Drumurile noastre se vor repara vreodatã?

Victor Cobãsneanu, redactor sef la „Observatorul de Nord“, din Soroca, Republica Moldova, se aflã pentru o sãptãmînã într-un schimb de experientã la „Monitorul de Roman“, ambele ziare participînd la proiectul „Colaborare transfrontalierã moldo-românã a jurnalistilor din presa localã“, alãturi de alte 13 ziare din România si 14 din Republica Moldova. Proiectul este o initiativã a Asociatiei Presei Independente din Republica Moldova, avînd ca scop dezvoltarea abilitãtilor jurnalistilor, prin intermediul schimburilor de experientã si a colaborãrii dintre redactiile ziarelor locale din cele douã tãri. În perioada 24 – 30 octombrie, jurnalistul „Monitorului de Roman“ s-a aflat în schimb de experientã la „Observatorul de Nord“, iar în perioada 31 octombrie-5 noiembrie Victor Cobãsneanu întreprinde o vizitã de rãspuns în urbea lui Roman-Musat.

O vorbã înteleaptã spune cã o femeie poate fi cunoscutã dupã camera ei de baie, respectul guvernantilor fatã de popor, dupã situatia spitalelor, iar economia tãrii, dupã calitatea drumurilor. Cît adevãr si cîtã minciunã este în aceastã afirmatie, rãmîne de vãzut, dar vorba aceea, „nu-i foc fãrã fum“… Referitor la ultimul aspect, dintr-o primã privire am vãzut cã, la Roman, drumurile (cel putin drumul european E85) este net superior drumurilor din Republica Moldova. Înseamnã aceasta cã economia României este incomparabilã cu cea a Moldovei? Fãrã nici o îndoialã, or, peste Prut, între drumuri si hopuri nu existã nici o diferentã. Ce-i drept, aceleasi guri rele-bune mi-au mai soptit cã existã multe hopuri si pe drumurile judetene si locale din Neamt, dar eu, aidoma lui Toma Necredinciosul, nu cred pînã nu vãd. Sau, cel putin, nu doresc sã cred cã drumurile sînt tratate ca si oamenii – unele au noroc de atentie din partea institutiilor abilitate, iar altele sînt în continuare pradã indiferentei si iresponsabilitãtii. Ceva vreme în urmã, pe timpurile Uniunii Sovietice, se considera cã marea durere de cap a celor cincisprezece „republici-surori“ sînt prostii si drumurile. Astãzi, din fericire, URSS nu mai existã, dar problemele rãmîn aceleasi. Pãcat!