EXCLUSIVITATE/INTERVIU: “Am apreciat enorm că patronul m-a lăsat să lucrez cu liniște totală”

Monitorul de Neamţ vă propune o serie de interviuri în exclusivitate cu Marco Veroneze, antrenorul CSM Ceahlăul, despre tot ce a trăit în această primă aventură la Piatra Neamț – de la provocările fotbalului românesc, încărcat de emoții și critici, până la obiceiurile care i-au intrat, într-un fel, în reflex.

În ultima parte a interviului cu italianul de la cârma CSM Ceahlăul acesta a fost de acord să deconspire câteva dintre momentele amuzante cărora le-a fost erou de când a venit în România.

Evident, pe teren, e mister. Dar în afara lui? Hai să vedem ce a pățit Veronese în România şi poate povesti cu zâmbetul pe buze.

Varianta video a interviului poate fi văzută pe canalul de youtube Monitorul de Neamt, accesând link:

Reporter: Care a fost prima greșeală amuzantă pe care ai făcut-o cu limba română? Marco Veronese: Păi, am încercat să fac cât mai puține, pentru că am încercat să vorbesc cât mai puțin. Eh… prima, prima, prima în absolut a fost când am numit pălinca „palinca”, și mi-au zis-o mult timp: „Marco, vrei pălincă?” Eu: „Nu, nu beau, doar vin.”

Rep.: Care e obiceiul cel mai românesc pe care l-ai preluat și tu? Ai început să mănânci, nu știu… sarmale? Ai zis „ciorbă”? Sau să spui „hai că e bine”? M.V.: Nu, dar să fac așa (gest cu mâna tipic românesc). Mi se întâmplă des, pentru că văd că voi românii faceți asta. Adică, noi italienii facem așa… voi (alt gest).

Rep.: Ai folosit vreodată Google Translate în vestiar ca să te faci înțeles cu jucătorii? M.V.: Nu, în vestiar nu. Rep.: De ce nu? M.V.: Pentru că vorbesc engleză. Dar în supermarket, aproape mereu. Rep.: Dar nu găsești oameni care vorbesc italiană? M.V.: La noi da. Da, da, da, sunt mulți, dar nu întotdeauna ai noroc.

Rep.: Ți s-a întâmplat vreodată să spui ceva și cineva să-ți răspundă „Da, mister” fără să fi înțeles nimic? M.V.: Cu siguranță! N-au curajul să-mi spună, dar sigur s-a întâmplat de multe ori. Mai ales pentru că vorbind în engleză, care nu e limba ta, și într-un moment de presiune… sigur am spus și prostii.

De la cin cin la noroc

Rep.: Cine a fost primul care ți-a spus „Nu, răchie!” și cum ai reacționat?

M.V.: Eh, aici aproape de noi, Cătălin, mi-a rămas în minte. Pentru că am trecut de la „Cin cin!” – „Cin cin!” – „Noroc!”. Și apoi a rămas mereu „Noroc!”. Nu că am fi alcoolici, bineînțeles! Nu, nu, nu, nu!

Rep.: Dacă ai fi fost jucător și nu antrenor, crezi că te-ai fi înțeles bine cu tine ca mister? M.V.: Nu. Rep.: Explică. M.V.: Nu, pe teren nu. În afara terenului da, dar pe teren nu. Pentru că eu, ca jucător, eram genul care nu suporta să i se vorbească. Și eu, ca antrenor, la antrenamente și meciuri, vorbesc destul de mult.

Rep.: Dacă ai avea o zi fără fotbal, fără griji și fără telefon, ce ai face în România? M.V.: Ah… în România? Era să spun… Eh nu, în România da! Aș merge cu siguranță să văd Brașovul, pe care prietena mea a avut plăcerea să-l vadă, dar eu nu. Și București. Apoi mi-au vorbit frumos și despre alte orașe, dar într-o zi nu apuci să le vezi.

„Cum a fost în perioada comunistă?”

Rep.: Nu ai niciodată timp? M.V.: Nu. Dar mi-ar plăcea să cunosc mai bine și istoria. Adică, câteodată întreb și: „Cum a fost în perioada comunistă?” Din curiozitate. Pentru că eu, venind din partea cealaltă, existau multe stereotipuri, multe idei… Apoi…

Rep.: Ți s-a schimbat cumva părerea despre România și români de când ai venit aici? M.V.: Da, bineînțeles. Dar eu trăisem deja o experiență similară în Albania. Știi, în Italia, de multe ori se tinde să se spună: „A făcut așa… era român!”. Dar și noi italienii am trăit asta. Pentru că în America, despre italieni se spune „mafia”! Eh… Dar apoi am avut norocul, și în Albania, să cunosc oameni excepționali. În România, deja în Italia cunoșteam români extraordinari. Aici am avut confirmarea.

Un lucru foarte ciudat e că, unde locuiesc eu, în blocul meu, soția unui vecin e din Piatra Neamț. A venit la un meci! Și chiar am rămas surprins, pentru că acolo unde locuiesc, chiar în aceeași clădire, o persoană locuiește aici. S-a întors să locuiască aici, pentru că a trăit înainte în Italia.

‘Mai am un an de contract”

Rep.: Un antrenor sincer – Marco Veronese a trecut prin multe în primul său sezon în România. Ce urmează? Doar timpul ne va spune. M.V.: Intenția este asta: Mai am un an de contract. Apoi, în fotbal am văzut toate culorile: Oameni cu contract care pleacă, oameni fără contract care rămân. Cred că lucrul cel mai important e dialogul și onestitatea.

Rep.: Ai găsit acest dialog aici? M.V.: Da, într-un mod alternant, din diverse motive. Pentru că patronul – e o persoană foarte ocupată – am apreciat enorm că m-a lăsat să lucrez cu liniște totală. Desigur, au fost momente când comunicam foarte bine, alteori, din cauza muncii, am comunicat mai puțin. Poate în alte situații, în interiorul clubului, am avut ceva mai multe probleme… Dar nimic grav, au trecut. Nimic serios, iată.

Mulțumim, mister, și mult succes oriunde te va duce viața!

Prima parte a interviului cu Marco Veronese aici: https://monitorulneamt.ro/exclusiv-interviu-un-antrenor-italian-un-sezon-intens-si-o-echipa-in-reconstructie/

A doua parte a interviului cu Marco Veronese aici: https://monitorulneamt.ro/exclusivitate-interviu-m-au-facut-sa-ma-simt-ca-in-familie/