DREPTUL LA NEUITARE: Primele Sărbători Pascale în Romanul postbelic

■ în Pastorala din aprilie 1948 apare prima cenzură comunistă, locotenentului de Episcop, arhiereului Ilarion Băcăoanul, transmițându-i-se ”indicațiile prețioase ale regimului democratic”, adus la noi și în Europa de Est, pe tancurile rusești ■ preoții erau obligați ca în Scrisoarea Pastorală să vorbească despre ”binefacerile”, aduse de regimul ”democratic popular” ■ numele Regelui Mihai I trebuia înlocuit cu cel al ”Înaltului Prezidiu al Republicii Populare Române” ■

Pr.dr. Florin Țuscanu a publicat pe pagina sa de socializare, în rubrica intitulată ”Dreptul la neuitare”,  un scurt articol intitulat sugestiv ”Primele Sărbători Pascale, la Roman, sub cenzura noului regim totalitar ateu”, document bisericesc, în care se dau câteva exemple, elocvente, de cenzură comunistă cumplită, la care a fost supusă Biserica Ortodoxă Română, dar și celelalte culte religioase (din care unele interzise n.r), după instaurarea, în 1945,  a ”regimului popular”.

”În urma abdicării regelui Mihai I și a instaurării noului regim comunist la noi în țară, Biserica Ortodoxă Română (BOR),  a întâmpinat multe piedici și a avut de trecut peste multe suferințe, în misiunea sa. Iată un exemplu:în august 1947, episcopul Romanului Lucian Triteanu a fost îndepărtat din scaunul vlădicesc, Episcopia fiind condusă câteva luni (aug.- dec. 1947) de locotenentul de episcop, Partenie Ciopron, apoi, vreme de un an și opt luni,  de către arhiereul vicar Ilarion Mircea Băcăoanul. La 3 ianuarie 1948, Protoieria Roman a adresat o Circulară tuturor preoților, prin care se punea în vedere ca la toate serviciile religioase, la Ectenii să se pomenească în locul familiei regale: <<Înaltul Prezidiu al Republicii Populare Române>>; iar pe 25 ianuarie 1948,  preoții erau îndemnați să sprijine efectuarea recensământului populației și a recensământului agricol. În lipsa episcopului titular (eparhiot), la primul Paște petrecut sub regimul ateu comunist, Scrisoarea Pastorală Pascală a fost trimisă clerului și credincioșilor Eparhiei Romanului de către lt. de episcop, arhiereul Ilarion Băcăoanul”, consemnează pr.dr. Florin Țuscanu. Acesta reamintește faptul că a descoperit în arhivele Arhiepiscopiei Scrisoarea Pastorală, din aprilie 1948. ”În această Scrisoare Pastorală descoperim, cu ușurință, prezența cenzurii comuniste. Pastorala este simplă, are 3 pagini format A4, iar pe lângă îndemnurile duhovnicești, putem citi și pasaje legate de <<libertatea religioasă asigurată de regimul nostru democratic>>; sau o afirmație referitoare la faptul că Biserica noastră este <<ocrotită de grija ocârmuitorilor Statului>>”, adaugă preotul cărturar, posesor a două doctorate în Filosofie și Religie,  care spune că locotenentul de episcop  a fost nevoit să trimită o circulară preoților parohi din subordine, în care, pe lângă îndemnurile duhovnicești, erau făcute o serie întreagă de mistificări ale adevărului istoric, de genul: ”Reformele sociale care aduc în viața poporului român dreptate, o dreaptă repartizare a bunurilor și nu urmăresc decât fericirea poporului, eliberarea lui de exploatare” sau trimiteri de tipul  „Planul de Stat pentru anul 1949 corespunde aspirațiilor poporului nostru muncitor”, toate formulări lozincarde din doctrina regimului ”democratic”, instaurat de Guvernul ”Dr.Petru Groza”. Părintele ”cărturar” Florin Țuscanu nu uită însă să amintească faptul că Arhiereul Ilarion a strecurat, totuși,  în finalul Pastoralei și un mare adevăr: „Biserica noastră este a poporului și poporul este al Bisericii !”, menit să transmită un mesaj subliminal al BOR, de încurajare a populației. Din acesta rezulta că, în ciuda vremurilor cumplite, ce aveau să urmeze, timp de 41 de ani, poporul trebuia să mergă la biserică (mai mult pe furiș n.r), pentru ca neamul românesc să-și păstreze credința în Dumnezeu și să se opună (atât cât a putut), dărâmării bisericilor, mai ales la sate.

FOTO: Episcopul Romanului, Ilarion Băcăoanul