Fericire pe marginea prăpastiei

■ Psiholog Dr. Ana Aurelia Huţanu ■

Scriam mai demult într-o postare că fericirea are nevoie de un cerc în care să se desfășoare: primești, oferi, primești, oferi, și tot așa. Poate nu primești neapărat ceva de la persoana căreia îi oferi un gest de bunăvoință (din diferite motive), dar fii deschis în privinta fericirii care vine din alte părți. Fii recunoscător pentru bucuriile simple, adesea nevăzute, ignorate. Atunci când așteptăm prea mult de la anumiți oameni, invariabil ne înscriem în cursa pentru dezamăgire fiindcă nimeni nu ne poate oferi tot ce vrem, 24 de ore din 24, 7 zile din 7. E absurd. Oferim cât putem, cui putem. Fericirea vine din acceptarea a ceea ce avem, din planurile pe care ni le facem ca să construim ceva frumos, din ajutorul pe care îl oferim altora fără să avem pretenția ca acea persoană să ne fie recunoscătoare veșnic, din acceptarea faptului că nimeni nu este fericit în fiecare clipă ci din când în când și asta e minunat fiindcă așa reușim să apreciem atunci când avem parte de ceva deosebit. Fericirea noastră e adesea compromisă de așteptările nerealiste pe care le avem de la noi înșine și de la ceilalți.

Haideți să discutăm un subiect delicat: tentativa de suicid. Motivele care împing pe cineva să recurgă la un asemenea gest sunt foarte variate, voi menționa aici doar câteva dintre ele.

Unii se nasc cu ceea ce specialiștii numesc “depresie endogenă” care vine din interior și care are la bază un dezechilibru de substanțe (neurotransmițători, hormoni) ce poate fi remediat cu ajutorul medicației psihiatrice și/sau endocrine și se monitorizează cu atenție prin vizite regulate la psihiatru, endocrinolog și la psihologul clinician. Este tipul de depresie cu cel mai ridicat risc de suicid, fiindcă în unele cazuri persoana își dorește să moară, refuză ajutorul specializat, nu comunică intențiile sale sau le face într-un mod care adesea este trecut cu vederea și încearcă cel puțin o dată să își pună capăt zilelor. Rolul psihiatrului în această situație este foarte important și poate face diferența între viață și moarte.

Alte persoane se confruntă cu sentimente de depresie pe fondul unor situații dificile de viață. Este o “depresie exogenă”, venită din afară. Persoanele anxioase, de exemplu, se deprimă din cauza frământărilor interioare și a neputinței de a le stăpâni dar ele nu doresc cu adevărat să moară – dimpotrivă, se sperie de moarte – ele doresc doar să trăiască sănătos, în armonie cu sine însele și cu ceilalți, fără a mai fi agasate într-una de propriile gânduri. În cazul în care anxietatea este atât de mare încât împiedică sever buna funcționare în societate (persoana nu iese din casă, are ritualuri compulsive, fobii puternice) se recomandă, pe lângă colaborarea cu psihologul clinician, și cu psihiatrul care poate prescrie medicație anxiolitică. Rugămintea mea pentru persoanele anxioase, care au tendința de exagerare și ipohondrie, este să nu se refugieze în consumul pastilelor fără a mai merge regulat la psiholog fiindcă în acest caz doar medicația nu este suficientă pentru înțelegerea și rezolvarea problemelor profunde cu care se confruntă. La psiholog omul anxios își descoperă cauzele anxietății sale, află despre mecanismele prin care se produc gândurile obsesive care îl hărțuiesc, începe să-și înțeleagă sentimentele bruște și intense care-l copleșesc precum și reacțiile fiziologice atât de deranjante care sunt adesea puse pe seama unor boli cu care adesea se diagnostichează singuri sau a unor condiții medicale relativ simple pe care le exagerează până la absurd. La psiholog învață să preia frâiele anxietății și să devină stăpâni pe viața lor, să se bucure cu adevărat de ea.

Depresia apare firesc și în urma unor traume, de exemplu neglijare, abuz, abandon în copilărie, pierderea cuiva drag, un accident, o boală, o situație în care siguranța cuiva a fost pusă în pericol. Tot psihologul este cel căruia trebuie să vă adresați pentru a depăși aceste momente grele. În cazul în care în urma unei traume persoana are halucinații (stres post traumatic acut și sever), psihiatrul poate elibera prescripție pentru medicația potrivită. Cazurile de traumă și stres post-traumatic fără halucinații sau alte ieșiri grave din normalitate sunt rezolvabile la psihologul clinician ori la psihoterapeut într-un interval de timp care ține de persoană și de situație. Pentru rezultate optime și pentru eficiență, tratamentul psihologic al depresiei, anxietății și traumelor dureaza minim 6 luni pentru cazurile usoare, ideal un an, după caz și mai mult.

Majoritatea tipurilor de depresie nu necesită intervenția psihiatrului ci a psihologului clinician ori a psihoterapeutului, dar în cazul în care persoana depresivă exprimă intenția de suicid sau comite o tentativă, rugămintea mea și a specialiștilor din domeniul sănătății mintale este să consulte imediat în regim de urgență un psihiatru pentru ca viața sa să nu fie în pericol.

În perioada sărbătorilor de iarnă crește din păcate incidența depresiei. Afară este urât, frig, cenușiu și înnourat, toți își văd de problemele de zi cu zi care nu țin cont de calendar, așteptările promovate de muzică, filme și alte povești creează presiuni mari astfel încât realitatea cu banalitatea și bruschețea ei îi izbește pe unii mai puternic decât pe alții în funcție de vulnerabilitatea fiecăruia. Revenind la goana după fericire, este foarte important ca atunci când cineva sau ceva ne dezamăgește în mod copleșitor, să căutăm în coșul cu resurse diferite modalități de a remedia situația. Redescoperirea micilor bucurii simple, împărtășite sau nu cu ceilalți, ne ajută să ne recăpătăm echilibrul interior. Facem tot ce putem să rezolvăm problema dar dacă nu reușim, dacă nu ține de noi, să nu uităm că atunci când nu putem schimba situația, ne putem schimba atitudinea față de situație. Psihologii numesc acest proces recadraj. Încercați-l!