Eroi învăţători din Bicaz şi Valea Muntelui în Războiul Sfânt din vara anului 1941 (I)

În noaptea senină a solstiţiului de vară, de 21 spre 22 iunie 1941, către ora 2,00, duminică 22 iunie a.c., în trenul Patria, oprit în Gara veche din Piatra Neamţ, în vagonul restaurant, generalul Ion Antonescu, ridicând cupa de şampanie, a rostit în faţa celor prezenţi o scurtă alocuţiune: „În această zi a sosit ceasul luptei pentru a şterge pata de dezonoare de pe fruntea ţării şi de pe stindardele armatei. Peste puţin, în faptul acestei zile, armata ţării va primi ordinul de a trece Prutul, spre a împlini trupul ţării, aşa cum a fost de la Basarab“.

Peste căteva momente, Armata Română avea să primească celebrul ordin: „Ostaşi, Vă ordon: Treceţi Prutul!“. În zorii zilei de duminică, 22 iunie 1941, ora 03.00, aviaţia a început misiunile de luptă în spaţiul Basarabiei ocupată de armata sovietică, începând cu aceeaşi oră, a zilei de 28 iunie 1940. Vestea întrării în război a fost primită cu bucurie de întregul popor: Regele Mihai, Patriarhul Nicodim, Academia Română sau Mitropolitul Basarabiei au elogiat acţiunea armatei pe calea reîntregirii, pe calea idealului naţional. Patriarhul României, Nicodim arăta: „…Românii luptă pentru hotare şi pentru fiinţa neamului însuşi. Biserica deosebeşte 2 feluri de războaie: de cotropire şi de apărare. Războiul de cotropire este urâciune la Dumnezeu şi Biserica îl respinge.

Războiul de apărare, însă, este ordonat de însuşi întemeietorul Bisericii…“. Mitropolitul Basarabiei, Gurie Grossu declara la 11 iulie 1941: „Ca Mitropolit al Basarabiei, binecuvântez lupta sfântă ce duceţi pentru dezrobirea fraţilor basarabeni şi bucovineni…“ La 2 iulie au început acţiunile defensive pe tot frontul. Pe 5 iulie a fost eliberat oraşul Cernăuţi de Brigăzile 1 şi 4 Mixte, cu Batalioanele 3 şi 23 Vânători de Munte. La 7 iulie a fost eliberat oraşul Bălţi, de Diviziile de Infanterie 14 Română şi 170 Germană. Brigăzile 2 şi 4 Mixte munte au ajuns la vest de Hotin, iar Divizia 1 Blindată Română şi elemente înaintate ale Corpului 11 German, în faţa oraşului Moghilev.

Se elibera partea de Nord a Bucovinei şi Ţinutul Herţa. La 8 iulie a fost eliberat Hotinul de Brigada 2 Mixtă Munte, la 10 iulie Soroca, de Divizia 13 Infanterie Română şi la 15 iulie Orheiul de Diviziile de Infanterie, 5 Română şi 50 Germană. Toate vechi cetăţi de la Nistru ale lui Ştefan Cel Mare şi Sfânt, puse pavăză Moldovei spre răsărit. La 16 iulie a fost eliberat oraşul Chişinău de Diviziile 1 Blindată Română şi 72 Infanterie Germană. În noaptea de 17 spre 18 iulie 1941, în locul Grupului de Armate General Antonescu s-a constituit Frontul de Nord şi Frontul de Sud, comandat de generalul Antonescu, cu misiunea de a elibera partea de sud a Basarabiei.

La 20 iulie a fost eliberat oraşul Cahul, de Corpul 11 Armată Român din Armata 4 Română. La 21 iulie Divizia 10 Infanterie şi Grupul 52 Cercetare şi Subunităţi de Infanterie Marină au forţat Dunărea la Ismail şi au eliberat Chilia, altă cetate Voievodală din sudul Basarabiei. Divizia 15 Infanterie a eliberat Tighina. La 26 iulie 1941 Divizia 1 Grăniceri a eliberat Cetatea Albă.

Apostolul: „Învăţători ai poporului şi eroi ai Patriei“

La 25 iulie 1941, Marele Cartier General al Frontului Româno – German, în comunicatul său, arăta: „Lupta pentru dezrobirea brazdei Româneşti din răsărit s-a terminat. Din Carpaţi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune“. Astfel s-au anulat efectele Pactului Ribbentrop-Molotov, cu privire la graniţa răsăriteană şi de nord a României. S-a făcut cu un greu tribut de sânge.

În cele 33 de zile de luptă, Armata Română a pierdut 24.396 ostaşi, din care 5.011 morţi, 14.898 răniţi şi 4.487 dispăruţi. Media zilnică a pierderilor, de 697 ostaşi, a fost cea mai mare decât cea din ulterioarele campanii din Est, de 540 în fiecare din cele 1.159 zile şi din Vest de 648 în fiecare din cele 262 zile luate separat, precum şi pe durata întregului război, de 1.421 zile, care a fost de 559 militari zilnic.

Eroii noştri au înroşit apele Prutului, Nistrului, au albit cu oasele lor tărâmurileBasarabiei şi Bucovinei. Ostaşul român a luptat pentru familia, vatra şi ogorul ce-i fuseseră cotropite prin viclenie şi forţă. Ostaşul cu epoleţi, comandantul de toate treptele, a fost inteligenţa scânteietoare şi voinţa neclintită a oştirii române. În luptă, comandantul a fost farul călăuzitor către care s-au îndreptat întotdeauna speranţa şi încrederea subordonaţilor. Ei toţi au binemeritat de la Patrie.

Şi locuitorii meleagurilor dintre Bistriţa, Moldova şi Siret şi-au adus contribuţia de sânge în „Războiul sfânt“ pentru „a dezrobi pe fraţii basarabeni de sub cizma bolşevică“. Date interesante şi pline de simţăminte patriotice le găsim în afară de documentele de arhivă, presă şi publicistica timpului şi în „Apostolul. Revista Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ“, anul VIII, nr.5, mai 1942, publicaţie al cărui număr a fost închinat „învăţătorilor eroi căzuţi pe câmpul de onoare“ din ţinutul de la poalele Olimpului românilor, Ceahlăul. În chip simbolic se spune în cuvântul „Învăţători ai poporului şi eroi ai Patriei“ de către directorul revistei, Mihail Avădanei, primul căzut dintr-un regiment de dorobanţi a fost învăţătorul Plt. T.R. Nicolae Tănasă, din fostul judeţ Roman, iar cea din urmă jertfă în faţa Odessei a fost învăţătorul Vlad din Târgu Neamţ.

„40 de eroi martiri ai credinţei creştine plecaţi din rândurile învăţătorimii nemţene“

În revista pietreană se aduce de fapt „prinosul nostru de adâncă recunoştinţă celor 40 de eroi martiri ai credinţei creştine plecaţi din rândurile învăţătorimii nemţene“.

În cuvântul părintelui Mihai Gavrilescu, reprezentantul „Corpului preoţesc“ cu ocazia „comemorării eroilor învăţători în războiul din anul 1941, cu prilejul adunării sale anuale în ziua de 29 martie 1942 (e vorba de Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ – n.n.), se spunea printre altele: „…Dacă generaţiei Unirii i-a fost sortit să lupte pe meleagurile scumpului nostru Ardeal şi în tranşeele Mărăşeştilor pentru înfăptuirea idealului naţional, pentru care au sângerat strămoşii noştri, generaţiei tinere de astăzi i s-a lărgit cadrul jertfei: să moară pentru apărarea culturii universale şi a civilizaţiei creştine, păşind peste hotarele pământului strămoşesc şi să lupte pe stepele Nogaiului împotriva fiarei apocaliptice… Ca şi în războiul trecut, invăţătorimea nemţeană şi-a dat în prezent marea ei contribuţie de jertfă, în marea luptă pentru stabilirea unui echilibru în spatiul vital european… Biserica din judeţul Neamţ, în numele căreia am cinstea să vorbesc, îndeamnă la respectul şi onoarea datorată acestor eroi… Să luăm pildă de eroismul lor, iar sub candela credinţei noastre care să ardă pururea în răsăritul tuturor şcoalelor, numele celor 40 să stea icoană vie de luptă pentru credinţă…“.

Iată-i (nu la toţi cei înscrişi în publicaţia amintită se menţionează şcoala unde a funcţionat, locul naşterii, localitatea unde s-au jertfit, unitatea militară etc. – n.n.): Savinescu Gheorghe -Crăcăoani, Popescu Iorgu – Buhalniţa, Barcan Spiridon, Vasiliu I. Vasile – Certieni (Bârgăoani- n.n.), Vasiliu Gh. Vasile – Văleni, Darie Ioan – Cuiejdi, Găină Nicolae – Bicfazu Ardelean, Râhlea Ioan, Vasile Constantin, Frumusache Teodor, Pleoţii Mihai, Sorbală Pavel, Cojocariu Mihai – Dobreni, Gherasim D. Ioan – Ţibucanii de Sus, Cimpoeşu Petru – Broşteni (azi în judeţul Suceava – n.n.), Mustea Vasile, Catană Vasile – Ghindăoani, Crivăţ Al. Ioan – Ruseni, Stănciulescu Ioan – Cut, Oblon Nicolae – Mastacăn – Calu (azi Piatra Şoimului – n.n.), Lupaşcu Nicolae – Buhuşi (azi în judeţul Bacău – n.n.), Nanea Mihai – Răuceşti, Vuza Dumitru – Grumăzeşti, Vereşanu Dumitru, Bălan Nicolae, Popescu Virgil, Sandu Ioan, Vlad Vasile, Crişu Manoliu, Cotoşa Gheorghe – Hangu, Alexandrescu C. Tudoran Gheorghe, Fulger Constantin, Popa Laurenţiu – Cut, Simionescu Gavril, Grosu Teodor, Tuciuc Gheorghe, Irimia Nechita, Vlase Constantin – Bicaz şi Mitru Vasile – Taşca. (Continuare în ediţia de mâine, 9 aprilie 2021)