Evoluţia suspendării unui preşedinte, de la Traian Băsescu, la Nicușor Dan

Se vorbeşte din ce în ce mai des despre suspendarea lui Nicușor Dan de la Cotroceni, ca urmare a încălcării de către acesta a prevederilor Costituției, atât în spiritul cât şi în litera ei.

Suspendarea din funcţia de preşedinte a lui Nicușor Dan este văzută, de către o mare parte dintre români, ca singura soluţie viabilă de oprire din cădere a României, rămași consecvenţi zicalei că „peştele de la cap se împute”.

O casă de sondaje de opinie a publicat recent rezultatul unei cercetări, privind părerea  românilor  referitor la  suspendarea din funcţia de preşedinte a lui Nicușor Dan. După o serie de aproximări şi extrapolări, casa cu pricina ne-a anunţat că 53% dintre români nu ar fi de acord cu suspendarea acestuia, ghidându-se și ei după altă zicală „rău cu rău, dar mai rău fără rău”. Mare parte dintre aceşti susţinători sunt „nicușoriști”.

Restul de 47% dintre români ar dori însă ca Nicușor Dan să fie eliberat din funcție, dacă se poate începând cu data de alaltăieri, pentru că nu are har.

Aceşti 47% gândesc în mod firesc că decât aşa, mai bine lipsă.

„Nicușoriștii” sunt acei români care încă mai cad în fund de admiraţie, că avem un preşedinte olimpic. În realitate, acesta nu îl poate egala decât pe Guliță al Coanei Chiriţa.

Adulatorii lui Nicușor au răsuflat uşuraţi la aflarea veştii că 53% dintre români îl vor fixat pe acesta in jilțul de la Cotroceni. Săracii de ei nu realizează cât de mare este acest 47%, care a fost înghesuit cât s-a putut de mult sub 50%, pentru a nu fi demobilizator.

Acest 47% este pe un trend crescător, cu cât președintele nostru calcă prin străchini din ce în ce mai des, obligându-ne să ne gândim serios la rezolvarea exerciţiului  despărţirii definitive.

Primul pas al rezolvării unui exerciţiu de îndepărtare a fost făcut în ziua de  4 mai 2026, semn că se poate, când Guvernul Bolojan a fost dat jos printr-o moţiune de cenzură.

Acest „succes” a amorsat imediat ideea că firesc ar fi ca să urmeze şi suspendarea din funcţie a lui Nicușor Dan.

Au sărit imediat să-l apere pe Nicușor Dan nişte avocaţi din oficiu, susţinând că  orice tentativă de suspendare din funcţie a acestuia este sortită eşecului, nu pentru că acesta ar fi avut vreo realizare meritorie sau că este indispensabil României, ci pentru că exerciţiul suspendării preşedintelui Traian Băsescu  a eșuat de două ori, în 2007 şi în 2012.

Paralela cu Traian Băsescu nu este în favoarea lui Nicușor Dan, care nu-l poate egala  pe acesta decât într-o singură privinţă.

În primul rând, deşi amândoi voiau a fi „preşedinţi jucători”, Traian Băsescu era un  „animal politic”, cu vocaţia de „lup de mare”, în timp ce Nicușor Dan nu depăşeşte  postura unui „pisoiaş de odaie”, rătăcit printr-un cartier dominat de dulăi „pro-europeni”.

În al doilea rând, Traian Băsescu domina tot, Guvernul condus de Boc, Serviciile, Justiţia, precum și întreaga societate românească, fiind nașul odiosului „Binom DNA-SRI”, pe când Nicușor Dan nu domina mai nimic, nici măcar acasă la el.

În al treilea rând, Traian Băsescu era previzibil, ştiai ce va face numai dacă îl priveai atent, în timp ce pe Nicușor Dan poţi să-l priveşti mult şi bine, că pierzi dacă pariezi pe ce crezi că ar putea face şi când ar putea face.

Fără a depune un efort prea mare, enumerarea aș putea-o continua până la cel puţin zece cazuri.

În cel de al zecelea rând, conform „Legii referendumului” de pe vremea lui Băsescu, un referendum nu putea fi validat dacă nu se prezentau la urne peste 50% dintre  cetăţenii cu drept de vot, pe când acum această condiţie este redusă la 30%.

Singură privinţă, în care cei doi se aseamănă, este modul repetat în care au călcat cu bocancii prin Constituţia României, trecând cu uşurinţă peste mai toate liniile roşii impuse. Aceasta tocmai din ambiţia lor de a rămâne consemnaţi în istorie ca „președinți jucători”. Au jucat după regulile lor, nu după cele ale Constituţiei României.

Suspendările lui Traian Băsescu – studiu de caz pentru Nicușor Dan şi consilierii lui

Oricât am fi tentaţi să condamnăm o acţiune parlamentară privind suspendarea unui preşedinte de stat, aceasta nu este decât un act democratic, nu poate fi asemuită cu o lovitură de stat sau cu anularea  unor alegeri, înşirând nişte bazaconii ca motive.

Regimul instalat odată cu Nicușor Dan, se vede de la o poştă că este mai mult un regim personal, artificial creat, decât un regim prezidenţial şi constituțional totodată.

Oricâte ghiduşii ne-a făcut  Nicușor Dan, exprimate prin mimică, gesturi sau vorbe, în anul scurs de la instalare, nu s-a dovedit că el a fost cine ştie ce garant al respectării Constituţiei României, atât în litera, cât şi în spiritul ei. În plus, nu a demonstrat nici pe departe că este un reprezentant al tuturor românilor, cum ar trebui să fie. Ba din contra.

Cel mai grăitor fapt, în susţinerea acestei acuze, este faptul că cel de al doilea partid al ţării, AUR, este băgat în carantină politică, fiind ignorat în toate proiectele prezidenţiale, ca şi cum cei 1,8  milioane de votanţi AUR nu ar fi cetățeni ai României.

Paradoxal, dar UDMR, care este acuzat deseori de tendinţe antiromâneşti, are deschise toate uşile, dovedindu-se astfel că cei circa 600 de mii de votanţi maghiari trăiesc în România şi nu sunt ignoraţi .

Cazul mandatelor lui Traian Băsescu, din 2007 şi 2012, poate constitui un studiu de caz pentru Nicușor Dan şi consilierii pe care şi i-a ales.

În acei doi ani, Președintele Traian Băsescu a fost acuzat de către Parlament pentru repetate încălcări ale Constituţiei, fapt pentru care a fost inițiată şi reuşită suspendarea sa din funcție de două ori.

În anul 2007, pe 12 februarie, PSD a depus în Parlament cererea de iniţiere a procedurii de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu.

Motivele suspendării erau multiple, înscrise în 25 de pagini, printre care cel mai reprezentativ a fost „Încălcarea Constituției, încă din prima zi de mandat”.

Parlamentul a întocmit un Raport de susţinere a suspendării, cuprinzând 700 de pagini, prin care Comisia specială înfiinţată a precizat că Traian Băsescu a încălcat prevederile a 27 de articole din Constituţie.

Deşi CCR a avizat negativ cererea de suspendare, avizul fiind doar consultativ, pe 19 aprilie 2007 Traian Băsescu a fost suspendat cu 322 voturi pentru, 108 voturi contra  şi 10 abţineri.

În data de 19 mai 2007 a avut loc referendumul, la care  prezența la urne a fost doar de 44,45%, iar dintre aceştia doar 24,75% dintre votanţi au fost de acord cu suspendarea.

Prevederile din „Legea Referendumului” în vigoare, stabileau că acest referendum putea fi validat dacă prezenţa la urne ar fi fost de peste 50%, iar dintre aceştia, peste 50% răspundeau „DA” la întrebarea pusă.

În consecinţă, referendumul din 2007 a fost invalidat de către CCR, iar Traian Băsescu s-a întors la Cotroceni după 32 de zile, cu fanfara în faţă.

A doua suspendare a lui Traian Băsescu a fost în 2012.

În data de 19 aprilie 2012, USL(PSD+PNL), reprezentând majoritatea parlamentară, a demarat cea de a doua suspendare din funcţie a preşedintelui Băsescu.

Motivele suspendării, cuprinse în 16 pagini, erau repetatele încălcări ale Constituţiei, printre care figura refuzul public al acestuia de a desemna un prim ministru din partea majorităţii din Parlament. În acest caz, Traian Băsescu a motivat că aşa a interpretat el Constituţia. Fiecare „preşedinte jucător” consideră că poate interpreta Constituţia.

De data aceasta CCR a recunoscut faptul că Traian Băsescu nu şi-a exercitat corespunzător funcţia de mediere, între puterile statului şi între stat şi societate. De asemenea că Traian Basescu şi-a asumat public iniţiativa luării unor măsuri, înainte ca acestea să fie luate de către Guvern, diminuând astfel rolul premierului.

Verdictul final al CCR nu a fost unul clar, în favoarea suspendării sau împotriva acesteia, dând o soluţie în coadă de pește.

Vineri 6 iulie 2012, în plenul celor două Camere s-a votat decizia de suspendare din funcţie a lui Traian Băsescu, cu 256 voturi pentru şi 114 voturi contra.

Preşedintele Senatului, Crin Antonescu, a preluat funcţia de Preşedinte interimar al României, pentru timp de 52 de zile.

Referendumul a fost planificat pentru ziua de 29 iulie 2012.

La referendum s-au prezentat la urne doar 46,24% dintre cetăţenii cu drept de vot, dintre care 87,52%, aproape 7,4 milioane, au votat pentru suspendarea lui Traian Băsescu.

Au existat controverse în ce priveşte validarea referendumului. Contestatarii invalidării au susţinut că cvorumul de 18,3  milioane de români cu drept de vot, a fost mărit artificial cu 3,5 milioane. Reducerea cvorumului cu 3,5 milionae ar fi condus la o prezenţă la vot mai mare de 50% şi în consecinţă referendumul ar fi fost validat. Totuși, în acest sens a fost şi prima decizie de validare, emisă de CCR şi publicată în Monitorul Oficial al României din 3 august 2012.

Chiar procurorul general, Laura Codruța Kovesi a declarat că au existat fraude la vot în cuantum de 15%.

Pe 7 august, CCR a revenit, publicând în Monitorul Oficial o „Erată” la decizia de validare anterioară, care înlocuia soluția de „validare” cu „invalidare”.

În Monitorul Oficial din 27 august 2012, a fost publicată Hotărârea CCR nr. 6/2012, prin care se susţinea că referendumul este invalidat pe baza unei „Erate”.

Astfel, pe baza unei „Erate”, confecţionate de preşedintele CCR, Augustin Zegrean, Traian Băsescu a fost  salvat, acesta revenind la Cotroceni.

Se cuvine menţionat faptul că Augustin Zegrean fusese anterior deputat PD, omul de casă al lui Traian Băsescu, care l-a pus la şefia CCR. Acest Zegrean nu fusese decât un jurist la o cooperativă meşteşugărească din Bistriţa Năsăud.

Pentru a se evita pe viitor un eşec identic, Parlamentul a modificat „Legea  Referendumului” în 2013, stabilind că pentru validarea unui referendum este suficient ca la urne să se prezinte cel puţin 30% dintre cei înscrişi în listele electorale permanente. Iar voturile „DA” valabil exprimate să se rezume la cel puţin 25% dintre cei înscrişi pe listele electorale permanente.

În aceste condiţii, Nicușor Dan s-ar putea „califica” mult mai uşor ca preşedinte suspendat, dacă cel puţin 4,5  milioane de români vor vota „DA”, la referendumul privind suspendarea sa.

În anul 2012, Traian Băsescu nu a putut fi demis, deși peste 7 milioane de români i-au solicitat să-i lase în pace.

La referendumul din 2012, Traian Băsescu a fost salvat de CCR, care a anulat şi alegerile prezidenţiale din 2024, pentru a-l salva pe Nicușor Dan de la Primăria București.

P.S.:

Prea mulți români, timp de 22 de ani, de la Traian Băsescu la Nicușor Dan, au tot invocat mila cerească întrebându-se ca disperații : – „Cu ce Ți-om fi greșit Doamne?”