Contactează-ne

Actualitate

Electoratul PSD, ca electorat de stânga, este jignit zilnic de către liberali şi de Klaus Iohannis

Știre publicată în urmă cu

în data de

Există încă în România un procentaj ridicat al populaţiei defavorizate, fără venituri sau cu venituri reduse, care definesc pătura săracă. Acest procentaj se va regăsi totdeauna în procentele electorale ale partidelor de stânga, nu de dreapta.

Singurul de stânga, consistent, este PSD, chiar dacă acesta displace liberalilor, în frunte cu Klaus Iohannis. Nu procentul sărăciei îi preocupă pe liberali, ci procentele PSD, pe care vor să le scadă, până la scoaterea acestui partid din Parlament.

Liberalii se îmbată cu apă rece, considerând că vor eradica sărăcia, dacă elimină PSD de pe scena politică, impunând electoratului acestuia să migreze spre dreapta. După 1990, am fost împinşi să credem că esenţa democraţiei e doar de factură liberală, ceea ce este aberant. Unii sunt tentaţi să jure că liberalii ar fi fervenţi apărători ai Constituţiei, unul din principalii piloni ai democraţiei.

Se înşeală amarnic, deoarece chiar Iohannis, liderul liberal suprem, calcă cu nonşalanţă pe litera şi spiritul Constituţiei. Printre principalele principii ale democraţiei se numără „pluralismul politic“ şi „reprezentativitatea“. În România există un electorat de stânga, care are dreptul să fie reprezentat de cel puţin un partid de stânga, precum PSD şi mai recent, Pro România.

După cum s-a recunoscut la recentul Congres Extraordinar al PSD, în acest partid au existat practici nedemocratice şi „uscături“, de care noua conducere aleasă se dezice public, după cum s-a dezis şi electoratul de stânga, în 2019. Este firesc să fie aduse public acuze la adresa acestor practici sau a unor persoane din PSD, care favorizează aceste practici.

Dar să- şi facă Klaus Iohannis şi liberalii o agendă zilnică, din a condamna în devălmăşie întreg PSD, care este legat ombilical de electoratul său, este semnalul indubitabil că liberalilor li s-a dereglat busola democraţiei. În pragul unei importante etape electorale, liberalii declară zilnic că singura lor preocupare este eliminarea sau diminuarea până la nesemnificativ a ponderii PSD din toate structurile statului de drept, începând cu Parlamentul.

Când liberalii semnalează dezastrul României să nu uite că la acesta au contribuit major

Este un atac în formă continuată la adresa democraţiei, dar totodată un afront impardonabil la adresa electoratului de stânga, care susţine acest partid.

Singura sancţiune aplicabilă PSD, pentru practici nedemocratice sau pentru persoanele compromise din partid, este votul electoratului de stânga, vot care nu are nicio tangenţă cu acuzele zilnice ale liberalilor.

Nu e permis nimănui să jignească zilnic acest electorat, care în comparaţie cu clasa politică, s-a dovedit a fi mult mai responsabil. Pentru că acest electorat de stânga a fost cel care a sancţionat PSD la alegerile din 2019 şi acest act responsabil nu trebuie confiscat de PNL, pentru a profita ca de un merit propriu.

Dacă acum PSD se găseşte pe calea reformării sale, aceasta se realizează exclusiv sub presiunea propriului electorat, care l-a avertizat în 2019, continuând şi în prezent, menţinându-i cota de susţinere sub 30%. Lecţia de responsabilitate a electoratului de stânga ar trebui însuşiită şi de electoratul PNL, care nu sancţionează în nici un mod propagarea urii în societatea românească de către liderii liberali şi Klaus Iohannis.

Beneficiul „pluralismului politic“ a fost „alternanţa la putere“, pentru România. Stânga, recte PSD şi implicit electoratul acestuia, este acuzată permanent de liberali pentru tot ce nu mers bine în România, din 1990 până astăzi.

Dreapta, recte PNL, PNT-cd, PD (PDL) şi implicit electoratul acestora, nu consideră că au ce-şi reproşa, de parcă nu ar fi fost la putere în România. Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le pute.

Dacă urmărim alternanţa la putere în principalele structuri ale statului, Preşedinţie, Guvern, Parlament, chiar şi Primăria Bucureşti vom vedea că alternanţa la putere a fost în favoarea dreptei, în ultimii 30 de ani. La preşedinţie, România a avut, în 30 de ani, patru preşedinţi.

Unul al stângii, Iliescu, timp de 10 ani. În restul de 20 de ani am avut trei preşedinţi de dreapta, Constantinescu, Băsescu şi Iohannis. La guvernare, în 30 de ani, s- au perindat 20 de guverne, dintre care opt de stânga în 16 ani şi şapte de dreapta în 14 ani.

La Primăria Bucureşti, în 30 de ani au fost 14 primari, dintre care şase de stânga, timp de 13 ani şi şapte de dreapta, timp de 17 ani. Rămân de pomină cei doi primari ai Bucureştiului, Halaicu şi Lis. La sfârşitul mandatului, primul s-a retras în uitare, iar al doilea la păcănele.

Primăria Piatra şi datoriile ei sunt dominate de liberali

Din 1990 şi până în prezent, primăria din Piatra Neamţ a fost condusă de şapte edili. În primii doi ani au fost trei primari FSN, deci ai stângii. În următorii 28 de ani s-au perindat trei primari ai dreptei, Ion Rotaru, Gheorghe Ştefan şi Dragoş Chitic. După 2008, primăria a făcut împrumuturi bancare în valoare de 270 milioane euro, pe care nu-i va putea rambursa decât în 30 de ani. Banii au fost cheltuiţi atât de nechibzuit şi clientelar, că dosarele penale nu se mai opresc din curgere. Reprezentanţii dreptei au furat de au stins. Acum, concluzia dreptei este sintetizată în sloganul ei aberant „Să eliberăm Neamţul de PSD!“. Să nu fim totuşi cârcotaşi. În Piatra Neamţ s-a mai făcut câte ceva, dar costisitor şi inutil, cum ar fi telegondola şi pârtia de schi.

În schimbul acestora, Parcul Cozla a ajuns o paragină şi nimeni nu-şi propune să-l redea pietrenilor şi turismului. Se întoarce în mormânt liberalul Nicu Albu. Să fim bine înţeleşi, nici un primar nu poate fura din banii publici, dacă nu face ceva. De unde apare gugumănia unora, care susţin că „Ce dacă a furat, dar a făcut ceva“. De parcă un primar ar putea fura şi fără să facă ceva.

Diferenţa dintre „este“ şi „va fi“ în stil liberal

Vrând să ne lase cu gura căscată şi să-i votăm candidaţii, liderul PNL Neamţ, deputatul Mugur Cozmanciuc, ne aruncă o platitudine, printr-un comunicat de presă „că judeţul Neamţ este şi va fi o prioritate a mea şi a Guvernului Orban“.

Spun că declaraţia din comunicat este o platitudine, deoarece nu conţine nici un ingredient care să-i confere calitatea de originalitate. În această campanie electorală, plată la rândul ei, toţi candidaţii nemţeni declară sus şi tare că pentru ei „judeţul Neamţ este o prioritate“.

Prin comunicatul respectiv, liderul liberal ne informează că pentru 36 de comune ale judeţului Neamţ, Guvernul a prevăzut că va da fonduri pentru modernizarea unor drumuri sau străzi. Deci, prin comunicatul cu pricina, sunt scoase în evidenţă proiectele de viitor ale Guvernului Orban, fără nicio legătură cu proiectele personale ale candidaţilor PNL, inclusiv ale liderului, care candidează şi el.

Toţi candidaţii pentru funcţia de primar îşi propun să modernizeze drumuri, să amenajeze trotuare cu borduri, şanţuri betonate, ba şi intrările în curţi, să asfalteze străzi, să amenajeze alei sau pasarele pietonale, sau multe altele. Dar liderul PNL Neamţ ne atenţionează să luăm aminte că, în cazul doar a celor 36 de comune, toate aceste proiecte vor fi finalizate de Guvernul Orban, fiind cuprinse într-o listă sinteză a Programului Naţional al Guvernului.

Pot să pariez că nici unul dintre actualii candidaţi nu are vreo contribuţie directă în realizarea „listei sinteză“ respective. Domnul Cozmanciuc cam încurcă borcanele, deoarece nu ne aflăm în pragul unor alegeri parlamentare, pentru care Guvernul Orban are nevoie de voturi, pentru a pune de o majoritate. Ne aflăm doar în pragul unor alegeri locale şi ne interesează proiectele candidaţilor şi nu ale Guvernului. Ce este ştim, ce va fi ne interesează, dar fără implicarea Guvernului în aceste alegeri.

Actualitate

Femeie arsă de vie

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

O femeie a ars de vie, sâmbătă, 10 aprilie, în urma unui incendiu izbucnit într-o gospodărie din satul Doina, comuna Girov.

“Prin apel la 112, în jurul orei 09:00, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui incendiu la o locuință din localitatea Doina, comuna Girov.

La locul solicitării s-au deplasat patru echipaje pompieri cu trei autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului Piatra Neamț și voluntari din cadrul SVSU Girov.

Incendiul se manifesta generalizat în interiorul unei locuințe

Forțele de intervenție au localizat și lucrează pentru lichidarea incendiului.

Din păcate,  în interiorul locuinței a fost găsit trupul carbonizat al unei femei de 59 de ani”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

Vom reveni.

Citește știrea

Actualitate

A ieşit cu maşina în decor. Două victime

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un accident rutier produs sâmbătă dimineaţă, 10 aprilie, în localitatea Adjudeni s-a soldat cu două victime.

“Prin apel la 112, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui accident rutier pe DJ 201C, pe raza localității Adjudeni. Un autoturism a părăsit partea carosabilă,  rezultând două victime încarcerate. În autoturism se aflau două persoane.

La locul solicitării s-au deplasat două echipaje de pompieri cu o autospecială pentru descarcerare grea și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului Roman și un echipaj cu ambulanță de la SAJ.

La sosirea forțelor de intervenție cele două persoane care s-au aflat în autoturism erau evacuate.

Paramedicii au acordat primul ajutor calificat pasagerului ( bărbat de 35 de ani), acesta refuzând transportul la spital.

Șoferul autoturismului (barbat de 32 de ani) a fost preluat de echipajul SAJ și transportat la CPU Roman.

Pompierii au asigurat măsurile de prevenire și stingere a incendiilor”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Eroi învăţători din Bicaz şi Valea Muntelui în Războiul Sfânt din vara anului 1941 (II)

Știre publicată în urmă cu

în data de

Aşa cum ne-am propus, vom evoca figurile de eroi din zona Văii Muntelui, începând cu localitatea Bicaz, cu locotenentul în rezervă de Vânători de munte Constantin Vlase. Refugiat din Ardealul ocupat, în toamna anului 1940, învăţătorul a fost încadrat la Şcoala 1 Bicaz, unde a funcţionat tot timpul până la declanşarea războiului din iunie 1941.

Amintim că înainte de refugiu a fost învăţător la şcolile din Ticoş şi Bicazu Ardelean, judeţul Ciuc. Născut la 17 noiembrie 1910, în comuna Ghergheasa, judeţul Râmnicu-Sărat, la toate şcolile unde a funcţionat, Vlase a lăsat urme adânci, datorită conştiinţei cu care înţelegea să-şi indeplinească misiunea. Era un dascăl luminat, activ şi foarte muncitor, având gradul II în învăţământ. Căsătorit cu Veronica Vlase, tot învăţătoare, are un copil, Ovidiu.

Iată mai departe caracterizarea acestuia, în afară de cele spuse, precum şi sfârşitul în războiul sfânt: „În afară de activitatea misionară de învăţător, el a fost în toate satele pe unde a trecut comandant al Subcentrelor Pregătirii Premilitare, iar în Ticoş şi Bicazul Ardelean, a fost şi director de şcoală. În toate aceste situaţii, Constantin Vlase a dat strălucite dovezi de bun român şi bun gospodar.

În iunie 1941, a plecat, cu tot avântul lui tineresc, să- şi apere ţara de cotropitori, pe care îi ura mai mult decât oricare alţii. Când a căzut, în fruntea ostaşilor cu care plecase la luptă, le-a spus acestora: «Mergeţi înainte, băieţi şi nu uitaţi nici un colţ de pământ românesc»“, ne spune Alexandru Gh. Iliescu din Bicaz în revista Apostolul din mai 1942.

Vasile Mustea, Iorgu Popescu, Gheorghe Cotosa…

Avem a aminti de Vasile Mustea, sublocotenent de rezervă de Infanterie, fost învăţător la şcoala din Audia – Hangu. Caracterizat ca un tânăr inimos, Mustea „era un răsfăţat în cercurile cunoscute. Totdeauna la datorie, fiind stăpânit de un simţ al dreptăţii foarte dezvoltat.

Sârguincios şi mândru, în înţelesul bun al cuvântului, avea ambiţia totdeauna sa fie cel dintâi la datorie. A fost unul dintre cei dintâi jertfiţi pentru izgonirea duşmanului care ne călcase ţara. Tot în această regiune plină de istorie şi legendă „bun şi optimist întotdeauna“, învăţătorul Iorgu Popescu de la Buhalniţa, locotenent rezervă, scria de pe front celor rămaşi acasă în iunie 1941: „Măi puişorilor, dacă cineva mi-ar fi dat lumea întreagă nu m-aş fi simţit mai fericit decât mă simt când mă gândesc că eu cu 4 mitraliere şi vreo patruzeci de oameni făceam parte dintre cei chemaţi să reîntregim hotarul ce am avut“ Mândru de a-şi face datoria către Ţară, el cade la 8 iulie lovit de o schijă (nu se specifică locul – n.n.), pe mitraliera cu care trăsese toate cartuşele în duşmani.

Gheorghe Cotosa s-a născut la 21 aprilie 1916 la Hangu. După ce absolvă cursurile primare, se înscrie la examenul de admitere pentru Şcoala Normală de Băieţi din Piatra Neamţ, în anul şcolar 1928-1929. După ce o termină, va fi pedagog şi ajutor de secretar. După terminarea Şcolii Militare de Ofiţeri de Rezervă, s-a întors la Şcoala Normală, continându-şi funcţia de ajutor de secretar, la care a adăugat de această dată şi cea de comandant al Subcentrului Premilitar Piatra Neamţ.

După cum ne relatează Ion Arnăutu, secretarul contabil al Şcolii Normale de Băieţi Piatra Neamţ, a plecat în luptă alături de Batalionul Vânători de Munte „despre care vorbea întotdeauna cu o admiraţie nemărginită“. Undeva, pe pământul scump al Basarabiei, în care dorea să fie învăţător, batalionul din care făcea parte a înaintat glorios şi zilnic, „Gică“, după cum era alintat de camarazi în intimitate, şi-a făcut pe deplin datoria. A căzut, ca şi alţii, în încleştarea cu trupele Armatei Roşii.

Şcoala din Taşca a fost numită Vasile Mitru

Vasile Mitru, fost şi el locotenent de rezervă de infanterie, a „păstorit“ ca învăţător şi director al şcolii primare din Taşca, fiind supranumit de colegi „Argint viu“, pentru energia sa. Din scurta sa biografie, mai reţinem că era un dascăl „totdeauna activ şi preocupat de şcoala sa“ şi a muncit toată viaţa pentru a o înzestra cu tot ce-i trebuie.

Şi-a construit un local de şcoală de toată frumuseţea, gospodărindu-l apoi cu toată grija pentru a putea servi de model satului său. Prin curajul de care a dat dovadă în luptele purtate pentru redobândirea teritoriilor strămoşeşti, Mitru al nostru îşi câştigase încrederea comandanţilor şi subalternilor. Nu întâmplător jertfa lui pe câmpul de onoare îndreptăţeşte şcoala, colegii şi mai ales pe tovarăşa lui de viaţă, d-na Virginia Mitru, să-i poarte cu măreţie amintirea lui nepieritoare.

În sfârşit, un alt erou din această zonă plină „de credinţă, de vitejie, de cărturărie şi de artă“, cum ne spunea fostul învăţător şi prefect de Neamţ, Leon Mrejeru, în „Eri şi Azi. Contribuţii la istoricul învăţământului primar din judeţul Neamţ. Revăzute şi completate“, Piatra Neamţ, 1940, p.1, este învăţătorul Nicolae Găină, sublocotenent de rezervă, originar din Bicazu Ardelean, de unde a venit în judeţul Neamţ în 1940 (comuna a fost sub ocupaţie horthystă – n.n.).

Se spune că era un tânăr „cu ochi albaştri de o strălucire uimitoare şi avea totdeauna o înfăţişare dârză şi plină de energie, iar în învăţământ ca şi în armată era iubit de toţi“ (nu este specificat în documentele cercetate şcoala unde a profesat, oricum tot în Neamţ – n.n.).

Iată o parte din caracterizarea făcută de camarazii de luptă, învăţătorii de pe front, care au luptat alături de acesta în cele 33 de zile de conflict dintre Prut şi Nistru: „Elevii lui erau totdeauna vrăjiţi de glasul lui dulce şi sonor.

În clasă, la N. Găină era o atmosferă de familie, pentru care elevii învăţau cu toată dragostea aşa că înrâurirea lui asupra elevilor se făcea din plin. În oştire era comandantul de pluton iubit de ostaşi, camarazi şi superiori. Ostaşii erau una cu comandantul, suflet din sufletul lui, urmat orbeşte oriunde şi oricând.

Cei rămaşi îşi amintesc cum îi ducea în luptă, prezent peste tot… Apoi îşi amintesc cu durere cum în toiul focului o schijă duşmană a lovit în frunte pe bravul lor comandant, care a murit în floarea vârstei (27 de ani – n.n.), cu mâna încleştată pe un proiectil de brandt, pe care şi mort l-ar fi trimis duşmanului“.

„Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea istoriei se vor înfăptui la ceasul sorocit, dar numai cu munca şi cu jertfele noastre“

De fapt, toţi învăţătorii din această vatră strămoşească, şi nu numai, au răspuns îndemnului fostului dascăl Leon Mrejeriu. Care spunea următoarele, la 10 septembrie 1940: „Recâştigarea pământurilor româneşti şi a fraţilor cari ni s-au răpit pe nedrept şi samavolnic în vara anului 1940 (28 iunie, 30 august şi 7 septembrie, aluzie la datele rapturilor teritoriale asupre Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ţinutului Herţa, Ardealului şi Cadrilaterului – n.n.) cere pregătire serioasă, educaţie sănătoasă şi solidă, muncă pricepută şi neîntreruptă, solidaritate neştirbită, ordine netulburată şi disciplină de fier. Cu superficialităţi şi glume nu se poate înfăptui nimic temeinic şi durabil…

Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea istoriei se vor înfăptui, de bună seamă, la ceasul sorocit, dar numai cu munca şi cu jertfele noastre ale tuturor. Şcoala românească trebuie să întreţie permanent în sufletele tinere icoana întunecată a nedreptăţilor ce ni s-au făcut şi să netezească drumurile care duc la realizările luminoase de mâine.

Imaginea tuturor românilor în hotarele fireşti ale neamului trebuie să fie icoana la care să ne închinăm de la pruncie până la înfăptuire, din rând în rând de români…“. Considerăm că previziunea, intuiţia eminentului dascăl, mai apoi prefect de Neamţ, a devenit un apostolat pentru „tagma“ învăţătorilor nemţeni, şi nu numai. Dovada: comportamentul lor în luptele aprige pentru glia din stânga Prutului. Cinste şi onoare pentru cei jertfiţi!

Citește știrea

Trending