Gospodăria țărănească, țăranul român și antreprenorul – dușmani ai statului român?

Gospodăria țărănească, odinioară temelia economiei rurale și a identității românești, pare astăzi să fie privită cu suspiciune sau chiar cu ostilitate de către statul român. În ea se concentrează tradiția, hărnicia, dar și o independență care irită birocrația și politicile centralizatoare.

Țăranul român nu mai este respectat pentru contribuția sa

Fiecare brazdă cultivată, fiecare gospodărie modernizată, fiecare afacere mică la sat este percepută ca o anomalie care scapă controlului instituțiilor. Țăranul român, cel care a dus pe umeri secole de istorie, nu mai este respectat pentru contribuția sa. În schimb, el devine un „problema fiscală”, un „actor neconform” într-un sistem care favorizează marile corporații și proiectele de stat opace. Omul care produce hrana, care muncește pământul cu pricepere și răbdare, devine astfel un cetățean suspect – pentru că știe să supraviețuiască singur, fără dependența totală de stat.

La fel se întâmplă și cu antreprenorul român

La fel se întâmplă și cu antreprenorul român, fie că este la sat sau la oraș. Omul care riscă capitalul, care creează locuri de muncă și care încearcă să transforme idei în realitate, se lovește de un sistem care îl tratează ca pe un potențial adversar. Taxele, birocrația, legislația contradictorie, dar și atitudinea pasiv-agresivă a unor instituții fac ca antreprenorul să fie descurajat, marginalizat sau chiar hărțuit. De ce? Pentru că statul, în formele sale actuale, nu vrea cetățeni activi și independenți, ci subiecți controlabili, dependenți și docili. Astfel, gospodăria țărănească, țăranul harnic și antreprenorul vizionar ajung să fie considerați dușmani ai statului român.

O dramă a României contemporane

Ei nu cer privilegii, ci doar libertatea de a munci, de a crea și de a trăi din munca lor. Și totuși, tocmai această autonomie le devine un păcat. În loc să fie sprijiniți, ei sunt încorsetați, împovărați și, uneori, ignorați. Este o dramă a României contemporane: sistemul pe care cetățeanul ar trebui să îl susțină și să îl respecte se transformă într-un adversar, iar cei care păstrează vie tradiția muncii, gospodăria și spiritul antreprenorial devin martori și victime ale propriei lor îndrăzneli de a exista independent.

Cei care ar trebui să fie sprijinul și mândria unei națiuni sunt considerați dușmani ai ei

Întrebarea care rămâne este simplă și dureroasă: când va ajunge statul român să înțeleagă că, prin marginalizarea acestora, se auto-sabotează? Că prosperitatea unei țări nu se construiește doar prin legi și hârtii, ci prin respectul față de cei care produc, muncesc și creează valoare? Până atunci, gospodăria țărănească, țăranul român și antreprenorul român rămân martori tăcuți ai unui paradox tragic: cei care ar trebui să fie sprijinul și mândria unei națiuni sunt considerați dușmani ai ei.