DREPTUL LA NEUITARE…AMINTIRI LA UMBRA UNEI CRUCI DIN CIMITIR

■ pr.dr. Florin Țuscanu deapănă amintiri despre duhovnicul său,pr.Mihai Buleti (1915-2002) ■ acesta a slujit 55 de an I în parohia Hociungi II ■

Pr.dr.Florin Țuscanu  readuce în memoria contemporanilor, la rubrica ”Dreptul la neuitare” de pe pagina de socializare, figura unuia din predecesorii săi,  care i-au marcat copilăria, petrecută în comuna natală, Moldoveni, fostă Porcești.

”Îmi amintesc cu drag de anii copilăriei, de acei oameni minunați alături de care am crescut, între care preoții satului Hociungi: pr.Ioan Platon și pr.Mihai Buleti. Poposind la mormântul părinților mei, am aprins o lumânare și am rostit o rugăciune și la preotul copilăriei mele, părintele Mihai. În liniștea cimitirului de la Hociungi s-au depănat în grabă amintiri neșterse… Ma voi opri la una dintre ele!

Aș vrea acum să vă povestesc un lucru de taină pe care l-am păstrat în inima mea și anume ultima mea întâlnire cu părintele Mihai.

Era la început de noiembrie 2002, când m-a chemat de dimineață la dânsul, vrând să se mărturisească și să se împărtășească. Eram preot la Moldoveni și începusem lucrările Muzeului Satului în acea vară. Am mers la prima oră acasă la Hociungi împreună cu regretatul coleg pr.Eugen Gorbănescu, unde am oficiat în odaia parintelui Mihai Sf.Maslu, apoi am rămas singur cu părintele pentru ultima spovedanie, pe care îl mai mărturisisem și la Spitalul din Roman, într-o situație de urgență.

Am vorbit multe atunci, era conștient și mi-a spus chiar unele lucruri legate de înmormântarea sa…Avea presimțirea morții. După ce i-am oferit Sf. Împărtășanie, merinde pentru lunga călătorie ce se apropia, el m-a chemat să-mi spună un lucru mai puțin obișnuit: <<Vezi că am lăsat în sicriul pregătit de mine pe holul casei parohiale, între prosoape și punți, un caiet pe care am scris povestea vieții mele. Ai să-l găsești la vremea cuvenită și aș vrea ca tu să ții o cuvântare la slujba de prohodire la biserică!>> ”, povestește preotul Florin Țuscanu, care a plecat către casă, de la acea întînire,foarte îngândurat,  impresionat și răscolit sufletește. În după amiaza aceleiași zile preotul Mihai Buleti  s-a stins din viață, după 55 de ani de slujire în aceeași comunitate, la Hociungi.

O viață de preot trăită în simplitate și demnitate

Slujba de înmormântare a preotului Mihai Buleti  a fost oficiată de pr.Florin Țuscanu și de colegul său, Eugen Gorbănescu , care l-au îmbrăcat cu veșminte preoțești și l-au așezat în sicriul simplu de brad, pe care bătrânul preot și-l făcuse cu mult timp înainte.

”Am găsit atunci caietul pe care și-a consemnat personal cele mai frumoase momente din viața și activitatea sa. Am citit cu emoție fiecare rând, am lăcrimat…, pentru că viața lui a fost o <<cruce>> pe care a purtat-o cu demnitate și responsabilitate, într-o perioadă grea din istorie”, spune părintele Florin Țuscanu despre înaintașul său, pr. Mihai Buleti, născut în comuna Blăgești, județul Bacău, la 1 iulie 1915.

Preotul  a urmat Seminarul Teologic din Roman și, ulterior,  Facultatea de Teologie la Cernăuți, în iunie 1940 luându-și licența în teologie la Suceava. În anul 1941 a funcționat ca învățător la Școala Primară din comuna Valea lui Ion( Bacău).S-a căsătorit cu Aneta Borș din Bârjoveni( Secuieni), la 24 mai 1942 find hirotonit preot la parohia Enăchești din Basarabia, unde cumpără o casă în sat pentru a face o capelă, biserica fiind mistuită de un incendiu. Preotul a cumpărat cu banii săi un clopot din Chișinău, de 480 kg, pe care-l ridică într-un nuc pentru a chema creștinii la biserică. În 1943 cheamă pe episcopul Policarp Morușca să sfințească locul viitoarei biserici a satului cu hramul <<Sf.Nicolae>>. Împreună cu soția au predat la școala din localitate doi ani ca învățători, au activat și la Crucea Roșie, au cununat 64 de familii care trăiau în concubinaj. Pe 22 aug.1944 după ce a înmormântat o mamă, ce a lăsat în urmă opt copii, și-a luat într-o valiză câteva lucruri personale, un rând de veșminte, câteva cărți, plecând printre ultimii din Basarabia, în refugiu. Pe 8 sept.1944 a ajuns la Adjud, unde Arhiereul Iarion Băcăoanul(1923- 1950) slujea la sfințirea unei biserici. S-a apropiat și a cerut voie să slujească și el în sobor, iar arhiereul l-a chemat a doua zi la Roman, să-i găsească o parohie în zona natală. Câteva zile mai târziu, pe 11 sept.1944 trecând prin Hociungi către Blăgești (Buhuși) mai mulți oameni au apelat la el să oficieze slujba pentru o înmormântare, pentru că preotul satului era plecat în refugiu.

Și de la acea înmormântare a rămas la Hociungi pentru totdeauna atunci înființându-se parohia Hociungi II,la 1 febr.1946.

La 27 apr. 1986 soția Aneta s-a stins din viață. ”A fost un om energic și gospodar. Îmi amintesc grădina sa frumoasă, livada, stupii cu albine din fața casei, bunătatea, blândețea și ospitalitatea sa. În anul 1999 s-a pensionat, dar a continuat să slujească la parohie alături de succesorul, regretatul pr.Daniel Valentin Chirica. În ajunul zilei sale onomastice, pe 7 noiembrie 2002 pr. Mihai s-a mutat la cereștile locașuri, dar îl simțim și astăzi alături de noi, pentru că a lăsat în urma sa o dâră de lumină, bunătate și binecuvântare, un chip frumos si smerit”, încheie depănarea amintirilor părintele Florin Țuscanu.