Ghinion: nu au venit rușii, dar acum pleacă americanii. Ghici cine vine…

Istoria noastră pare un film prost reluat pe un post străin, dublat stângaci în română. Cândva tremuram la gândul că vor veni rușii. Acum tremurăm pentru că americanii își strâng bagajele. Și în liniștea dintre plecări și sosiri, între speranță și resemnare, se aude din nou acea întrebare amară, aproape glumeață: ghici cine vine acum?

Am trăit trei decenii și jumătate într-un fel de tranziție infinită, ca o gară în care toate trenurile pleacă, dar niciunul nu ajunge. Am așteptat mereu pe cineva — un salvator, un partener, o forță din afară care să ne scoată din mizeria morală și din mlaștina corupției. Am uitat, însă, că libertatea nu se primește în dar, ci se apără prin demnitate.

Și demnitatea, la noi, a fost vândută la reducere, la pachet cu loialitatea și onoarea.

„Nu au venit rușii”

Nu au venit rușii, e drept — dar ne-au rămas metehnele lor. Frica, delațiunea, obediența. Am învățat perfect lecția servilismului, am schimbat doar steagul de pe clădire. Americanii au venit și ne-au adus iluzia modernității: fast-food, mall-uri, democrație la minut și credite cu dobândă variabilă.

Dar sufletul românesc a rămas același: căutător de stăpâni, nu de parteneri. Încă nu știe să stea drept fără să aibă o umbră străină în spate.

„Acum, americanii pleacă”

Acum, americanii pleacă. Nu pentru că nu ne-ar mai iubi, ci pentru că nu mai au ce salva. Au înțeles, poate, că noi nu vrem o alianță, ci o tutelă. Nu vrem responsabilitate, ci protecție.

Și atunci, ghici cine vine? Poate chinezii, cu zâmbete politicoase și investiții ascunse sub panglici roșii.

Poate rușii, travestiți în prieteni economici.

Poate nimeni — și asta ar fi, de fapt, cea mai mare pedeapsă: să rămânem singuri, față în față cu propria noastră neputință.

Căci problema nu este cine vine, ci cine suntem noi. Ce fel de popor am devenit, de fiecare dată când ne-am schimbat protectorul, fără să ne schimbăm firea?

Cine mai suntem, când nu ne conduce nimeni, dar nici nu știm să ne conducem singuri?

„Ghinion, popor român!”

Ghinion, popor român!

Nu au venit rușii, dar pleacă americanii.

Iar între plecarea lor și venirea altora, se întinde golul imens al propriei tale lipse de conștiință.

Și dacă nu te trezești acum, când istoria îți mai bate o dată la ușă, nu va mai veni nimeni — nici să te salveze, nici să te plângă.

Pentru că niciun imperiu nu rămâne veșnic lângă un popor care nu vrea să se ridice în picioare.