Prima pagină
Dreptul la neuitare – Unirea Principatelor. „ Să ne lăsăm un nume de laudă pentru urmași”

■ cu ocazia aniversării Uniri Principatelor, preot dr. Florin Țuscanu prezintă aspecte inedite despre eveniment ■ printre personalitățile care vorbesc despre importanța „Micii Uniri” din 1859 se numără și viitorul episcop al Romanului, Melchisedec Ștefănescu ■ predica sa, „Jertfă pentru Unirea Principatelor”, de o mare actualitate și astăzi a fost tipărită și trimisă în biserici ■ pe 24 ianuarie 1863, clerici din Roman au adresat domnitorului Cuza o depeșă telegrafică prin care urează principelui reformator o domnie cât mai lungă ■
În ziua de 24 ianuarie 2025, se împlinesc 166 de ani de la unul din cele mai importante evenimente istorice, care a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea: unirea Moldovei și a Țării Românești sub numele de Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.
Ca în fiecare an, părintele dr. Florin Țuscanu trece în revistă evenimentele importante care au stat la înfăptuirea „Micii Uniri!” prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al celor două țări, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 14 ianuarie 1859 în Țara Românescă. În 3 postări consecutive pe pagina de Facebook, preotul-cercetător vorbește despre marile personalități care au contribuit la înfăptuirea unirii.
„Dacă vrem să vorbim astazi despre făuritorii Unirii, trebuie să ne coborâm ochii sufletului cu pietate până la jumătatea secolului al XIX-lea și vom descoperi chipuri ca de legendă, ale acelor oameni, înflăcărați de sentimente curate de unitate și dreptate, de credință și libertate, având conștiință de neam, de limbă și de cultură, cei care au rostuit românilor o viață unitară.
Ca din firidele unei biserici, apar astăzi chipurile făuritorilor unirii, fie ei oameni politici, oameni ai Bisericii, sau oameni simpli, doritori de unitate, chipuri care ne privesc și ni se dezvăluie nouă, astăzi prin exemplul lor. Dintre clericii care s-au remarcat în evenimentele premergătoare unirii amintesc aici un singur nume – MELCHISEDEC ȘTEFĂNESCU, viitorul episcop al Romanului – pe atunci arhimandrit, profesor și rector la Seminarul din Huși”, notează pr.dr.Florin Țuscanu într-o primă consemnare la rubrica „Dreptul la Neuitare”.
Acesta subliniază faptul că, în 29 iunie 1856, cu ocazia hramului catedralei episcopale din Huși – Sfinții Apostoli Petru și Pavel, viitorul episcop al Romanului a ținut o cuvântare înflăcărată, prin care scotea în relief ideea că Biserica dorește și se roagă „pentru unirea tuturor”, fiind recunoscut de cercetătorii istorici că acea cuvântare a fost „o ofrandă din adâncul sufletului său pentru înfăptuirea marelui ideal și nu fără semnificație”, predica pomenită fiind ulterior tipărită și numită de el „Jertfă pentru Unirea Principatelor”.
„Pentru românii din Principate a sosit o epocă, care îi cheamă la Unire, este o dovadă că și ei sunt pe calea progresului universal al omenirii; că ei sunt chemați a se sui pe scara acestui progres veșnic, care este acea tainică scară, pe care a văzut Iacob, că unea cerul cu pământul…
Dezbinarea, slăbindu-ne, ne-a făcut batjocură și râs celor de prin prejur, am ajuns ca și când numele nostru s-ar fi șters din cartea nemurilor, acoperiți atâta timp de un întuneric nestrăbătut, rămânând ca niște unelte înjosite pentru străini, care au știut să ne întrebuințeze în folosul lor și spre răsplătire să ne pună în obezi și mai tare să îndese asupra noastră întunericul veacului…
Strămoșii noștri și-au vărsat sângele de multe ori, și-au pus sufletele, pentru ca să ne păstreze nouă Patria aceasta. Oare ce ar zice ei când ar vedea că strănepoții lor sunt așa de mici la suflet încât nu voiesc a jertfi pentru viitorul ferice al nației nici măcar o deșartă ambiție, un netrebnic egoism, un orb interes, mai ales când chiar aceasta numai în părere este jertfă?
Ce ar zice Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul și alții, care cu sute de ani au cunoscut că mântuirea Patriei noastre este în unire și o au căutat cu jertfe mari; ce ar zice când ne-ar vedea pe noi că, având ocazie de unire, fugim de ea, ne temem de ea, când ea chiar ni se propune? Eroii cei mari ai nației noastre au dorit să vadă zilele pe care noi le-am ajuns și nu s-au învrednicit de dânsele.
Noi, care am ajuns asemenea zile, să ne folosim de ele! Să ne jertfim niște pagube părute pentru niște folosuri reale și glorioase pentru viitorul nostru. Să ne lăsăm un nume de laudă pentru urmași, care să se poată mândri că au avut niște predecesori vrednici”, citează părintele Țuscanu din documentele epocii, ținând să atragă atenția asupra actualității mesajului viitorului episcop Melchisedec Ștefănescu.
Depeșă telegrafică mobilizatoare și reprezentare iconografică sugestivă
O altă postare a părintelui Țuscanu face referire la o depeșă adresată Domnitorului Principatelor, Al. Ioan Cuza, din 24 ianuarie 1863 când la Roman, locotenentul de episcop al Romanului Nectarie Hermeziu, împreună cu directorul Seminarului Teologic, protopopul Județului Roman – Pr. Iconom Dimitrie Matcaș și alți clerici, cărora li s-a alăturat și preotul romano-catolic L. Rossi, au adresat domnitorului o vibrantă telegamă, având următorul text:
„Cu cât 24 ianuarie serbându-se se repetă, România saltă de bucurie văzând realizându-se principiul pentru care Providența a voit să-l prezidați și v-au chemat să-l consolidați. Cetățenii din Roman, parte din România, plini de bucurie și respect vin a vă zice: Să trăiți Măria ta zile multe și ferice pe tronul României una și nedespărțită”, citează pr. Florin Țuscanu din celebra depeșă telegrafică.
O a treia consemnare din aceeași rubrică face referire la o reprezentare iconografică sugestivă, care prezintă într-un mod alegoric evenimentul istoric de la 1859, lucrare realizată de Petre Alexandrescu (n.1828-d. 1899 – fost profesor la Gimnaziul „Gheorghe Lazăr” din București, care în 1858 a pictat, la Paris fiind, o „Unire a Principatelor” n.r).
„Vedem Sfânta Treime, Tatăl, Fiul și Sf. Duh, care binecuvintează înfrățirea celor două tinere surori, ce poartă straie populare românești, purtând în mâini drapelul Moldovei (stânga) și al Țării Românești (dreapta). Ele își dau mâna sub protecția Arhanghelului Mihail – îngerul dreptății divine. Din cer, îngerii vestesc în glas de trâmbiță bucuria în toate zările pământului, să audă toate neamurile.
La baza tabloului, cronica timpului și istoria consemnează acest moment important în cartea de istorie a neamului românesc. Binecuvintează Doamne poporul român binecredincios, un popor <<purtător de Cruce iubitor de Înviere>>” subliniază pr. dr. Florin Țuscanu importanța acestui tablou, care conform Enciclopediei libere Wikipedia a fost litografiat și tipărit la Wonneberg. Un exemplar al tabloului se află la Palatul Patriarhal din Dealul Mitropoliei.

-
Actualitate2 săptămâni,
MARSAT SA Roman
-
Actualitate2 săptămâni,
Ratis Serv – angajează
-
Eveniment5 zile,
Numai la Piatra Neamț: senzori de monitorizare a calității aerului în țevile de eșapament !?!
-
Prima pagină2 săptămâni,
Camelia Stoean: o viață pentru copiii nimănui
-
Politica2 săptămâni,
Ucraina: scaunul Puterii stă într-un picior
-
Actualitate2 săptămâni,
Schimbare la vârful Publiserv Piatra Neamț
-
Actualitate2 săptămâni,
Condoleanțe
-
Actualitate3 zile,
Ciclism la Piatra Neamț– călătoria între gropi, stâlpi și spital