E-n toi sezonul zacuştilor! Gheaba-i cît kilu’ de carne

■ în Piaţa Centrală din Piatra Neamţ, kilogramul de ghebe se vinde cu aproximativ 20 de lei ■ hribii sînt şi mai scumpi, între 25 şi 45 de lei ■ vînzătorii spun că acesta e preţul corect, deoarece au şi ei cheltuieli, iar culesul nu-i tocmai uşor ■

Este perioada în care gospodinele se pregătesc vertiginos pentru iarnă, ghebele fiind unul dintre ingredientele de bază ale zacuştii nu neapărat pentru valoarea nutritivă ridicată, ci pentru gustul deosebit pe care-l dau conservelor. De mai bine de două săptămîni, Piaţa Centrală din Piatra Neamţ „geme“ de ciupercile de sezon, putînd afirma că s-au vîndut tone de ghebe, chiar dacă preţul unui kilogram îl egalează sau chiar îl întrece pe cel al cărnii. Astfel, zilele trecute ghebele s-au comercializat cu circa 20 de lei, dar şi cu 8-10 lei cele mai „pălărioase“, de vară, iar hribii de toamnă, pentru că au apărut şi ei, cu 25 pînă la 45 de lei kilogramul. Lumea mai strîmbă din nas la auzul „scorurilor“, dar cumpără. „Oamenii spun că-s scumpe ghebele, că mai bine cumpără un kil de carne, dar tot iau că nu poţi pune pulpă sau ceafă de porc la zacuscă. Nu-i uşor în pădure, la cules, plus că mergem prin locuri care nu sînt aproape de Piatra Neamţ. Tocmim maşini sau microbuze să ne ducă la cules, că gheaba nu creşte în grădină. Benzina costă, trebuie plătit şi şoferul, mîncare trebuie să ai la tine şi aia tot bani înseamnă, aşa că preţul pe kilul de ghebe îl facem ca să cîştigăm şi noi ceva“, spun, la unison, vînzătorii din piaţă, cam aceeaşi de ani şi ani de zile. Un secret al lor este zona în care merg la cules, la întrebarea curioasă şi oarecum firească a cumpărătorilor răspunsul fiind mereu: „Din pădure, şăfu“, „Din pădure, doamnî“. În altă ordine de idei, dar rămînînd tot la capitolul „ghebe“, pădurile Neamţului sînt pline de lume în căutare de ciuperci, pentru că o astfel de ieşire este mult mai profitabilă decît achiziţionarea cîtorva kilograme din piaţă. În ceea ce priveşte zacusca, o porţie (circa 20-25 de borcane de 400 grame), ajunge cam 100 de lei (3 kg de gogoşari, 3 kg de ardei, 2 kg de ceapă, cam 3 kg de ghebe, circa 1 litru de ulei, sare şi piper boabe), iar cea clasică, punînd vinete în loc de ciuperici, e şi mai ieftină.

N-ar strica puţină precauţie

Dacă nu vă pricepeţi la ciuperci, mai bine nu vă hazardaţi să le culegeţi din pădure sau să le cumpăraţi de la vînzătorii ambulanţi dacă aveţi suspiciuni, asta pentru că intoxicaţiile sînt foarte periculoase. Iar dacă anumite persoane se consideră „experţi“ în domeniu şi au metode „băbeşti“ de identificare a ciupercilor „nebune“ – aspectul şi culoarea locului de tăietură, mirosul, gustul, culoarea modificată prin fierbere împreună cu ceapă sau o linguriţă de argint, ar trebuie să conştientizeze că acestea nu sînt dovezi sigure. Uneori, intoxicaţiile sînt cauzate de încrucişarea sporilor ciupercilor comestibile cu cele otrăvitoare. În general, intoxicaţiile cu ciuperci se caracterizează prin greţuri, vărsături, dureri de stomac, diaree, tulburări neurosenzoriale mioză (micşorarea pupilelor) sau midriază (dilatarea pupilelor), agitaţie, dezorientare temporo-spaţială, confuzie, halucinaţii vizuale şi auditive, tulburări cardiovasculare – bradicardie sau tahicardie, hipotensiune sau hipertensiune arterială, deshidratare, frisoane, febră, transpiraţii, uscăciunea mucoaselor, etc. La primele semne de intoxicaţie, este obligatorie prezentarea de urgenţă la spital. Recomandări utile sînt ca să fie culese numai acele ciuperci care sînt cunosc ca fiind comestibile, exemplare tinere, cărnoase, complet deschise; să se evite cumpărarea ciupercilor de la vînzătorii ambulanţi din pieţe, locuri de agrement, parcări sau marginea şoselelor, dacă există şi cel mai semn de dubiu; să nu se consume ciupercile moi, cu gust şi miros neplăcut sau culese cu cîteva zile în urmă şi să nu se consume ciupercile incomplet preparate termic sau crude. Indicat este şi ca ciupercile să nu fie cuprinse în alimentaţia copiilor sau a celor care suferă de diverse boli cronice.