Contactează-ne

Actualitate

Elvira SOROHAN – Un Om în Univers, un Univers într-un Om

Știre publicată în urmă cu

în data de

Preambul de Anica-Daniela LUNCANU, de la Hogaş, eleva domnişoarei Olga Chiţu, Maestra foneticii…

Lupta seculară dintre Licee continuă. Nu în ambulatoriu, ci la masa verde. Ne referim la două Licee din Piatra Neamţ, respectiv Hogaşul şi Rareşul. Cine domină? Se pare că domină absolvenţii: mereu absolvenţii de…, dar acum informaticieni… Nu ştim încă. Intuiţia sau computerul? Olga Chiţu şi Mancaş sau matematicienii inovatori ai acestuia? Nu ştim, dar se pare că vom afla. Pană la urmă, totul se decide la Universităţi.

Et voilà!

Există în viaţa noastră anumite întâlniri cu oameni providenţiali care ne pecetluiesc destinul. Interacţiunea cu aceştia ţine de şansă. Le datorăm traseul evolutiv, schimbarea noastră profundă, împlinirea. De cele mai multe ori, nu reuşim să ne exprimăm mulţumirea şi recunoştinţa aşa cum se cuvine şi la timpul potrivit, dar o laudatio peste ani poate deveni un gest compensator. Mă simţeam parcă intrat într-un sanctuar al scriitorilor când am devenit student la Litere, într-un Iaşi mai puţin monocrom decât alte oraşe universitare din acea toamnă a lui 1989, ultimul an cu subiect unic la admitere şi concurenţă foarte serioasă în ciuda prezentului tulbure şi a viitorului incert. Nu mă deosebeam prea mult de alţi neofiţi, descopeream oraşul care m-a adoptat, îmi cunoşteam colegii şi profesorii, mă afundam în biblioteci, cutreieram anticariate şi librării, legam prietenii.

Pe zi ce trece, mă transformam, natural, fără efort, în homo legens şi ajungeam în centrul unei lumi în care esse est legere. Studentul la Litere trebuia să devină Cititorul, iar imaginea lui ar fi putut fi, de ce nu, Bibliotecarul lui Giuseppe Arcimboldo. Bibliografiile vaste de la cursuri ne impuneau trecerea de la o lectură liniară la una circulară, care implică recitirea, reanalizarea, de la lectura de plăcere la cea obligatorie, de la lectura informativă la cea hermeneutică.

Am văzut, am ascultat, am citit, am scris, am iubit şi am suferit şi… suferind, trăiam intens miracolul de a aparţine unei elite studenţeşti în care Magistrul devenit un veritabil mistagog ne aşeza pe anumite trepte valorice menite să ne crească stima de sine. Proba de foc pentru orice boboc de la Litere era în acei ani cursul de literatură română veche ţinut de distinsa profesoară Elvira Sorohan sau, cum i se spunea de către toată Facultatea, Doamna Sorohan, autoritate în domeniu, prezenţă unică şi inconfundabilă în spaţiul universitar şi cel cultural ieşean şi naţional. Sunt oameni care te marchează de la prima întâlnire, oameni care emană forţă intelectuală şi energie molipsitoare. În această categorie se plasează fără niciun dubiu Doamna Sorohan, model absolut pentru generaţii şi generaţii de studenţi. Profesoara noastră întruchipa acel tip charismatic de feminitate academică, având ca atribute incontestabile inteligenţa, erudiţia şi eleganţa.

Discursul sclipitor, limpede şi de o logică impecabilă, gestul parcă uşor calculat, dar deloc teatral, privirea atentă, scrutătoare, zâmbetul dozat care atenua nota de sobrietate, vocea cu inflexiuni aparte creau un spectacol veritabil în care studentul ajungea, fără să-şi dea seama, din spectator actor. Ideile nu erau expuse ex cathedra, Magistrul empatiza cu auditoriul, expunerea era presărată de întrebări ţintite, la care răspundeau cei mai curajoşi şi cursul lua adesea forma unui dialog viu, autentic, bazat pe încredere, pe respect reciproc. Nu ştiam niciodată când treceau cele trei ore alocate săptămânal epocii vechi a literaturii noastre, dar simţeam după fiecare întâlnire că am devenit mai bogat spiritual. Venisem din liceu cu prejudecata că perioada veche era anostă, înşiruire de date şi de evenimente. Ce surpriză însă! Discursul captivant al doamnei profesoare era mereu presărat cu paranteze iscusite ori cu trimiteri la alte epoci literare sau culturale. Nu era nimic forţat, cu supleţe Evul Mediu românesc se lega de Antichitatea greacă, de Renaştere, de Iluminism sau de contemporaneitate. Plecând de la grotescul prezent în cronica lui Miron Costin se ajungea atât de firesc la Umberto Eco şi la pictură, într-un inspirat dialog al artelor, iar în „Ţiganiada“ găseam ecouri nu doar din Homer şi Virgiliu, dar şi din Tasso, Casti, Voltaire etc.

Încercam să prind toate ideile, toate nuanţele din prelegerile Doamnei Sorohan. Luam notiţe schematic, dar eram nemulţumit de mine, căci mi se părea că mereu îmi scăpa ceva esenţial. Mă obişnuisem ca „acasă“, adică în camera mea de cămin, serile, să rescriu frumos, pe larg cursul. Aveam ca repere importante cărţile profesoarei mele despre cronicari, Cantemir şi Iluminism, pe care, grijuliu, mi le procurasem. Lucram febril la măsuţa mea pliantă mereu sufocată de tomuri, hârtii şi instrumente de scris. Treptat, căpătam o anume siguranţă, nemulţumirea iniţială începea să se risipească. Gândul că se apropia sesiunea (prima sesiune!) nu mai era neliniştitor. Căminul meu se afla în „Târguşorul Copou“, complex studenţesc destinat băieţilor de la Universitate. Zona era superbă, linişte, mult verde, în apropiere de Grădina Botanică, de Parcul Expoziţiei. Doar zgomotul regulat al tramvaiului aducea aminte că oraşul nu doarme.

Mi-a rămas întipărită în minte şi prima prelegere despre Cantemir. Doamna profesoară a făcut apel la „voioasa simpatie“ a auditoriului, trimitere la cuvântul de adresare către cititor din „Istoria ieroglifică“ a marelui umanist. După iscusita captatio benevolentiae, magistrul ne-a întors în timp, la cărţile şi la ideile enciclopedistului, primul popas fiind „Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul“.

Apoi… în acelaşi amfiteatru „G. Ibrăileanu“ (III 11), o altă prelegere despre Cantemir într-o mohorâtă zi de noiembrie. Doamna Sorohan ne fascina cu povestea Inorogului şi, firesc, a făcut o paranteză despre pierderea unor repere morale şi despre pseudomodelele din lumea noastră. Cu nonşalanţă a punctat că va veni vremea când valorile autentice îşi vor recăpăta strălucirea şi vor sta pe soclul lor binemeritat şi a indicat printr-o uşoară mişcare a mâinii spre tabloul prea mic al lui Cantemir, aşezat în spatele amfiteatrului, în vreme ce falsele valori nu vor mai fi, arătând scurt spre tabloul de deasupra tablei…

Nu ne venea să credem, doar trăiam într-un regim dictatorial, unde, se ştie, libertatea cuvântului era îngrădită. Am admirat actul de curaj al profesoarei, dar, în acelaşi timp, ne-am temut de repercusiuni pentru dumneaei. Era un test şi pentru noi. Oare exista vreun turnător printre studenţii de la Litere? Iată o întrebare care stăruia. Nu îmi puteam imagina cuvinte denigratoare la adresa Doamnei Sorohan. Hârtia nu le-ar fi putut suporta. Ca filologi, înţelegeam mai bine greutatea termenilor. Cuvinte rostite, cuvinte asumate, cuvinte ascultate, cuvinte răstălmăcite… Cuvinte care mângâie şi vindecă, care confirmă, care provoacă şi transformă, care clădesc, creează punţi, dar şi cuvinte înveninate, care înjunghie şi rănesc, care ridică ziduri de netrecut ori deschid prăpăstii. Acestea din urmă erau cele mai periculoase. Următoarele întâlniri la curs au fost fireşti, respiram uşuraţi, nu era printre noi niciun delator…

Decembrie părea altfel, se simţea peste tot o tensiune. Apoi, într-o zi au apărut manifeste anticomuniste în cantina „Puşkin“, într- o dimineaţă pe soclul statuii soldatului sovietic din faţa Parcului Expoziţiei se scrisese un text îndrăzneţ, spre amuzamentul nostru, al studenţilor, dar până seara a fost acoperit cu vopsea, în altă zi, tabloul (din nou tabloul!) tovarăşului care trona pe fundal tricolor la intrarea în P 5, căminul de fete de la Litere şi de la Drept, a dispărut misterios, începuseră anchete, studentele dădeau declaraţii. În campusuri staţionau permanent maşinile negre… Am fost trimişi mai devreme cu o săptămână în vacanţa de iarnă. Era 17 decembrie!

Acasă, la Braşov, ascultând „Europa liberă“ am aflat că era jale la Timişoara! La puţin timp, gloanţele şuierau şi în oraşul meu. Peste câţiva ani, în 2003, am avut onoarea ca preşedinta comisiei pentru obţinerea gradului întâi să fie Doamna Sorohan. Ce emoţii! Deşi aveam nişte ani vechime (?!?!), redeveneam studentul prea timid de altădată. Nu ştiu cum au trecut cele patru lecţii asistate, intrasem parcă pe pilot automat. A urmat susţinerea lucrării, în sala de şedinţe a colegiului, în faţa colegilor şi a invitaţilor. În final, a venit „verdictul“ magistrului.

Îmi amintesc că am spus, spre amuzamentul asistenţei, că, dacă m-a lăudat un Leu, pot muri liniştit. Într-o discuţie informală, i- am relatat doamnei profesoarei despre episodul Cantemir şi tabloul, din amfiteatrul „G. Ibrăileanu“, dintr-un noiembrie cenuşiu… Şi-a adus aminte perfect, dar mi-a distrus un mit, acela al inocenţei noastre. Cuvintele aşternute zelos pe hârtie au devenit arme împotriva unui Om exemplar. Da, cineva a informat mai departe despre „abaterea“ cadrului didactic. A fost apoi chemată pentru explicaţii, dar timpul nestatornic i-a devenit aliat. Istoria îşi încheia un capitol şi deschidea un altul.

Astăzi nu mai sunt studentul privilegiat să audieze strălucitele prelegeri ale Doamnei Sorohan, dar i-am rămas un cititor fidel. Cărţile dumneaei, din ultimii ani, despre scriitori de azi şi de ieri, români şi străini, sunt rodul unei munci fără încetare, izvorâte dintr-o minte strălucită şi dintr-o pasiune debordantă pentru literatura de calitate. Ele devin o invitaţie la un „Salon literar“, unde „intră cine vrea, rămâne cine poate“. (Claudiu HORJEA)

Post scriptum la închiderea ediţiei: valoarea stă în OM. Restul sunt vorbe.

CASETA TEHNICĂ

„colecţia de azi – PORTRET“ este un proiect al Fundaţiei „C.M.IMAGO“. Astăzi: Anica-Daniela LUNCANU; Daniela NEAMŢU; Vladimir TESCANU; Mihai CIUBOTARU; Olga CHIŢU; Petronela CAIA; Mihaela ANTOFIE; Mihai BOTEZ; Ioan CRĂCIUN; Adrian-Pavel SANDOVICI; Ilie GÎNGA; Violeta Simina MOŞU; Valentin ANDREI; Dana M+NDRU – ACVARIA; Corneliu CALIN; Mariana OLTEAN TUDOSE; Cezar FILIP; Dan SOFRONIA; Dorin PLOSCARU; Gheorhe SIMON; Sorin MIHĂILESCU; Dumitru ILIOI; Cezar BACIU; Lucian VASILIU şi Corneliu MIFTODE. Din Lumină, Aurel DUMITRAŞCU, Ioan ZELENBISI; Constantin AVĂDANEI; Dumitru ROŞCA. ©foto: „Gruia“ – Braşov – Mulţumim revistei „SCRIPTOR“ a Editurii „Junimea“ pentru fotografia Doamnei Elvira SOROHAN. ©logo „colecţia de azi – PORTRET”: Lăcrămioara Genoveva OANA www.colectiadeazi.ro https://ro-ro.facebook.com/colectiadeaziportret/ http://cni.nt.edu.ro/colectia_de_azi/

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Bursuc de la bloc, eliberat pe Cozla

Știre publicată în urmă cu

în data de

Bursucul care a fost capturat la subsolul unui bloc din Piatra Neamţ, pe 19 aprilie 2021, şi-a recăpătat libertatea după două zile. „Pe 20 aprilie, bursucul a fost eliberat în siguranţă în habitatul său natural de pe muntele Cozla, în prezenţa specialiştilor şi a poliţiştilor din cadrul Biroului pentru Protecţia Animalelor“, conform unui comunicat al Poliţiei Neamţ.

Sălbăticiunea a primit îngrijiri la cabinetul veterinar Inovet Care, partener de specialitate al poliţiştilor în operaţiuni de relocare a animalelor sălbatice. Pe 19 aprilie, animalul a ajuns, nu se ştie cum, în subsolul unui bloc, locatarii cerînd sprijinul cadrelor de la Biroul pentru Protecţia Animalelor de la Poliţia Neamţ. La scurt timp, echipa operativă formată din poliţişti şi jandarmi s-a deplasat la faţa locului, prinzînd bursucul.

Citește știrea

Actualitate

Cronica pisălogului: Eminescu era de aceeaşi părere

Știre publicată în urmă cu

în data de

După revoluţia din decembrie ’89, Constantin Bîrjoveanu (1934- 2000), scriitor, pictor, caricaturist, deltaplanist şi vorbitor de esperanto, dădea viaţă unor tablete umoristice publicate în hebdomadarul vremii, „Gazeta de Roman“. Ele au fost adunate apoi în volumul „Cronica pisălogului“, după moartea acestuia. Iată o altă „cronicuţă“ intitulată „Eminescu era de aceeaşi părere“, o bijuterie alcătuită din tot soiul de pilde, unde în final este invocat marele poet cu al său rechizitoriu din „Scrisoarea a III-a“, făcut unei societăţi corupte ca şi cea de astăzi. Poemul culminează în final cu o sentinţă necruţătoare. Întebarea retorică şi acuzatoare: „Cum nu vii tu, Ţepeş, Doamne/ Ca punînd mîna pe ei/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei?…“ are o singură soluţie, radical dată de poet: „Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni, / Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!“. Cît adevăr, cîtă actualitate în „rechizitoriul“ lui Mihai Eminescu, „Luceafărul… florilor de tei“.

Înlătură cauza şi va dispărea efectul! Dar înainte de a o înlătura trebuie să o descoperi, să o cunoşti. Herodot, părintele istoriei, spunea despre strămoşii noştri că erau cei mai viteji şi mai cinstiţi dintre traci. Şi atunci, din care cauză avem atîtea secături? Păi, s-o cutăm! Să ne fi corcit? Om fi luat deprinderi rele de la nemţii care au stat, în cantonament, în timpul războiului şi ne-au dictat pînă în 1944, sau de la cei care ne-au dictat după aceea?

Să fi fost colonizată Dacia şi cu cîţiva derbedei care, venind la noi din cine ştie ce colţ al Imperiului au schimbat numai clima nu şi năravul? Că- zic eu – cei care ne-au lăsat limba care o vorbeşte un continent şi jumătate nu cred să fi lăsat şi vorbe de batjocură care nu se întîlnesc în nici o altă ţară latină. Deci aceştia ies din „competiţie“. Grecia a fost cea mai civilizată ţară a antichităţii şi nu cred că răul să-l fi adus boierii din Fanar, mai ales dacă au venit cu slugi educate. Să poarte oare vina vorbitorii vechii sanscriţi care au umplut Europa odată cu venirea hoardelor mongole? Ce să zic? Cunosc dintre ei ingineri, preoţi, parlamentari, angrosişti, ba chiar şi muzicanţi.

Să fi fost evrei? Nu, ei nu furau ci făceau comerţ, ceea ce nu-i chiar acelaşi lucru. Să ne fi lăsat năravuri rele turcii cînd veneau să ne ia aurul birului? Tătarii, ungurii, leşii, cumanii gepizii, goţii, ostrogoţii? O fi de vină literatura străină şi autohtonă cu romanele ei decandente şi cu filmele din care rău- făcătorii au învăţat întotdeauna o mulţime de „tehnici“? „Printre noi sunt multe secături dar cine e de vină că unii dintre cei care ar trebui să pună lucrurile la punct mai mult încurcă iţele, dovedind o dată în plus, că „peştele de la cap se împute?“ Străinii? Nu! Noi? Nu! Atunci cine?

Legile domnule, legile care nu ţin cont de faptul că ciobanul căruia îi e milă de lup, face o mare nedreptate oilor. Cineva spunea că am putea trăi mult mai bine dacă n-am săvîrşi noi, înşine, ceea ce reproşăm altora. Dacă am face aşa ceva am dovedi că sîntem urmaşi ai celor de care vorbea Herodot. Răul are rădăcini adînci dar poate fi smuls. Soluţia e cunoscută: „La boli rele, leacuri tari“. Am spus şi m-am răcorit. Întrebarea e cine mă aude? Sunt de acord cu leacuri tari, dar în ceea ce priveşte legea mă abţin, pentru că „Zalecus, legiuitorul Locrilor“ spunea că legile sunt la fel ca pînza de păianjen: dacă nimereşte în ea o muscă sau un ţînţar se prinde, iar dacă e viespe sau o albină o rupe şi zboară.

Tot astfel, dacă nimereşte în legi, un sărac e prins, iar dacă-i unul bogat şi iscusit la vorbă, le desface şi scapă. Bine, domnule, atunci de ce nu se dă o lege care… Nu de legi avem nevoie! „Cu cît un stat“ e mai corupt, cu atîta are mai multe legi!… Ne trebuie un Vlad Ţepeş. Eminescu era de aceeaşi părere. Apropo, ai citit „Scrisorile?“. Nu… că mi-au furat lacătul de la cutie.

N.R.: Rubrică susţinută de Cabinetul parlamentar al senatorului PNL, Eugen Ţapu

Citește știrea

Actualitate

Chefuri cu droguri, detalii de anchetă

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ anchetatorii au pus ochii pe afacerile ilicite încă din februarie 2021 ■ la una din petrecerile cu vreo 50 de invitaţi au fost şi investigatori sub acoperire ■ au obţinut înregistrări audio şi video ■ unii dealeri erau ţepari, fiind refuzaţi de clienţi ■ ori cereau prea mult pe droguri, ori vindeau cantităţi mai mici decît cele promise ■

Referatul întocmit de procurorii DIICOT Neamţ pentru arestarea preventivă a celor 10 inculpaţi din dosarul drogurilor de la cele două cluburi de fiţe din Piatra Neamţ, Jazz City Cafe (fostul Tonique) şi Chaplin’s, scoate la iveală elemente interesante.

De ceva vreme, petrecerile private cu droguri aveau loc săptămînal, în fiecare noapte de sîmbătă. La unul din localuri totul avea loc la etaj, iar invitaţilor li se deschidea uşa după un „bip“ tefefonic. Ancheta a mai relevat că unii dealeri erau ţepari şi cereau prea mulţi bani pentru marfa ilicită, fie cantităţile vîndute erau mai mici decît gramul promis.

În fine, unii dintre vînzători refuzau uneori să aducă droguri, temîndu-se să nu fie opriţi pe stradă de poliţiştii, iar alţii ascundeau stupefiantele în mai multe locuri, pentru a nu pierde tot în cazul unor descinderi. Din referatul prin care s-a cerut arestarea celor 10 inculpaţi, procurorii DIICOT au arătat că urmărirea penală a început pe 1 februarie 2021.

Anchetatorii au aflat că unul dintre traficanţi a abordat un consumator, oferindu-i spre vînzare circa 10 grame cocaină cu 100 euro gramul şi 30 comprimate ecstasy cu preţul de 50 euro bucata. Pretinsul vînzător i-a comunicat cumpărătorului că, după primirea banilor, trebuie să se deplaseze într-o locaţie necunoscută, pentru a intra în posesia drogurilor. Practic, cel puţin din ianuarie şi pînă pe 18 aprilie, la localurile cu pricina au avut locuri petreceri private cu droguri, cu invitaţi aleşi pe sprînceană.

„Administratorul acestui local îşi anunţă prietenii apropiaţi şi-i invită la petreceri unde vin mai mulţi dealeri de droguri. Ca mod de lucru, invitaţii la petrecerile private urcă la etajul pub-ului unde, în jurul orelor 24:00 – 01:00 sînt chemaţi mai mulţi dealeri de droguri care-şi comercializează marfa către consumatori. Inculpatul (…) este cel care strînge sumele de bani de la consumatori după care contactează dealerii în funcţie de tipul de droguri pe care vor aceştia să-l achiziţioneze.

La petrecerile organizate în pub-ul menţionat participau, de regulă, circa 40 – 50 persoane, majoritatea dintre acestea fiind consumatoare de droguri. După achiziţionarea drogurilor consumatorii se retrăgeau în spaţiile puse la dispoziţie de inculpatul (…) şi consumau parte din substanţele interzise“, au arătat procurorii DIICOT Neamţ.

Petreceri după ora 22:00

Petrecerile aveau loc săptămînal, în noaptea de sîmbătă spre duminică, după orele 22:00, în spaţiul de la etajul pub-ului. Invitaţii îl contactau pe patron, acesta cerîndu-le să-i dea un „bip“ cînd ajungeu pentru a le deschide uşa din spatele clădirii ca să poată intra. Una din orgii a avut loc în noaptea de 6/7.03.2021, fiind prezenţi circa 50 de invitaţi.

La un moment dat, doi inculpaţi au scos mai multe tipuri de droguri pe care le-au comercializat. Petreceri cu cocaină şi ecstasy au avut loc şi în nopţile de 13/14 martie, 20/21 martie de această dată vînzîndu-se în pub MDMA cu 400 de lei ţipla. Deşi cîştigurile erau uriaşe, uneori dealerii refuzau participarea din cauza filtrelor nocturne.

„Este de menţionat că, în jurul orelor 01:30 consumatorii solicitîndu-i inculpatului (…) să le mai facă rost de droguri pentru consum, acesta l-a contactat pe coinculpatul (…) şi i-a solicitat să se deplaseze la pub-ul (…) pentru a comercializa ectsasy şi MDMA însă acesta a refuzat motivat de faptul că erau foarte multe patrule de poliţie pe stradă şi nu vroia să fie prins cu droguri asupra sa“, se arată în acelaşi document. Un alt chef a fost în noaptea de 10/11 aprilie, cînd unul din cei circa 40 de invitaţi era investigator sub acoperire.

„În noaptea de 10/11 aprilie 2021 la pub- ul menţionat a avut loc o petrecere la care au participat circa 35 – 40 persoane, printre aceştia fiind şi investigatorul autorizat cu numele de cod *** . În baza autorizaţiei provizorii de interceptare în mediul ambiental, investigatorul a înregistrat audio – video tranzacţiile cu droguri de mare risc dintre dealer şi consumatori.

Conform acestor înregistrări şi a datelor puse la dispoziţie de către investigator, a rezultat faptul că, în noaptea de 10/11.04.2021, la ora 22:30 invitaţii la petrecere au urcat la etajul vilei unde inculpatul (…) a strîns sumele de bani de la consumatori după care l-a contactat pe dealer şi l-a chemat la pub. În jurul orelor 1:30 la locaţia menţionată a venit o persoană cunoscută cu apelativul «Chelu» care a vîndut droguri la 30 consumatori, cu aproximaţie o cantitate de circa 50 – 60 grame droguri de mare risc cu suma de 350 lei gramul“, conform referatului. A urmat petrecerea fatală din noaptea de 17/18 aprilie, cînd anchetatorii au intrat în unul din cluburi şi au dat de voie bună, cannabis şi substanţe cu efect psihotrop.

Farfurii de porţelan alb pentru prizat

Cu ocazia flagrantului, asupra unui inculpat s-au găsit 28 grame pulbere care conţine cocaină. „Administratorul acestui local, inculpatul (…) permitea accesul în incinta clubului a consumatorilor de droguri şi a unor dealeri pentru a efectua tranzacţii. Drogurile erau consumate în incinta localului, cu acceptul expres al inculpatului.

Ca mod de lucru consumatorii mergeau la bar şi solicitau să le fie puse la dispoziţie farfurii în vederea consumului de droguri. După ce primeau farfurii de porţelan, de culoare albă, consumatorii reveneau la mese şi puneau drogurile pe acele farfurii de unde erau prizate, fumate sau inhalate, în funcţie de tipul acestora. Toate aceste activităţi se făceau la vedere şi sub directa supraveghere a inculpatul (…), care stătea în local şi avea control pe tot ceea ce se întîmpla“, au arătat procurorii DIICOT. În noaptea fatidică la petrecere au fost circa 50 de persoane, iar la verificările oamenilor legii în club, pe jos au fost găsite aruncate mai multe tipuri de droguri.

„Este de menţionat faptul că inculpatul (…), pe lîngă distribuţia de droguri în pub-ul (…), a încercat să intre şi pe piaţa de la (…) privitor la distribuţia de droguri. Prin intermediul unui prieten inculpatul a mers la pub-ul (…) la data de 06/07.03.2021, împreună cu alte persoane de etnie rromă, ocazie cu care a distribuit MDMA. Datorită comportamentului neadecvat cît şi reclamaţiilor din partea clienţilor, inculpatului nu i s-a mai permis accesul în pub-ul respectiv“, spun anchetatorii, însă erau alţi dealeri care vindeau în ambele cluburi.

Au fost şi dealeri care au dat chix deoarece erau prea scumpi, ori marfa era măsluită. „Este de precizat faptul că, în noaptea de 10/11.04.2021 (…) s-a deplasat la pub-ul (…) şi a intenţionat să comercializeze cocaină către consumatori însă aceştia l-au refuzat deoarece solicita 500 lei pentru un gram, un preţ prea mare în accepţiunea lor. De asemenea consumatorii l-au refuzat pe inculpatul (…) întrucît acesta îi ducea în eroare cu privire la cantitatea de droguri şi natura acestora.

El le spunea că vinde doze de 1 gram de cocaină deşi în realitate comercializa doze de 0,50 grame dar MDMA“, se mai arată în acelaşi referat. Şi investigatorii sub acoperire au cumpărat ţiple ce conţineau drog, în cantităţi mai mici de un gram şi au dat 400 sau 500 de lei pe 0,60 sau 0,78 grame. S-a mai achitat suma de 300 de lei pentru 2 comprimate unul avînd logo-ul „Batman“, iar altul „Casa de Papel, ce conţineau Methylenedioxymetamfetamine (MDMA). Alte 9 comprimate de diferite forme şi culori, costau 1.600 de lei, fiind vorba de MDMA şi cocaină.

Stupefiante de la Braşov, la 10 zile

Parte din droguri erau aduse de la Braşov, de la doi fraţi pietreni care se mutaseră acolo. Erau contactaţi cam la zece zile, iar unul din inculpaţi cumpăra ecstasy şi MDMA.

„La revenirea din Braşov, inculpatul (…) a depozitat o cantitatea mai mare de droguri de mare risc într-un autoturism parcat pe un teren aparţinînd coinculpatului (…) iar necesarul pentru cîteva zile era ţinut într-un autoturism parcat în curtea locuinţei bunicilor inculpatului (…) sau într-o dubiţă de la locuinţa lui (…).

Din datele de anchetă, rezultă că inculpatul (…) a decis să ţină drogurile în mai multe locaţii, pentru a nu fi găsită toată cantitatea de către organele judiciare în eventualitatea unor percheziţii“, mai arată anchetatorii.

La descinderile care au avut loc la domiciliile şi reşedinţele inculpaţilor, au fost găsite şi ridicate mai multe substanţe a căror deţinere este interzisă. Este vorba de diverse droguri ţinute de dealeri în comode tv, 56 ţiple erau în torpedoul unei maşini demontate dintr-o hală industrială, 43 pastile şi 3 fragmente de pastile de culoare verde de formă rotundă cu diametrul de 11 mm au fost găsite găsite în interiorul unui VW Passat parcat într-o curte.

La finalul deliberărilor judecătorii au dispus privarea de libertate a celor doi patroni, Constantin Cuejdianu şi Cristian Valentin Dobrea, precum şi celebrul Paul Bumberică, zis Ordando, acuzat de multe hoţii în oraş de pe vrmea cînd era minor. Au mai ajuns după gratii Claudiu Constantin Enea, Mihai Pavel, Ştefan Gabăr, Cipria Motoi, Florin Nicolae Rusu, Ioan Stan şi Alin Alexandru Chiuariu. Infracţiunile reţinute în sarcina lor sînt pedepsite de la 5 la 12 ani de închisoare.

Citește știrea

Trending