Dreptul la neuitare. O corespondență de mare însemnătate

■ este vorba despre cea dintre Episcopul Melchisedec Ștefănescu și preot profesor Constantin Nazarie, protopopul clerului militar din armata română în Primul Război Mondial

Pr. dr. Florin Țuscanu a consemnat zilele acestea pe pagina de Facebook lucruri mai puțin știute din viața pr. prof. Constantin Nazarie (1865-1926), protopopul clerului militar din armata română în Primul Război Mondial – ucenicul episcopului Melchisedec, la Academia Teologică din Kiev (1888-1893), strâns legat de Roman. Constantin Nazarie s-a născut la 16 martie 1865, la Vultureni, din fostul judeţ Tecuci (astăzi în judeţul Bacău), în familia cântăreţului bisericesc Gheorghe Nazarie.

A crescut în atmosfera curată a căminului părintesc, iar după absolvirea şcolii primare la Bacău, tatăl său l-a înscris la Seminarul „Sf. Gheorghe” din Roman (1881). Director al seminarului era pe atunci preotul iconom Dimitrie Matcaş, o personalitate binecunoscută a clerului moldovean, mare unionist, deputat în Divanul Ad-hoc, protopop al Romanului, căruia mai târziu Constantin Nazarie, în semn de prețuire, îi va dedica o lucrare biografică.

După absolvirea cursului inferior al seminarului din Roman, în anul 1885, tânărul seminarist Constantin Nazarie, dornic de studiu, s-a înscris la Seminarul „Veniamin Costache” din Iaşi, pentru a urma cursul superior. L-a absolvit cu rezultate deosebite în 1888. A revenit la Roman, unde, încurajat şi susținut material de eruditul episcop Melchisedec Ştefănescu, în toamna aceluiaşi an este trimis cu bursă de studii la cea mai renumită şcoala teologică a vremii, Academia Teologică din Kiev.

Aici tânărul teolog a studiat aproape cinci ani, din 1888, până în iunie 1893, când a fost declarat „licenţiat în teologie”, prezentând la final, ca lucrare de maturitate, teza „Sermones dominicales per solumanum”, pe care o va tipări apoi la Roman (1894), dedicând-o binefacătorului său, episcopului Melchisedec. Se păstrează și astăzi câteva scrisori expediate de la Kiev, de tânărul Constantin Nazarie, episcopului Melchisedec, care au o reală valoare istorică și documentară.

Pe lângă date biografice, aceste scrisori se referă şi la unele stări de lucruri, evenimente, informaţii si reflecţii personale. În una dintre aceste scrisori, cea datată 2 ianuarie 1889, spune pr. Florin Țuscanu, teologul zugrăveşte atmosfera specifică marilor sărbători de iarnă, precum Naşterea Domnului şi Anul Nou, sărbători pe care el le-a petrecut la Kiev, mai mult retras în camera sa, printre cărţi şi ziare. El consemnează că în ziua de 31 decembrie 1888, s-a săvârşit panihida (parastas n.r) întru pomenirea profesorilor şi studenţilor trecuţi la cele veşnice, de la Academia din Kiev:

„Pomenindu-se, nemuritorul ei fondator Mitropolitul Petru Movilă, Rectorul a oficiat, profesorii şi studenţii au ascultat (…)”. Nu mai puţin interesantă, amintește pr.dr. Florin Țuscanu, este descoperirea de către tânărul teolog român, Constantrin Nazare, în biblioteca Academiei din Kiev, a unui vechi BUCVAR – Abecedar românesc. Iată mărturia sa: „Căutând cărţi în bibliotecă, găsesc în unul din Cataloage un abecedar românesc, l-am luat și citit din curiozitate.

El e rupt și cârpit, dar are coperta astfel intitulată: „Bucvar pentru pruncii cei româneşti”. Acest bucvar este compus din proverbe de a lui Solomon, din proverbe româneşti în versuri şi de fabule în care se biciuiesc superstiţia, credinţa deşartă, stafiile, pricolicii, nelucrarea în joile după Paşti şi altele. El are 46 de pagini. Am citit cu multă plăcere acest bucvar. Cu atât mai mult că în ţară nu mi-a picat în mână un astfel de bucvar”. După întoarcerea sa în țară, s-a căsătorit cu fiica unui preot romascan și a fost hirotonit preot la Catedrala Episcopală din Roman.

A fost numit profesor și director al Seminarului din Roman; apoi transferat director al Seminarului Central din București; prof. universitar la Facultatea de Teologie București, director al internatului Teologic; Sef al Serviciului Religios de pe lângă Marele Cartier General al Armatei Române (1915-1921), protopopul armatei romane în primul razboi mondial. Un OM admirabil din toate punctele de vedere. Din păcate, la numai 61 de ani, s-a stins din viață la Bucuresti, pe 21 martie 1926, fiind înmormântat cu onoruri militare.