Electoratul PSD, ca electorat de stânga, este jignit zilnic de către liberali şi de Klaus Iohannis

Există încă în România un procentaj ridicat al populaţiei defavorizate, fără venituri sau cu venituri reduse, care definesc pătura săracă. Acest procentaj se va regăsi totdeauna în procentele electorale ale partidelor de stânga, nu de dreapta.

Singurul de stânga, consistent, este PSD, chiar dacă acesta displace liberalilor, în frunte cu Klaus Iohannis. Nu procentul sărăciei îi preocupă pe liberali, ci procentele PSD, pe care vor să le scadă, până la scoaterea acestui partid din Parlament.

Liberalii se îmbată cu apă rece, considerând că vor eradica sărăcia, dacă elimină PSD de pe scena politică, impunând electoratului acestuia să migreze spre dreapta. După 1990, am fost împinşi să credem că esenţa democraţiei e doar de factură liberală, ceea ce este aberant. Unii sunt tentaţi să jure că liberalii ar fi fervenţi apărători ai Constituţiei, unul din principalii piloni ai democraţiei.

Se înşeală amarnic, deoarece chiar Iohannis, liderul liberal suprem, calcă cu nonşalanţă pe litera şi spiritul Constituţiei. Printre principalele principii ale democraţiei se numără „pluralismul politic“ şi „reprezentativitatea“. În România există un electorat de stânga, care are dreptul să fie reprezentat de cel puţin un partid de stânga, precum PSD şi mai recent, Pro România.

După cum s-a recunoscut la recentul Congres Extraordinar al PSD, în acest partid au existat practici nedemocratice şi „uscături“, de care noua conducere aleasă se dezice public, după cum s-a dezis şi electoratul de stânga, în 2019. Este firesc să fie aduse public acuze la adresa acestor practici sau a unor persoane din PSD, care favorizează aceste practici.

Dar să- şi facă Klaus Iohannis şi liberalii o agendă zilnică, din a condamna în devălmăşie întreg PSD, care este legat ombilical de electoratul său, este semnalul indubitabil că liberalilor li s-a dereglat busola democraţiei. În pragul unei importante etape electorale, liberalii declară zilnic că singura lor preocupare este eliminarea sau diminuarea până la nesemnificativ a ponderii PSD din toate structurile statului de drept, începând cu Parlamentul.

Când liberalii semnalează dezastrul României să nu uite că la acesta au contribuit major

Este un atac în formă continuată la adresa democraţiei, dar totodată un afront impardonabil la adresa electoratului de stânga, care susţine acest partid.

Singura sancţiune aplicabilă PSD, pentru practici nedemocratice sau pentru persoanele compromise din partid, este votul electoratului de stânga, vot care nu are nicio tangenţă cu acuzele zilnice ale liberalilor.

Nu e permis nimănui să jignească zilnic acest electorat, care în comparaţie cu clasa politică, s-a dovedit a fi mult mai responsabil. Pentru că acest electorat de stânga a fost cel care a sancţionat PSD la alegerile din 2019 şi acest act responsabil nu trebuie confiscat de PNL, pentru a profita ca de un merit propriu.

Dacă acum PSD se găseşte pe calea reformării sale, aceasta se realizează exclusiv sub presiunea propriului electorat, care l-a avertizat în 2019, continuând şi în prezent, menţinându-i cota de susţinere sub 30%. Lecţia de responsabilitate a electoratului de stânga ar trebui însuşiită şi de electoratul PNL, care nu sancţionează în nici un mod propagarea urii în societatea românească de către liderii liberali şi Klaus Iohannis.

Beneficiul „pluralismului politic“ a fost „alternanţa la putere“, pentru România. Stânga, recte PSD şi implicit electoratul acestuia, este acuzată permanent de liberali pentru tot ce nu mers bine în România, din 1990 până astăzi.

Dreapta, recte PNL, PNT-cd, PD (PDL) şi implicit electoratul acestora, nu consideră că au ce-şi reproşa, de parcă nu ar fi fost la putere în România. Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le pute.

Dacă urmărim alternanţa la putere în principalele structuri ale statului, Preşedinţie, Guvern, Parlament, chiar şi Primăria Bucureşti vom vedea că alternanţa la putere a fost în favoarea dreptei, în ultimii 30 de ani. La preşedinţie, România a avut, în 30 de ani, patru preşedinţi.

Unul al stângii, Iliescu, timp de 10 ani. În restul de 20 de ani am avut trei preşedinţi de dreapta, Constantinescu, Băsescu şi Iohannis. La guvernare, în 30 de ani, s- au perindat 20 de guverne, dintre care opt de stânga în 16 ani şi şapte de dreapta în 14 ani.

La Primăria Bucureşti, în 30 de ani au fost 14 primari, dintre care şase de stânga, timp de 13 ani şi şapte de dreapta, timp de 17 ani. Rămân de pomină cei doi primari ai Bucureştiului, Halaicu şi Lis. La sfârşitul mandatului, primul s-a retras în uitare, iar al doilea la păcănele.

Primăria Piatra şi datoriile ei sunt dominate de liberali

Din 1990 şi până în prezent, primăria din Piatra Neamţ a fost condusă de şapte edili. În primii doi ani au fost trei primari FSN, deci ai stângii. În următorii 28 de ani s-au perindat trei primari ai dreptei, Ion Rotaru, Gheorghe Ştefan şi Dragoş Chitic. După 2008, primăria a făcut împrumuturi bancare în valoare de 270 milioane euro, pe care nu-i va putea rambursa decât în 30 de ani. Banii au fost cheltuiţi atât de nechibzuit şi clientelar, că dosarele penale nu se mai opresc din curgere. Reprezentanţii dreptei au furat de au stins. Acum, concluzia dreptei este sintetizată în sloganul ei aberant „Să eliberăm Neamţul de PSD!“. Să nu fim totuşi cârcotaşi. În Piatra Neamţ s-a mai făcut câte ceva, dar costisitor şi inutil, cum ar fi telegondola şi pârtia de schi.

În schimbul acestora, Parcul Cozla a ajuns o paragină şi nimeni nu-şi propune să-l redea pietrenilor şi turismului. Se întoarce în mormânt liberalul Nicu Albu. Să fim bine înţeleşi, nici un primar nu poate fura din banii publici, dacă nu face ceva. De unde apare gugumănia unora, care susţin că „Ce dacă a furat, dar a făcut ceva“. De parcă un primar ar putea fura şi fără să facă ceva.

Diferenţa dintre „este“ şi „va fi“ în stil liberal

Vrând să ne lase cu gura căscată şi să-i votăm candidaţii, liderul PNL Neamţ, deputatul Mugur Cozmanciuc, ne aruncă o platitudine, printr-un comunicat de presă „că judeţul Neamţ este şi va fi o prioritate a mea şi a Guvernului Orban“.

Spun că declaraţia din comunicat este o platitudine, deoarece nu conţine nici un ingredient care să-i confere calitatea de originalitate. În această campanie electorală, plată la rândul ei, toţi candidaţii nemţeni declară sus şi tare că pentru ei „judeţul Neamţ este o prioritate“.

Prin comunicatul respectiv, liderul liberal ne informează că pentru 36 de comune ale judeţului Neamţ, Guvernul a prevăzut că va da fonduri pentru modernizarea unor drumuri sau străzi. Deci, prin comunicatul cu pricina, sunt scoase în evidenţă proiectele de viitor ale Guvernului Orban, fără nicio legătură cu proiectele personale ale candidaţilor PNL, inclusiv ale liderului, care candidează şi el.

Toţi candidaţii pentru funcţia de primar îşi propun să modernizeze drumuri, să amenajeze trotuare cu borduri, şanţuri betonate, ba şi intrările în curţi, să asfalteze străzi, să amenajeze alei sau pasarele pietonale, sau multe altele. Dar liderul PNL Neamţ ne atenţionează să luăm aminte că, în cazul doar a celor 36 de comune, toate aceste proiecte vor fi finalizate de Guvernul Orban, fiind cuprinse într-o listă sinteză a Programului Naţional al Guvernului.

Pot să pariez că nici unul dintre actualii candidaţi nu are vreo contribuţie directă în realizarea „listei sinteză“ respective. Domnul Cozmanciuc cam încurcă borcanele, deoarece nu ne aflăm în pragul unor alegeri parlamentare, pentru care Guvernul Orban are nevoie de voturi, pentru a pune de o majoritate. Ne aflăm doar în pragul unor alegeri locale şi ne interesează proiectele candidaţilor şi nu ale Guvernului. Ce este ştim, ce va fi ne interesează, dar fără implicarea Guvernului în aceste alegeri.