Festivalul National de Minihandbal, pepiniera viitoarelor talente

• o parte din profesorii si chibitii care au asistat la meciuri au stricat frumusetea unui festival ce a avut drept scop identificarea unor viitori handbalisti de valoare

Festivalul National de Minihandal a luat sfîrsit duminicã, iar viitorii handbalisti au plecat spre case, unii cu speranta cã se vor întoarce la Piatra Neamt si la editia urmãtoare. A fost în 2006 editia cu numãrul 11 a acestui concurs national, care dã sansa micilor handbalisti sã joace si sã simtã încã de la o vîrstã fragedã pulsul întrecerilor importante. Fiecare copil a venit cu speranta cã echipa lui va cîstiga si cã ei vor fi cei mai buni. „Nu se mai terminã meciul ãsta o datã ca sã intrãm sã jucãm cu Galatiul sã-i batem!“, spunea un copil, însã rãspunsul unuia de la Galati a fost prompt: „Hai mã! Noi sîntem cei mai buni de aici!“ Cu ceva informatii despre regulament în „bagaje“, micii jucãtori au încercat sã punã în aplicare ceea ce au învãtat la antrenamente. S-au putut vedea viitoare talente la fiecare echipã prezentã, specialistii de pe margine recunoscînd imediat un viitor handbalist „cu brat bun si cu stiintã a jocului“. Iar printre specialisti s-au numãrat Stelian si Rita Bursuc, Dorina si Ovidiu Þoc, toti de la LPS Piatra Neamt, Aurelian Rosca (de la Rîmnicu Vîlcea), fost cîstigãtor de Cupa Challange ca antrenor, Leonard Bibirig, dar si alti profesori de la Caracal, Cernavodã, Galati, Roman, Rîmnicu Vîlcea, Husi, dar nu la fel de cunoscuti. Toti au fost însã de acord cã turneul este o idee foarte bunã pentru ca micutii jucãtori sã poatã vedea ce înseamnã adversari pe care nu îi cunosc, dar si pentru ca ei sã fie rãsplãtiti pentru munca depusã într-un an întreg la antrenamente. Nu a fost uitat nici faptul cã toate delegatiile au ajuns într-o zonã recunoscutã pentru frumusetea locurilor, iar profesorii le-au organizat si mici excursii la mãnãstirile din zona Neamtului. „Aici la Piatra Neamt s-a organizat un concurs care ne ajutã mult pe noi cei care muncim la descoperirea de viitoare talente, pentru cã acesti copii trebuie sã stie cã pregãtirea pe care o fac într-un an de zile are o finalitate. Au fost jocuri frumoase, au fost si momente hilare, dar ceea ce a contat este cã toti au jucat. Toti au vrut sã cîstige si au luptat, asa cum au putut, sã marcheze mãcar un gol si sã aibã cu ce se mîndri. Portarii au vrut si ei sã arate cã simt jocul si mi-au plãcut multi copii de aici. A fost frumos în aceste zile si sper ca actiunea sã se repete“, a declarat Aurelian Rosca, antrenorul de la Rîmnicu Vîlcea. Toate aceste lucruri plãcute au avut si opusul pe terenurile de la Grupul Scolar „Gheorghe Cartianu“. Este vorba despre înversunarea unora dintre profesori, dar mai ales a chibitilor veniti din orasele reprezentate. Unii dintre ei au aruncat chiar cu vorbe urîte în copiii pe care îi educã. Numai cã acei din teren auzeau si uitau în momentul urmãtor, pentru joaca era prea plãcutã, chiar dacã rezultatul nu. De asemenea, o foarte mare vinã pentru cã echipele n-au fost arbitrate chiar ca în finalele din Liga Campionilor le-a apartinut „oamenilor în negru“. Oricum prea multã înversunare si acuze cã arbitrii ajutã unele echipe si cã unii dintre antrenori n-au respectat regulamentul si au adus copii mai mari de clasa a IV-a. Toate acestea au culminat cu momentele în care se vedea clar dorinta de a retrage echipele de pe teren. Poate cã astfel de profesori si chibiti ar fi trebuit sã primeascã instructiuni de la organizatori în care sã li se spunã cã scopil cel mai important al concursului este ca micii handbalisti sã joace si sã se bucure de joc.