Contactează-ne

Cultural

Eroi învăţători din Bicaz şi Valea Muntelui în Războiul Sfânt din vara anului 1941 (I)

Știre publicată în urmă cu

în data de

În noaptea senină a solstiţiului de vară, de 21 spre 22 iunie 1941, către ora 2,00, duminică 22 iunie a.c., în trenul Patria, oprit în Gara veche din Piatra Neamţ, în vagonul restaurant, generalul Ion Antonescu, ridicând cupa de şampanie, a rostit în faţa celor prezenţi o scurtă alocuţiune: „În această zi a sosit ceasul luptei pentru a şterge pata de dezonoare de pe fruntea ţării şi de pe stindardele armatei. Peste puţin, în faptul acestei zile, armata ţării va primi ordinul de a trece Prutul, spre a împlini trupul ţării, aşa cum a fost de la Basarab“.

Peste căteva momente, Armata Română avea să primească celebrul ordin: „Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!“. În zorii zilei de duminică, 22 iunie 1941, ora 03.00, aviaţia a început misiunile de luptă în spaţiul Basarabiei ocupată de armata sovietică, începând cu aceeaşi oră, a zilei de 28 iunie 1940. Vestea întrării în război a fost primită cu bucurie de întregul popor: Regele Mihai, Patriarhul Nicodim, Academia Română sau Mitropolitul Basarabiei au elogiat acţiunea armatei pe calea reîntregirii, pe calea idealului naţional. Patriarhul României, Nicodim arăta: „…Românii luptă pentru hotare şi pentru fiinţa neamului însuşi. Biserica deosebeşte 2 feluri de războaie: de cotropire şi de apărare. Războiul de cotropire este urâciune la Dumnezeu şi Biserica îl respinge.

Războiul de apărare, însă, este ordonat de însuşi întemeietorul Bisericii…“. Mitropolitul Basarabiei, Gurie Grossu declara la 11 iulie 1941: „Ca Mitropolit al Basarabiei, binecuvântez lupta sfântă ce duceţi pentru dezrobirea fraţilor basarabeni şi bucovineni…“ La 2 iulie au început acţiunile defensive pe tot frontul. Pe 5 iulie a fost eliberat oraşul Cernăuţi de Brigăzile 1 şi 4 Mixte, cu Batalioanele 3 şi 23 Vânători de Munte. La 7 iulie a fost eliberat oraşul Bălţi, de Diviziile de Infanterie 14 Română şi 170 Germană. Brigăzile 2 şi 4 Mixte munte au ajuns la vest de Hotin, iar Divizia 1 Blindată Română şi elemente înaintate ale Corpului 11 German, în faţa oraşului Moghilev.

Se elibera partea de Nord a Bucovinei şi Ţinutul Herţa. La 8 iulie a fost eliberat Hotinul de Brigada 2 Mixtă Munte, la 10 iulie Soroca, de Divizia 13 Infanterie Română şi la 15 iulie Orheiul de Diviziile de Infanterie, 5 Română şi 50 Germană. Toate vechi cetăţi de la Nistru ale lui Ştefan Cel Mare şi Sfânt, puse pavăză Moldovei spre răsărit. La 16 iulie a fost eliberat oraşul Chişinău de Diviziile 1 Blindată Română şi 72 Infanterie Germană. În noaptea de 17 spre 18 iulie 1941, în locul Grupului de Armate General Antonescu s-a constituit Frontul de Nord şi Frontul de Sud, comandat de generalul Antonescu, cu misiunea de a elibera partea de sud a Basarabiei.

La 20 iulie a fost eliberat oraşul Cahul, de Corpul 11 Armată Român din Armata 4 Română. La 21 iulie Divizia 10 Infanterie şi Grupul 52 Cercetare şi Subunităţi de Infanterie Marină au forţat Dunărea la Ismail şi au eliberat Chilia, altă cetate Voievodală din sudul Basarabiei. Divizia 15 Infanterie a eliberat Tighina. La 26 iulie 1941 Divizia 1 Grăniceri a eliberat Cetatea Albă.

Apostolul: „Învăţători ai poporului şi eroi ai Patriei“

La 25 iulie 1941, Marele Cartier General al Frontului Româno – German, în comunicatul său, arăta: „Lupta pentru dezrobirea brazdei Româneşti din răsărit s-a terminat. Din Carpaţi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune“. Astfel s-au anulat efectele Pactului Ribbentrop-Molotov, cu privire la graniţa răsăriteană şi de nord a României. S-a făcut cu un greu tribut de sânge.

În cele 33 de zile de luptă, Armata Română a pierdut 24.396 ostaşi, din care 5.011 morţi, 14.898 răniţi şi 4.487 dispăruţi. Media zilnică a pierderilor, de 697 ostaşi, a fost cea mai mare decât cea din ulterioarele campanii din Est, de 540 în fiecare din cele 1.159 zile şi din Vest de 648 în fiecare din cele 262 zile luate separat, precum şi pe durata întregului război, de 1.421 zile, care a fost de 559 militari zilnic.

Eroii noştri au înroşit apele Prutului, Nistrului, au albit cu oasele lor tărâmurileBasarabiei şi Bucovinei. Ostaşul român a luptat pentru familia, vatra şi ogorul ce-i fuseseră cotropite prin viclenie şi forţă. Ostaşul cu epoleţi, comandantul de toate treptele, a fost inteligenţa scânteietoare şi voinţa neclintită a oştirii române. În luptă, comandantul a fost farul călăuzitor către care s-au îndreptat întotdeauna speranţa şi încrederea subordonaţilor. Ei toţi au binemeritat de la Patrie.

Şi locuitorii meleagurilor dintre Bistriţa, Moldova şi Siret şi-au adus contribuţia de sânge în „Războiul sfânt“ pentru „a dezrobi pe fraţii basarabeni de sub cizma bolşevică“. Date interesante şi pline de simţăminte patriotice le găsim în afară de documentele de arhivă, presă şi publicistica timpului şi în „Apostolul. Revista Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ“, anul VIII, nr.5, mai 1942, publicaţie al cărui număr a fost închinat „învăţătorilor eroi căzuţi pe câmpul de onoare“ din ţinutul de la poalele Olimpului românilor, Ceahlăul. În chip simbolic se spune în cuvântul „Învăţători ai poporului şi eroi ai Patriei“ de către directorul revistei, Mihail Avădanei, primul căzut dintr-un regiment de dorobanţi a fost învăţătorul Plt. T.R. Nicolae Tănasă, din fostul judeţ Roman, iar cea din urmă jertfă în faţa Odessei a fost învăţătorul Vlad din Târgu Neamţ.

„40 de eroi martiri ai credinţei creştine plecaţi din rândurile învăţătorimii nemţene“

În revista pietreană se aduce de fapt „prinosul nostru de adâncă recunoştinţă celor 40 de eroi martiri ai credinţei creştine plecaţi din rândurile învăţătorimii nemţene“.

În cuvântul părintelui Mihai Gavrilescu, reprezentantul „Corpului preoţesc“ cu ocazia „comemorării eroilor învăţători în războiul din anul 1941, cu prilejul adunării sale anuale în ziua de 29 martie 1942 (e vorba de Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ – n.n.), se spunea printre altele: „…Dacă generaţiei Unirii i-a fost sortit să lupte pe meleagurile scumpului nostru Ardeal şi în tranşeele Mărăşeştilor pentru înfăptuirea idealului naţional, pentru care au sângerat strămoşii noştri, generaţiei tinere de astăzi i s-a lărgit cadrul jertfei: să moară pentru apărarea culturii universale şi a civilizaţiei creştine, păşind peste hotarele pământului strămoşesc şi să lupte pe stepele Nogaiului împotriva fiarei apocaliptice… Ca şi în războiul trecut, invăţătorimea nemţeană şi-a dat în prezent marea ei contribuţie de jertfă, în marea luptă pentru stabilirea unui echilibru în spatiul vital european… Biserica din judeţul Neamţ, în numele căreia am cinstea să vorbesc, îndeamnă la respectul şi onoarea datorată acestor eroi… Să luăm pildă de eroismul lor, iar sub candela credinţei noastre care să ardă pururea în răsăritul tuturor şcoalelor, numele celor 40 să stea icoană vie de luptă pentru credinţă…“.

Iată-i (nu la toţi cei înscrişi în publicaţia amintită se menţionează şcoala unde a funcţionat, locul naşterii, localitatea unde s-au jertfit, unitatea militară etc. – n.n.): Savinescu Gheorghe -Crăcăoani, Popescu Iorgu – Buhalniţa, Barcan Spiridon, Vasiliu I. Vasile – Certieni (Bârgăoani- n.n.), Vasiliu Gh. Vasile – Văleni, Darie Ioan – Cuiejdi, Găină Nicolae – Bicfazu Ardelean, Râhlea Ioan, Vasile Constantin, Frumusache Teodor, Pleoţii Mihai, Sorbală Pavel, Cojocariu Mihai – Dobreni, Gherasim D. Ioan – Ţibucanii de Sus, Cimpoeşu Petru – Broşteni (azi în judeţul Suceava – n.n.), Mustea Vasile, Catană Vasile – Ghindăoani, Crivăţ Al. Ioan – Ruseni, Stănciulescu Ioan – Cut, Oblon Nicolae – Mastacăn – Calu (azi Piatra Şoimului – n.n.), Lupaşcu Nicolae – Buhuşi (azi în judeţul Bacău – n.n.), Nanea Mihai – Răuceşti, Vuza Dumitru – Grumăzeşti, Vereşanu Dumitru, Bălan Nicolae, Popescu Virgil, Sandu Ioan, Vlad Vasile, Crişu Manoliu, Cotoşa Gheorghe – Hangu, Alexandrescu C. Tudoran Gheorghe, Fulger Constantin, Popa Laurenţiu – Cut, Simionescu Gavril, Grosu Teodor, Tuciuc Gheorghe, Irimia Nechita, Vlase Constantin – Bicaz şi Mitru Vasile – Taşca. (Continuare în ediţia de mâine, 9 aprilie 2021)

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Artiştii nemţeni întru Eminescu

Știre publicată în urmă cu

în data de

Aşa cum ne-a obişnuit, Galeria Contrast din Bucureşti oferă iubitorilor de artă şi frumos întâlnirea cu geniul Eminescu. Şi în acest an, Contrast Center împreună cu partenerii săi, organizează expoziţia de creaţie artistică „Universul Eminescu“, ajunsă, iată, la ediţia a 17-a.

Sunt expuse lucrări de artã ale unor renumiţi artişti care au adus un omagiu Luceafãrului poeziei româneşti. Ne face o deosebitã plăcere să avem în acest ansamblu de vibrante emoţii şi lucrãrile artiştilor nemţeni care au participat la taberele de creaţie „colecţia de azi – PORTRET“, un admirabil proiect al de Fundaţiei C.M.IMAGO: Dumitru Bezem, Laurenţiu Dimişcă, Mimi Revencu-Niţă, Petru Diaconu. Totodată, ne exprimăm convingerea că demersul Galeriei Contrast va rãmâne un model, atât pentru artişti, cât şi pentru iubitorii de artă şi poezie.

Sorin MIHĂILESCU

Citește știrea

Actualitate

Ambasadorul Coreei, la Biblioteca Judeţeană

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ cea mai mare instituţie de cultură din judeţ a fost vizitată de Excelenţa Sa Domnul Kim Yong Ho, Ambasadorul Republicii Coreea în România ■ s-au marcat 31 de ani de relaţii bilaterale între România şi Coreea ■

Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu“ Neamţ, sub patronajul Consiliul Judeţean Neamţ şi în parteneriat cu Ambasada Republicii Coreea în România, a sărbătorit 31 de ani de relaţii bilaterale România-Coreea.

Evenimentul a avut loc pe 8 iunie, de la ora 12:00, în Sala Cupola, în prezenţa lui Kim Yong Ho, Ambasadorul Republicii Coreea în România şi a lui Valeriu Arteni, fost ambasador al României în Coreea. Cu acest prilej a avut loc vernisarea unei expoziţii de fotografii reprezentative pentru cei 31 de ani de relaţii bilaterale ale celor două state, precum şi o donaţie de carte din partea Ambasadei Republicii Coreea în România către bibliotecă.

În patrimoniul Bibliotecii Judeţene Neamţ au intrat 70 de fotografii înrămate şi 71 de cărţi, reviste şi DVD-uri. Prof.drd. Adrian Stroici, de la Liceul de Arte „Victor Brauner“ a susţinut un moment muzical la pian, oferind oaspeţilor o mare surpriză, Arirang, cel mai cunoscut cîntec coreean.

„Sîntem deosebit de impresionaţi de existenţa în cadrul Universităţii de limbi străine din Hankuk a Facultăţii de limbă şi civilizaţie română, şi de aceea ne propunem să iniţiem un parteneriat durabil cu o bibliotecă din Republica Coreea, pentru susţinerea dialogului şi a schimburilor culturale.

Sîntem convinţi că, începutul acestei colaborări culturale cu Ambasada Republicii Coreea reprezintă un pas important pentru dezvoltarea unui parteneriat durabil cu Biblioteca Judeţeană“, a declarat Mihaela Mereuţă, directorul Bibliotecii.

„Vă mulţumesc mult că ne oferiţi ocazia să ne reamintim relaţia de cooperare dintre Republica Coreea şi România, dar şi să vă prezentăm multe cărţi şi fotografii care arată diverse aspecte din Republica Coreea. Aş vrea să transmit mulţumiri domnului ambasador Arteni pentru sprijinul oferit în organizarea acestei expoziţii.

Relaţiile diplomatice dintre Republica Coreea şi România au împlinit 30 de ani de la înfiinţare anul trecut, în 2020. În 30 de ani, cele două ţări au dezvoltat o relaţie apropiată în diverse domenii, de exemplu în politică, economie, cultură etc.

În plus, din anul 2008, Republica Coreea este singura ţară la rang de partener strategic al României din zona Asiei. Exact după încheierea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări, în prima jumătate a anilor ’90, firma reprezentativă coreeană Daewoo a construit şi a coordonat şantierul naval din Constanţa. Şi astăzi, multe firme coreene mari sau mici, doresc să investească şi să intre pe piaţa din România, considerată o bijuterie din Estul Europei.

În timp, relaţia economică dintre cele două ţări s-a dezvoltat mult în perioada recentă pe fondul pandemiei de COVID- 19. Deşi a existat o scădere economicăla nivel mondial, volumul comercial dintre cele două ţări chiar a crescut cu 1,9% anul trecut. Sînt de părere că prin vizita noastră de astăzi, împreună cu donaţia de cărţi şi expoziţia de fotografie, punem piatra de temelie pentru intensificarea schimburilor reciproce şi a cooperării.

În principal, fotografiile sînt împărţite în două, una arată momentele istorice din punctul de vedere al relaţiei diplomatice româno-coreene, iar cealaltă arată dinamismul şi frumuseţea Coreei. În plus, sînt cîteva poze făcute de Ambasadă la diverse evenimente culturale împreună cu cetăţenii români. Mai departe, sînt fotografii care sărbătoresc relaţia de înfrăţire dintre Cluj-Napoca şi oraşul Suwon din Coreea, sperînd să se organizeze o relaţie de cooperare între judeţul Neamă şi un guvern local din Republica Coreea în curînd, asemănătoare cu înfrăţirea dintre celor două oraşe.

Adevăratul parteneriat se realizează prin comunicare şi schimburi la nivel de oameni; în acest sens, sper ca această expoziţie să fie o bună ocazie pentru o mai bună înţelegere a nemţenilor în ceea ce priveşte Republica Coreea. În acelaşi timp, Ambasada a pregătit mai multe tipuri de cărţi, de la cultură, istorie, la ficţiune, poezii, literatură pentru copii etc.

Sper ca toţi vizitatorii bibliotecii, indiferent de vîrstă, să fie atraşi de Coreea în număr cît mai mare. Am convingerea că cetăţenii celor două ţări se vor apropia mai mult prin intermediul cărţilor, iar relaţiile bilaterale, de asemenea, se vor aprofunda astfel“, a spus Excelenţa Sa Domnul Kim Yong Ho, Ambasadorul Republicii Coreea în România. „Republica Coreea şi România au stabilit relaţii diplomatice în urmă cu 31 de ani. În ciuda cifrei mai puţin impresionante comparativ cu aniversările care depăşesc centenarul, cu alte state, relaţia cu Republica Coreea este una calitativă şi specială.

Republica Coreea este un partener de nădejde al României, este prima ţară importantă care, după Revoluţia din 1989, a venit într-o Românie încă neaşezată, încă expusă la numeroase riscuri, din perspectiva investitorilor străini. A venit cu o deschidere pe care nu o puteţi imagina. Noi, cei care trăim în laboratoarele politicii externe, le cunoaştem un pic mai bine.

O constantă a activităţii mele în Coreea a fost promovarea judeţului Neamţ, pe lîngă relaţiile diplomatice dintre cele două ţări – şi mă mîndresc cu realizarea parteneriatului strategic în timpul mandatului meu. Nu am uitat niciodată de unde am plecat şi lucrez în continuare la alte numeroase proiecte de colaborare şi înfrăţire“, a precizat Valeriu Arteni, fost ambasador al României în Republica Coreea.

Citește știrea

Actualitate

Urbea Piatra în oglinda vremii: Despre teatru şi trupe la Piatra Neamţ, la început de veac XX

Știre publicată în urmă cu

în data de

Coroana de aur a Moldovei, după cum a fost denumită urbea de la poalele Pietricicăi în 1869 de către bardul de la Mirceşti, Vasile Alecsandri, a avut onoarea de a găzdui în sala teatrului comunal mai multe trupe teatrale cu o mare diversitate de piese sau spectacole de revistă, în special din Bucureşti, aşa cum rezultă din documentele, presa şi memorialistica vremii din primul deceniu al secolului al XX-lea.

Astfel, în aşezarea, care avea aproximativ 18.000 locuitori, a poposit la 1 februarie 1908 trupa de la Teatrul Vesel din capitala României, piesa Teoria Cocoşului, iar pe 20 februarie actorii Teatrului Regina Maria încântau spectatorii pietreni cu lucrarea Stăpâna de la Paz.

În următoarele perioade ale anului Nicolae Rebega şi Titi Botez, artişti din Bucureşti, au organizat un spectacol cu comedia muzicală de revistă De la munte la mare; d- nul Ion Stănescu a organizat un spectacol cu piesele Fustele de la minister (este în realitate şi în zilele noastre) şi Casa cu stafii (farsa în trei acte de Victor Stănescu); Teatrul Naţional Bucureşti a prezentat spectacolul cu piesa Ion al Vadanei, comedie în trei acte de N. Kiriţescu. Aşadar, câteva aspecte privind atracţia artiştilor şi teatrelor bucureştene pentru această zonă moldavă, avându-se în vedere conform documentelor timpului, pasiunea pietrenilor pentru acest gen de spectacole.

Menţionăm că tradiţia va continua şi în anii deceniului următor, inclusiv în anii Primului Război Mondial, când în afară de trupe în refugiu în această parte de ţară, din Bucureşti, Craiova, Ploieşti şi Iaşi au concertat şi muzicieni de renume. Între ei George Enescu (un mare iubitor al frumuseţilor naturale locale) atât în rândul iubitorilor de muzică în general, dar şi la capul răniţilor din spitalele militare organizate ca urmare a luptelor grele din Moldova în vara anului 1917.

Peste ani, iată ce relata ziarul Telegraful din 4 noiembrie 1929, despre fenomenul teatral nemţean. „Ne ocolesc teatrele. Un strigăt pe care l-au dat de cu vreme. Turneurile artiştilor din Capitală vin până la Bacău – câteodată se opresc la Buhuşi – şi ne întorc spatele. În lumea artiştilor şi-a făcut drum convingerea ca Piatra este o cetate anticulturală. Şi, e locul s-o spunem cu regret, de drept cuvânt.

Pe D-na Agepsina Macri – Eftimiu am văzut-o de nenumărate ori jucând în faţa unei săli goale. Pe Const. Nottara nu-l voi uita niciodată cu câtă tragere de inimă şi conştiinţă artistică a jucat două piese în care avusese cele mai desăvârşite creaţii ale sale în faţa mea, a procurorului de serviciu şi pompierilor de la galerie. Însuşi D-na Agepsina Eftimiu, cu care am avut onoarea să stau de vorbă zilele trecute, mi-a mărturisit că nu înţelege fluxul şi refluxul nostru pentru teatru.

Dacă o clipă am avut intenţia să nu mă opresc prin localitatea dvs., sânt fericită că am biruit neîncrederea mea. Pietrenii au întrecut de astă dată, mi-a spus D-sa – toate aşteptările noastre. Sala plină şi nerăbdătoare de a începe piesa, galeriile şi stalurile tixite de mulţimea amatoare de artă venită la acest spectacol, m-am hotărât să-mi revizuiesc părerea ce aveam despre dvs. La un nou turneu, voi pune Piatra pe primul plan al preocupărilor mele artistice.

Comunică spectatorilor că le sunt recunoscătoare pentru efuziunea cu care m-au întâmpinat la scenă. De astă dată plec din oraşul Dvs. cu cele mai bune impresii. Astfel mi-a vorbit D-na Macri-Eftimiu în timpul unei scurte suspendări de şedinţă, la procesul Mary-ei Dugam“.

În acelaşi cotidian, pe 21 mai 1932, se atrăgea atenţia asupra tărăgănării lucrărilor de acoperire a monumentalei clădiri a Teatrului Comunal, conduse de G.V. Măcărescu (fruntaşul organizaţiei PNŢ Neamţ – n.n.), preşedintele comitetului fantomă pentru teatrul din localitate, privind o subvenţie de 100.000 lei pentru reparaţia lăcaşului de cultură. Dar iată ce ne spune cel încriminat în articolul „Teatrul Comunal“. „Sunt omul cu cele mai multe deziluzii, ne-a spus d-sa. Nimeni n-a îndurat ce am îndurat eu.

C-am avut la alegerile generale numai cincizeci şi ceva de voturi în oraş nu mă descurajează. Dacă urmăream numai voturile, puteam foarte uşor sa nu fac nimic şi să pricopsesc pe toţi lingăii. Că marea mulţime se lasă influenţată de haidăii electorali, desigur că mi-a produs multă durere sufletească. Mă compensează însă un celebru scriitor francez care în trecere prin oraşul nostru a menţionat într-o carte a sa că Şcoala Primară No.1, ce eu am făcut- o, este una din cele mai ideale clădiri de şcoală din Europa“.

Pline de mâhnire sunt şi cuvintele de încheiere ale celui ce a înserat aspectul acestui edificiu pietrean. „Dacă cei mai mulţi se îngrijesc de oraş, înjurându-se ţigăneşte prin gazete, mai prinzi niţică nădejde când vezi pe câte unul care e inexistent aproape în activitatea sterilă şi dezgustătoare a şatrei şi îşi afirmă totuşi prezenţa prin lucruri serioase ce vor vorbi peste zeci de ani. Păcat pentru cel mai frumos oraş de munte al Moldovei că acei care-l iubesc sunt atât de puţini“.

Citește știrea

Trending