Fiecare cu păsărica lui… (Numai eu cu struţul meu)

În urmă cu mulţi ani, când la noi nu bântuiau PC-urile şi Internetul, dar nici afurisitul de COVID, băieţelul unor prieteni, o splendoare de copil, era la mare prieteşug şi dragoste cu bunica lui, de la care afla câte-n lună şi-n stele şi de care se dovedea bucuros nevoie mare. Într-o zi, Dănuţ şi-a invitat bunica la vorbă şi din una în alta, a întrebat-o: – Buni…, ce-ai zice matale dacă… dacă… – Băiatule, zi ce ai de zis că n-am timp de taclale… că trebuie să fac mâncare. Mai acuşi vin ai tăi şi… ce le pun pe masă? – Bine, bine, ce-ai zice dacă… ar suna cineva la uşă şi când ai deschide ai vedea un… – Un ce? Hai zi-mi nu mă mai fierbe… – … un… elefant. – Doamne, copile, ce-i cu tine? Eşti bolnav? Ce să caute un elefant aici ? La etaj încă. – Da… ştiu că n-are ce să caute dar… ce-ai zice matale? – Aş zice că te-ai prostit cu totul şi m-aş duce să-mi văd de treabă. Asta aş zice…

… Anii au zburat ca gândul, bunica s-a dus într-o lume poate mai bună ca a noastră, iar Dănuţ a devenit om în toată firea, cu rosturile lui.

Nu la voia întâmplării mi-a amintit de povestea asta năstruşnică. Şi fac şi eu ca Dănuţ cel de altădată: – Ce-aţi zice dacă… v-aţi afla la mare, pe malul lacului Techirghiol… şi aţi vedea venind către voi un… nu… cu elefantul nu mai ţine… nici cu COVID… ci un… tanc. Unul adevărat, sovietic, T54. Cu şenile şi cu tun. Ferchezuit ca la mama acasă. N-aţi suna la 112?

Pe bune, nu e fantezie. Mai acum câteva zile, o namilă de metal făcea una cu pământul niscai corturi de-ale pensionarilor veniţi să-şi tămăduiască reumatismele.

Dar să vedeţi tărăşenie, cine credeţi că era la timonă? (Îmi cer scuze, nu ştiu dacă tancurile au timonă din aceea a fostului preşedinte şi lup de mare, Traian, dar ceva de cârmit tot trebuie să aibă). Ei bine, cine credeţi că mânuia tancul? Vreun american de la Deveselu? Absolutely not! Vreun ostaş sovietic? Niet! Atunci? Era… cine era? Era domnul Gelu Voican Voiculescu, în carne şi oase, revoluţionarul dârz şi implicat (alături de tătucul Iliescu şi Petre Roman în Dosarul revoluţiei), cu vilă în Primăverii (cu chirie neplătită) şi director al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, lesne de recunoscut după barba-i albă ca neaua, ca şi sufletul său (cicatricea rănii din cap, produsă de fraţii revoluţionari din decembrie anul trecut e mai greu de văzut de la distanţă).

Nu ştiu dacă şi când a sosit poliţia, dar cert este că reporterii revistei Sputnik* (mirosea a regie de spectacol) au fost pe fază, ca şi oamenii de pe plajă.

Zău, pe bune, nu are rost să vă faceţi cruce. Mai bine ascultaţi ce-a declarat distinsul tanchist: „Am văzut săptămânile astea atâţia oameni care se plimbau nestingheriţi cu maşinile pe plajele din Corbu, Vadu şi Tuzla, încât am crezut că e vorba de o nouă măsură de distanţare socială permisă pe timp de pandemie de regulamentele tandemului Tătaru – Arafat. Noi nu avem în garaj decât o Lada 1200, un Moskvich 1500 şi bolidul acesta primit cadou, prin Consulat, de la prietenul meu, ambasadorul Kuzmin. Am zis să fiu şi eu o zi la înălţime, măcar la propriu, şi să-i fac o surpriză soţiei mele, Georgiana. Iubesc să văd briza mângâindu-i pletele, mi-aduce aminte de Zoia Kosmodemianskaia şi-ale tinereţii valuri“.

Câtă nostalgie concentrată! Unde eşti tu… marea dragoste cu marele popor de la Răsărit!?

De ce v-aţi mira? Vraja mării acţionează, nămolul emană, nisipul înmulţeşte… Primarul de vodevil de veşnică amintire Radu Mazăre nu a îmbrăcat uniforma de ofiţer nazist? Mai puneţi la socoteală şi COVID-ul care e la modă şi care… mai ia minţile oamenilor… nu numai vieţile.

Unde or fi fost ochii domnului ministru Vela? Să nu fi bătut până acolo? Ori ele sunt tabu, rezervate numai clanurilor…

Pun pariu că va apărea un dosar cu termen de rezolvare treizeci de ani. Nu pot rămâne lucrurile aşa. Ar fi de-a dreptul neconstituţional, nu? Sunt atâtea necunoscute de elucidat: acte de proprietate, provenienţă, impozit pe vehicol, permis de conducere, combustibil, parcare şi atâtea altele.

Cam multe întrebări… Mai bine… s-o dăm pe cântec: Şiraka maia strana radnaia… ori Şapte mere-ntr-o basma?/ Şi-am plecat la Moş…

* Veche revistă sovietică, cu variantă în limba română