Federaţiile sportive „stat în stat”? O sentinţă ce pune la zid federaţiile

O sentinţă definitivă a Curţii de Apel Bucureşti, recent motivată, dă fiori reci federaţiilor sportive.

Care, de ceva vreme, au încercat să funcţioneze ca „stat în stat”, excluzând puterea judecătoarească, şi dorin să apeleze doar la decizii ale unor „instanţe” proprii, cum ar fi comisiile de disciplină de exemplu.

Ale căror decizii, interpretau mulţi, nu puteau fi modificate de deciziile instanţelor judecătoreşti.

Mai simplu spus, dacă era dictată o sancţiune de comisia de disciplină, ea, aşa considerau unii, nu poate fi întoarsă de o decizie a unei instanţe judecătpreşti.

Dar, după decizia Curţii de Apel, lucrurile nu mai arată deloc aşa.

Cităm câteva fragmente din motivarea senţinţei menţionate.

„Cele două comisii nu sunt instanțe arbitrale independente”

„Întrucât Comisia de disciplină şi Comisia de apel aparțin de Federația Română de Automobilism, fiind organele jurisdicționale ale acesteia, întrucât membrii Comisiei de apel sunt aleşi de adunarea generală a federației, iar membrii Comisiei de disciplină sunt validați de consiliul federal, întrucât membrii comisiilor menționate pot fi revocați de către cei care i-au numit şi întrucât finanțarea comisiilor se realizează de către federație, Curtea reține că cele două comisii nu sunt instanțe arbitrale independente şi au legătură strânsă cu una dintre părțile implicate în litigiile pe care urmează să le soluționeze”.

În statutul entității prezidate de Răzvan Burleanu, ca să facem trecerea spre FRF, la art. 45, printre atribuțiile Comitetului Executiv se numără și aceea că „aprobă structura şi componenţa nominală a comisiilor FRF, precum şi suspendarea sau eliberarea din funcţie a membrilor respectivelor comisii”.

Mai clar, în aceeaşi motivare.

„Clauzele compromisorii care trimit la instanțe arbitrale care nu sunt imparțiale și independente, aflându-se sub influența, tutela sau coordonarea uneia dintre părțile litigiului, sunt lovite de nulitate absolută în ceea ce priveşte prevederea care interzice recurgerea la instanțele de drept comun, motivul de nulitate rezultând din nesocotirea dispozițiilor art. 21 din Constituția României”.

Concluzia, chiar dacă speţa nu era cu trimitere la fotbal, este că nicio „instanţă” sportivă nu poate face abstracţie de o decizie a unei instanţe judecătoreşti şi nu se poate bloca accesul la o instanţă judecătorească, pe o speţă „judecată” într-o instanţă sportivă.

Despre cum ar putea afecta cele scrise mai sus situaţia inclusiv la unele cluburi de fotbal, cu proxima ocazie.