Fața și reversul lumii digitale

■ Psiholog Dr. Ana Aurelia Huţanu ■

Este clar că petrecem incomparabil mai mult timp în fața ecranelor comparativ cu anii din urmă sau, nu mai zic, cu înaintașii noștri care duceau o cu totul altfel de viață. Tehnologia este aici ca să rămână, acest lucru nu se schimbă oricât și-ar dori nostalgicii vremurilor de demult. Avem așadar de reconciliat fața și reversul lumii digitale și anume alfabetizarea digitală pe de o parte și interacțiunea fizică pe de cealaltă.

Să punctăm câteva aspecte relevante, nici pe departe pe toate, pentru fiecare perspectivă.

Partea I (fața): Alfabetizarea digitală

Pentru că tehnologia a devenit de ceva timp o parte indispensabilă a vieții noastre de zi cu zi, a ne familiariza cu ea este o necesitate, o abilitate necesară supraviețuirii și dezvoltării în societate. Această familiarizare are și o denumire: alfabetizare digitală. Într-o țară ca a noastră în care analfabetismul clasic și cel funcțional sunt pe primele locuri în Europa, alfabetizarea digitală constituie o provocare majoră.

Faptul că de mici copiii sunt încurajați să interacționeze cu telefonul, tableta, laptopul sau televizorul smart nu îi face neapărat alfabetizați digital dacă nu știu să lucreze cu programe Office sau aplicații interactive. Îi ajută în schimb să se simtă în largul lor în această lume electronică pe care o explorează cu curiozitate și plăcere dar nu întotdeauna responsabil. Este important să avem și noi, adulții, noțiuni de educație digitală pentru a putea construi o conduită adecvată din acest punct de vedere la copii.

Mulți dintre adulți, inclusiv cei de la catedră, au probleme mari în a utiliza corect și eficient tehnologia iar sesiunile de instruire sunt abordate superficial atât de instructori cât și de cursanți. În învățământ predomină „adunatul diplomelor la dosar” pentru avansări în grad și alte facilități, ]n vreme ce timpul alocat dezvoltării personale le este sufocat de grupurile de WhatsApp (ale elevilor și părinților) asociate claselor, de întocmirea unui miriad de hârtii și de sute de activități sterile. Despre o reformă a învățământului actualizată nevoilor prezente și viitoare voi scrie cu o ocazie ulterioară.

Decalajul tehnologic între adulți și copii este uriaș, estimez în unele cazuri cam de 20-30 de ani în favoarea copiilor care au luat-o mult înainte. Nu putem comunica cu generațiile care vin și nu putem funcționa într-o societate care progresează rapid dacă nu facem un efort să ținem pasul. Este contraproductiv să ne agățăm de vechile metode educaționale sub pretextul că „înainte se făcea carte” doar pentru că numai așa știm să procedăm, nu ne putem replia și nu putem face învățământ pentru aceste generații pe care dăm vina că „nu învață”.

Noile generații manifestă o curiozitate despre lume și o nevoie de implicare pe care adulții trebuie să învețe să o abordeze în felul tehnologizat al celor tineri, nu în feluri perimate, „bătrânești”. Alfabetizarea digitală este noul „abc” – cunoștințe de bază. Neștiind cum să comunicăm eficient folosind noile tehnologii, sacrificăm generații întregi de elevi care se rup de școală tot mai mult căutând cunoașterea aleatoriu și nefiltrat pe internet.

Scrisul de mână la clasă în timpul predării în care elevul ascultă pasiv iar apoi redă informația papagalicește nu se mai pretează nici personalității, nici economiei și nici societății noilor generații. Căratul manualelor grele în spate zi de zi, al caietelor și auxiliarelor în condițiile în care avem deja platforme online și manuale electronice este contraproductiv și nesănătos. Ghiozdanele trec adesea de 7 kg, este inadmisibil. O să insist pe acest aspect până tocesc tastatura!

Alfabetizarea digitală necesită strategie și coordonare la nivel național fiind prioritară pentru reducerea decalajului tehnologic între adulți și copii, profesori și elevi, rural și urban, precum și între o economie în dezvoltare cu diferențe mari între săraci și bogați comparativ cu economiile avansate în care nivelul de trai al fiecărui individ în parte este foarte ridicat.

Partea a II-a (reversul): Interacțiunea fizică

Menționasem anterior scrisul de mână, să pornim de aici. Este dovedit prin numeroase studii științifice că scrisul de mână este important pentru dezvoltarea neurologică a copilului și ajută la prevenirea degradării creierului adult. Alfabetizarea digitală nu exclude folosirea scrisului de mână însă e adevărat că îi reduce foarte mult ocaziile. Având în vedere aversiunea multora față de actul de a scrie de mână și plăcerea altora de a se dedica scrisului caligrafic, putem învăța din asta și ajuta copiii (dar și adulții) să redescopere scrisul ca metodă de exprimare nu numai la nivel abstract prin organizarea ideilor cât și la nivel concret prin transmiterea unei stări afective cu ajutorul a variate instrumente de scris, fonturi și culori pe suportul fizic al hârtiei, în tihnă, ca exercițiu de mindfulness. Nu ne putem agăța de scrisul de mână la nesfârșit deoarece este evident că pierde cursa eficienței în fața scrisului digital dar putem reinventa modul și scopul în care ne manifestăm pe această cale. Interacțiunea fizică cu creioanele, stilourile și penițele poate fi o experiență artistică extraordinară adecvată tuturor vârstelor.

Timpul petrecut în fața ecranelor a dus la o izolare fără precedent în rândul copiilor dar și al adulților. Modul în care copiii se joacă iar adulții lucrează s-a schimbat radical comparativ cu generațiile anterioare iar izolarea și imobilitatea prelungită devin o problemă pentru toți cei care petrec multe ore în fața ecranelor de oricare fel. Exercițiile fizice, sporturile individuale și de echipă, activitățile de socializare sunt acum mai importante ca oricând. Pentru a combate efectele negative ale izolării și imobilizării prelungite, interacțiunea digitală va trebui fie să înglobeze mai multă mișcare, fie să alterneze cu ea și în favoarea ei.

Interacțiunea fizică are avantajul de a ne conecta mai puternic la o altă persoană sau mai multe, beneficiind de un schimb reconfortant de energie care hrănește „animalul social” din noi într-un mod mai autentic decât o poate face comunicarea virtuală. Timpul de calitate petrecut fizic, nu doar online, împreună cu persoane semnificative este vital pentru sănătatea noastră și a relațiilor pe care ni le construim. Avem nevoie să ieșim din mediul virtual pentru a face ca o legătură să fie, în lipsa unui cuvânt mai bun, „reală”. Autenticitatea poate fi mascată și în interacțiunile fizice așa cum numeroase experiențe de dinaintea internetului o atestă dar acum este mai degrabă o regulă decât o excepție faptul că nimeni nu este așa cum pretinde online. A petrece timpul fizic cu cineva în afara familiei, serviciului sau școlii este un privilegiu în zilele noastre, cu atât mai mult apreciem aceste momente și le facem să conteze pentru că timpul și energia noastră sunt mai prețioase ca oricând.

Concluzie

Alfabetizarea digitală, familiarizarea cu tehnologia și folosirea acesteia pentru dezvoltarea individuală și comunitară nu exclude ci vine mână în mână cu interacțiunea fizică.

La școală, elevii pot învăța lucruri interesante folosind aplicații interactive care încurajează explorarea, fixarea și utilizarea informației prin joc și activități care implică socializare, exprimare și mișcare, preferabil în natură sau în medii în care au lucruri practice de învățat.

Adulții nu se limitează la comunicarea virtuală pe rețele de socializare ci folosesc și ei internetul ca să învețe lucruri noi în diverse articole, cursuri și tutoriale, își antrenează creierul în moduri care previn degradarea și profită la maximum de lumea în care trăiesc. Am precizat deja în cazul profesorilor că este vital să-și ia propria alfabetizare digitală în serios pentru a nu pierde și mai multe generații de copii decât s-au pierdut deja și că o strategie națională în acest sens este imperios necesară. Acum voi oferi un alt exemplu, al fermierilor, care cu o consultanță adecvată și o educație digitală corespunzătoare pot accesa fonduri individual sau pot colabora formând asociații agricole și încheia parteneriate cu marile lanțuri de magazine pentru a-și distribui produsele în loc să reclame vecinul (caz real!) că vinde mai multă zmeură la caserolă în portbagaj pe la diverse instituții iar reclamangiul sau reclamangioica a rămas cu zmeura nevândută și i s-a stricat. Asociindu-se într-un mod profesionist ar fi fost o forță. Separat, s-au sabotat reciproc.

Ne putem bucura de efectele pozitive ale alfabetizării digitale dacă ne depășim proverbiala frică de schimbare, comoditatea, neîncrederea, grija de capra vecinului, lipsa de viziune și multe alte „tare naționale” care tot cu educație adecvată se combat cel mai eficient. Avem nevoie și de interacțiune fizică dar și de comunicare virtuală eficientă cu societăți mai avansate ca a noastră de la care avem ce învăța astfel încât să ne promovăm bunurile și tradițiile la scară largă, așa cum merită, în loc să dezvoltăm idei de persecuție ca indivizi și ca neam. Singuri ne persecutăm dacă nu ținem pasul cu vremurile și nu știm să colaborăm între noi.