Martirizarea candidatului sau cum îl ajută şi procurorii pe CG să ajungă preşedinte

Ştirea zilei, dar ce zic eu, a secolului: Călin Georgescu e luat din trafic şi dus la Parchetul General pentru a fi audiat.

Isterie maximă, talibanii din ambele tabere surescitaţi la maxim.

Unii aplaudă isteric, alţii se pregătesc de proteste ce pot fi catalogate la fel.

Primii sunt cei ce i-ar vrea răul lui CG, cu orice preţ, ceilalţi sunt cei care l-ar vrea pe CG preşedinte, tot cu orice preţ.

Ca unul care cred în continuare că e foarte periculos să nu ţii cont de preţ când îţi doreşti ceva, orice, încerc o analiză cât de lucidă se poate în aceste vremuri în care numai de luciditate şi raţiune nu se ţine cont.

Sunt vremuri de ură şi fiere.

Dar să revenim la cele ce se întâmplă: CG va fi plasat sub control judiciar – e cea mai caldă informaţie la acest moment – şi e acuzat, printre altele, că a atentat la ordinea constituţională şi de fals în declaraţii privind campania electorală.

Acum analiza: CG a fost martirizat sub ochii tuturor românilor şi are la acest moment şanse maxime să fie viitorul preşedinte al României. Nu că până acum nu ar fi stat bine la capitolul şanse.

Procurorii care îl anchetează au reuşit să îl ajute pe CG să dea o lovitură de imagine pe care nu cred că ar fi reuşit să o obţină cu toate milioanele de sub podeaua lui Potra.

Filmul acţiunii pare desprins dintr-un scenariu de la Hollywood, cu un regizor foarte bun.

Pentru un spectator “netaliban” – indiferent de tabără – se nasc însă câteva întrebări.

În primul rând, de ce a fost nevoie ca CG să fie săltat din trafic cu mandat?

A fost chemat la Parchet şi nu s-a prezentat? N-am auzit.

Pleca din ţară, fugea adică de braţul lung al legii? Nu cred.

Se ducea spre o destinaţie în care urma să facă vreo grozăvie şi trebuia neapărat interceptat pe traseu? Nici asta nu cred sau nu ni s-a spus.

Atunci, de ce mandat şi oprire în trafic? Pentru ca martirizarea să fie foarte “eficientă”, poate?

Apropos de regizor, imaginile cu oprirea sunt magistral de în favoarea lui CG: un domn distins şi în cârje – se poate o imagine mai credibilă a unei victime?- oprit de poliţiştii sistemului corupt şi soroşist cu care vrea să dea de pământ, care vor să-l ducă la anchetă, adică la supliciu.

Domnul distins, calm – chiar nu părea îngrijorat, darămite speriat – îi înfruntă demn pe “călăii” săi şi pleacă spre locul martirizării.

După patru-cinci ore de “schingiuire” – audiere la Parchet – iese doar cu control judiciar iar acuzele ce sunt transmise – evident înainte de ieşirea martirului că doar nu era să se piardă efectul scenic – sunt convins că nu vor impresiona pe prea mulţi.

Ce e aia “instigare la acţiuni împotriva ordinii constituţionale, în formă tentată”? Nu zice nimic aproape nimănui şi mulţi cred că vor opina că nici nu ar fi vreo problemă prea serioasă…

Cât priveşte falsul în declaraţii privind finanţarea campaniei… e fumată de mult şi înţeleg că, şi dovedită, s-ar lăsa cel mult cu o amendă.

Deci, pentru susţinători, e clar că l-au luat degeaba, iar pentru duşmani e clar că s-au bucurat degeaba.

Ca o paranteză, dacă se tot chinuie unii de pe la TV-euri să ne convingă că prin anturajul lui CG mişună numai spioni ruşi şi elemente teroristo-mercenare, cu care se pregătea să violenteze ordinea constituţională, de ce procurorii nu au zis nimic de un eventual “grup infracţional”?!

Dar să concluzionăm că deja ne-am întins prea mult la vorbă: cazul – aşa cum se întrevede el acum – nu doar că nu se va finaliza prin sentinţă definitivă până la alegerile din mai, dar nici la nivel de rechizitoriu nu cred că va ajunge până atunci, deci CG poate liniştit candida şi câştiga la scor.

Apoi, că tot vorbirăm de scenariu, îmi amintesc de un alt candidat – Trump pe numele lui – plimbat şi el prin faţa procurorilor printre acuze fiind şi că a plătit din banii de campanie serviciile unei doamne de “consumaţie” şi care a defilat apoi spre preşedinţie.

E drept că la el a mai fost nevoie şi de un episod în care glonţul chiar i-a trecut pe la sau prin ureche.

În rest: dacă tot votăm emoţional – dar chiar ce ne mai trebuie raţiune?! – atunci ne-a dat regizorul emoţie de ne-a săturat.

Dar parcă nici nu mai simţi nevoia de pâine când circul e în cantitate atât de mare.

Despre proiectul de ţară al candidaţilor la alegerile prezidenţiale… poate la alegerile de peste zece ani…

Cine mai are timp de proiecte şi dezbateri când circul e… MAXIMUS.