cunostinte de la Piatra Neamt: cu atacantul Sebastian Chitoscã, si el un implant nereusit la Steaua, respectiv portarul Alberto Cobrea, jucãtor originar din Piatra Neamt, format la Liceul cu Program Sportiv din urbea de sub Pietricica, dar care nu a evoluat sub culorile clubului FC Ceahlãul. Sebastian Chitoscã a ajuns la Botosani dupã ce a avut un parcurs asemenãtor cu al lui Achim. A plecat din curtea formatiei pietrene la un an dupã Achim, în toamna anului 2016, odatã cu alti doi tineri jucãtori cedati la Steaua (Stefãnescu si Popadiuc). Nu a avut prea multe sanse de a arãta de ce este capabil la echipa lui Becali, si a fost repede împrumutat la Voluntari si FC Brasov (Liga 2), echipe pentru care a evoluat în ultimul an în 11 partide si a marcat doar douã goluri. Si Chitoscã sperã sã-si relanseze cariera la Botosani, primele semne fiind încurajatoare. Enache a mizat pe atacant în 7 partide oficiale (Liga I si Cupa României), iar evolutia sa a fost deja apreciatã în mediul sportiv.

Citește știrea

Trending