Economia, Uniunea Europeanã si românii

• la Iasi, în organizarea Freedom House, Bancpost România si Asociatia Patronalã a Editorilor Locali a avut loc un seminar intitulat „este pregãtitã economia pentru aderare?“ • au participat analistii Ionut Popescu si Horia Serbãnecu precum si Mihai Bogza, presedintele Bancpost •

Ilie Serbãnescu, analist politic: „Vreti sã intrati în UE, trebuie sã ne dati nouã tot ce e important în axa majorã a economiei“, cu rezultanta „bilantul privatizãrilor este unul dezastruos“. Mihai Bogza, presedinte al Consiliului de Administratie al Bancpost: „Sistemul bancar este singurul din economie în care nu mai existã «zombii»“, cu rezultanta „sistemul bancar, singurul compartiment din economie pregãtit pentru UE“. Ionut Popescu, analist politic: „Unele companii nu au interes sã fie listate la bursã“. Acestea ar fi cele mai importante afirmatii ale persoanelor care au sustinut un „curs intensiv“ pe probleme economice în cadrul unui seminar organizat la Iasi, în perioada 17-18 februarie, în organizarea Freedom House, Bancpost România si Asociatia Patronalã a Editorilor Locali. Beneficiarii seminarului „Este pregãtitã economia pentru aderare?“ au fost jurnalistii din presa localã. Înainte de a prezenta si concluziile acestei întîlniri de lucru, trebuie mentionat cã viziunea apocalipticã a lui Ilie Serbãnescu, la tema „Privatizãrile în România – necesitãti, modalitãti, consecinte“, a fost contraargumentatã de Mihai Bogza si Ionut Popescu si a suscitat poate cele mai aprinse interventii din partea reprezentantilor mass-media. Ideea privatizãrilor fãcute „în genunchi“ – mãcar dacã ar fi fost un troc cu reprezentantii UE, ca sã nu ne mai batem capul cã aderarea ar mai putea fi blocatã de coruptie si justitie deficitarã – a mai adus în discutie un aspect, dureros: au existat interese pentru ca privatizãrile sã fie începute tîrziu, cînd deja entitãtile economice ce se doreau a fi privatizate acumulaserã datorii uriase încît legitimau cugetarea amarã: dacã nu cîstigãm nimic din privatizarea lor, mãcar dîndu-le altora pierdem mai putin. Adicã, mai pe sleau spus, au fost atît de bine administrate acele entitãti, în unele cazuri în domenii în care nici mãcar nu trebuia sã fii destept ca sã obtii profit, încît ne-am bucurat sã le dãm cã mãcar nu mai fãceau gãuri în buget. Cine-i vinovat? Obsesiv aproape s-a fãcut referire în discursuri la „stat“ asezat în boxa acuzatilor de mai toti vorbitorii. Cã, la un moment dat, te puteai întreba retoric de ce nu ne-am apucat noi cînd am început sã vindem cu statul. Îl privatizam, îl lua cineva, încerca sã-l profitabilizeze si, dacã nu reusea, cred cã nu s-ar fi supãrat nimeni dacã îl închidea. Mãcar nu mai exista acum un acuzat asa de impersonal pentru faptul cã mari unitãti economice au ajuns, s-a vorbit si aici de interes, sã functioneze ca adevãrate hemoragii pentru banul public si apoi au fost vîndute pe te miri ce. Sînt, trebuie spus si asta, si cazuri de privatizãri reusite, dar acestea sînt atît de rare încît reprezintã exceptii de la o regulã dureroasã: am privatizat, am rãmas cu un gust amar si acum, dacã ar fi sã vrei sã rãspunzi la întrebarea „Este pregãtitã economia româneascã sã adere la UE?“, mai cã îti vine sã întrebi: „Care economie?“

De la coruptie si birocratie cãtre transparentã si eficientã

Odatã cîntat prohodul privatizãrilor, cu mici intermezzo din Oda bucuriei, s-a trecut la discutarea altor teme: „Avem un buget, cum procedãm?“, „Sistemul bancar – provocãri actuale“ si „Piata de capital – între maturitate si decizii fiscale“. Fãrã a intra prea mult în detalii, cele mai rostite cuvinte atît în expunerile celor trei amintiti, cît si în interventiile ziaristilor au fost: coruptie, birocratie, transparentã si eficientã. Din pãcate primele la capitolul „avem din plin“, iar ultimele douã la capitolul „am vrea sã avem de mîine“, dar sincer nu stia nimeni dintre cei prezenti dacã va mai apuca sã le vadã în economia româneascã. În textura logicã a discursurilor toate pãreau extrem de simple: dacã reducem birocratia si coruptia, atunci vor veni investitori puternici si seriosi. Intrã bani la buget si crestem economic, devenim eficienti. Din pãcate n-am trecut de primul dacã si, cãutînd vinovati, tare mi-e teamã cã dãm iarãsi nas în nas cu domnul stat. Ar mai fi de mentionat o afirmatie a lui Ilie Serbãnescu referitor la stat ca extrem de prost administrator. Domnia sa a aruncat pe piatã o informatie care din nou ne-a lãsat un gust amar: în domeniul energetic o parte din administrare o face, dupã privatizare, pare o contradictie în termeni, tocmai statul ceh. Adicã statul altora poate, în timp ce al nostru n-a gãsit viagra economicã sã mai poatã si el mãcar un pic, prin locurile importante. Nici presedintele Bancpost nu ne-a oferit o informatie prea încurajatoare: folosind o metaforã Mihai Bogza ne-a spus pe sleau cã am intrat în cursa cu bolidul european cu o masinã autohtonã care, pe lîngã faptul cã are mai putini kilometri pe vitezometru, mai e condusã de sofer si cu piciorul pe frînã. Cum asa? Simplu: cerere din partea sãrmanului popor român existã, dar BNR pune frînã creditelor în loc sã existe o preocupare din partea celor în drept (fraza asta a devenit mai de lemn decît multe altele ce le citeam prin Scînteia) pentru a mãri oferta, dar în asa fel încît oferta sã fie autohtonã, nu sã însemne importuri ce ne umplu de respect un buget si asa mai peticit decît un costum de arlechin. Iar ca sã ne fie drumul înapoi acasã usor si lin, în încheiere domnul Ionut Popescu ne-a spus fãrã ocolisuri cã „jocul la bursã nu e pentru oricine“. Adicã am juca noi la bursã mai ceva decît la Caritas, dar cam trebuie sã fim atenti cã imediat ne trezim mai mofluzi decît eram. Nu-i vorbã ca mai toti ne-am gîndit la Rompetrol si la reclama aia de zicea „Prietenii stiu de ce“. Asa cã mai cã îti vine sã iei un împrumut din sistemul bancar, singurul se pare viabil, sã pui casa gaj si sã o lasi spre executare, si cu banii cîstigati „cinstit“ sã cumperi bilete de avion si sã pleci în UE de capul tãu, cã nu stiu dacã mai ai timp sã astepti rabla economiei românesti sã ajungã din urmã bolidul european.