Hanul de la Serbesti, adjudecat

Hanul de la Serbesti, monument istoric, a fost concesionat de Consiliul local Stefan cel Mare pentru 49 de ani unui afacerist din zonã. Licitatia, organizatã vineri, 24 februarie, de autoritãtile locale, a pornit de la pretul de 26.500.000 lei pentru ruinele vechiului han si pentru terenul aferent constructiei. La licitatie s-au prezentat trei investitori: Dãnut Stolniceanu, din Girov, SC Ciomeicã Andreea SRL, din Dumbrava Rosie, si Sorin Ouatu, din comuna Stefan cel Mare. Dupã o „luptã“ aprigã, ruinele au fost cîstigate, în final, de Sorin Ouatu, pentru suma de 147.337.800 lei, un pret de 5,55 ori mai mare decît pretul de pornire. „Hanul de la Serbesti a fost concesionat pentru 49 de ani, printr-o licitatie organizatã de autoritãtile locale. Noi am dat avizul pentru desfãsurarea tranzactiei, dar am pus conditia ca noul proprietar sã respecte destinatia initialã a clãdirii, aceea de han, si sã redea aspectul initial al edificiului, pornind de la fotografiile de epocã pe care le avem. De altfel, orice interventie pe monument nu se va desfãsura decît cu acordul nostru“, a precizat Adrian Alui Gheorghe, directorul Directiei pentru Culturã, Culte si Patrimoniu Cultural Neamt. Guvernul încurajeazã concesionarea monumentelor istorice, prin trecerea lor în administrare si folosintã privatã pe o perioadã determinatã, de maximum 49 de ani. Noii proprietari au, însã, obligatia de a le consolida, punîndu-le în evidentã valoarea culturalã si istoricã si folosindu-le ca surse de venituri din turism sau din alte activitãti, în functie de profilul monumentului sau zonei respective. Hanul de la Serbesti, din care nu au mai rãmas decît niste pereti de piatrã nefasonatã, a fost zidit în timpul domniei lui Vasile Lupu, care ar fi stabilit aici loc de popas pentru cãrutele negustorilor si pentru olãcari. Vechiul drum se oprea în fata hanului cu intrare monumentalã si porti grele, ghintuite. Cãrutele erau adãpostite sub acoperãmîntul amplu, sprijinit pe grinzi groase de stejar. În dreapta, trei încãperi ocupau mai mult de jumãtate din latura de rãsãrit, iar, în stînga, pe aceeasi lungime, erau alte douã camere si intrarea boltitã a unui beci, rãmînînd astfel spre nord – de o parte si de cealaltã a zonei centrale – spatiul necesar pentru adãpostirea cailor. Acoperisul a ars în timpul primului rãzboi mondial, fiind refãcut dupã aceea. Hanul a functionat pînã la începutul anilor 50, cînd a fost abandonat si lãsat sã se ruineze, toate încercãrile de restaurare de pînã acum esuînd din lipsã de fonduri.