Hangu, 560 de ani de atestare documentară

■ numele de Hangu a apărut, pentru prima oară, într-un act de cancelarie emis la 13 februarie 1458 pe vremea voievodului Ştefan cel Mare ■ „Soarta nu a fost deloc blîndă cu noi, aşa cum povestesc bătrînii, ştergîndu-şi pe furiş cîte o lacrimă născută din durerile ce le- au sfîşiat sufletul“, spune primarul Gavril Lupu ■

Comuna Hangu aniversează astăzi, vineri, 16 februarie, 560 de ani de istorie locală. „Vîrsta“ de peste jumătate de mileniu a fost stabilită de către cronicarii vremurilor trecute, prin atestarea documentară surprinsă într-un hrisov emis de cancelaria domnească a lui Ştefan cel Mare, act prin care voievodul moldav întăreşte „Mănăstirea de la Hangu, pe vechiul hotar“. Hanganii de astăzi au luat iniţiativa ca prin forţe proprii să cinstească evenimentul aniversar printr-un simpozion prin care să readucă în memoria contemporană a faptului istoric, fără de care „botezul“ oficial al locului n-ar fi pecetluit existenţa ţinutului Hangu, megieşit, prin voinţa divinităţii, cu falnicul munte Ceahlău şi scăldat de năvalnica apă a Bistriţei. Activitatea la care vor participa corpul didactic şi elevii, va fi condusă de către bibliotecara comunităţii, Liliana Pîntea, avîndu-l ca invitat special pe profesorul de istorie Gheorghe Drugă, autorul a două lucrări memorabile privind trecutul locului, respectiv „Istoria Hangului“ şi „Moşia sau Domeniul Hangului“. „Prinşi de iureşul grijilor cotidiene, sîntem tentaţi de a uita istoria locului. Aşa că, ideea de a ne fi semnalat printr-un simpozion momentul aniversar al atestării documentare a comunei graţie bibliotecarei noastre ce se ocupă şi de revista «Ecoul Hangului», un fel de cronică culturală a comunităţii, este foarte bună. Vreau să reamintesc că numele de Hangu a apărut, pentru prima oară, într-un act de cancelarie, emis la 13 februarie 1458, prin care domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare, scria, printre altele, că «am întărit mănăstirea de la Hangu, pe vechiul hotar». Expresia «vechiul hotar» confirmă faptul că hanganii au dăinuit pe aceste locuri binecuvîntate şi de o frumuseţe fără seamăn dintotdeauna, adînc înrădăcinaţi în pămîntul moştenit din generaţie în generaţie, în ciuda furtunilor care au încercat să-i înfrîngă şi să-i îngenuncheze. Sîntem mîndri de înaintaşii noştri, pentru că puţini oameni, atunci cînd sînt înfrînţi, mai au forţa să renască asemeni păsării Phoenix şi s-o ia de la capăt cu şi mai mult curaj, cu şi mai multă înverşunare, cu şi mai multă perseverenţă, aşa cum au făcut-o hanganii, pe care nici o umilinţă nu i-a oprit la mijlocul drumului şi nu i-a întors, indiferent de cîte hăţişuri şi cotituri au trebuit să străbată. Soarta nu a fost deloc blîndă cu noi, aşa cum povestesc bătrînii, ştergîndu-şi pe furiş cîte o lacrimă născută din durerile ce le-au sfîşiat sufletul. Să ne amintim de zilele dramatice cînd Bistriţa a fost zăgăzuită, iar biserica din Gura Hangului a fost dărîmată, casele distruse, gospodăriile strămutate şi oamenii dezrădăcinaţi din perenitatea locurilor. Durerea strămutării a sfîşiat sufletele celor aflaţi într-o asemenea situaţie disperată, dar au învins şi au avut tăria s-o ia de la început. Sîntem astăzi, la moment de mare sărbătoare, recunoscători acestor oameni. Ne închinăm tuturor trăitorilor locului şi le mulţumim pentru că şi-au iubit comuna natală“, a declarat Gavril Lupu, primaru comunei Hangu. Deşi o astfel de serbare se petrece doar o dată la 50 de ani, hanganii au decis să se întîlnească întru cinstirea locului se vede treaba la fiece 10 ani. Asta ţinînd cel mai sigur de mîndria şi verticalitatea lor de munteni adevăraţi.