Dreptul la neuitare. Mitropolitului Veniamin Costache, la Roman. „Dimineața au sărbat Sfânta Liturghie, cu toată pompa și sfințenia cerută de canoan“

■ viitorul mitropolit al Moldovei a participat, în urmă cu 184 de ani, la resfințirea Bisericii Precista Mare din Roman ■ cronica vizitei a fost evocată în „Albina românească” din 28 septembrie 1839 ■

Preot dr. Florin Țuscanu pomenește în una din ultimele sale postări, de la sfârșitul lunii septembrie, despre trecerea prin Roman a mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi (sau Costache în unele documente), pe care o apreciază ca fiind „o vizită memorabilă”. Aceasta a avut loc în urmă cu 184 de ani și a fost prilejuită de participarea marelui cărturar la resfințirea bisericii Precista Mare.

Preotul Țuscanu pomenește despre sosirea mitropolitului și vizitarea câtorva instituții de învățământ public și de asistență medicală din urbea mușatină, cronica evenimentelor pomenite fiind evocată în „Albina românească”, din 28 septembrie 1839. „Preasfințitul mitropolit, poftit fiind a face sfințirea, la intrarea sa în Roman s-au întâmpinat de D-lui ispravnicul ținut(ului) însoțit de un cortegiu numeros (…).

Plinul de evlavie arhipăstor au petrecut noaptea în priveghere și apoi dimineața au sărbat Sfânta Liturghie, cu toată pompa și sfințenia cerută de canoane. La acest prilej părintele Macarie (egumenul Precistei) s-au înaintat la grad de arhimandrit. În cursul zilei, Preaostinția sa, însoțit de Preaosfințitul episcop Meletie,  au cercetat casa cea nouă a spitalului unde s-au primit de dumnealor doctorii Teodori și Hristodor (…).

A doua zi, Preaosfinția sa mitropolitul dimpreună cu Preaosfințitul episcop de eparhie au cercetat școala publică și găsind bună orânduială păzită întru toate, au binevoit a rosti a sa mulțămire dumnealui inspector pentru starea cea înfloritoare a acestui așezământ (…)“, redă citatul din publicația amintită preotul Florin Țuscanu. Veniamin Costachi (20 decembrie 1768 – 18 decembrie 1846), se trăgea dintr-o veche familie boierească.

S-a călugărit în 1784 și ajunge ieromonah la Catedrala Mitropolitană de la Iași în 1788, apoi egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași, în 1789, episcop de Huși ((26/27 iunie 1792), Episcop de Roman, în iunie 1796 și mitropolit al Țării Moldovei, la 13 martie 1803. Din informațiile care se găsesc în testamentul său și din notița autobiografică tipărită la finalul lucrării „Funie întreită”, rezultă că a învățat mai întâi la „Academia Vasiliană” Iași.

Apoi la Mănăstirea Neamț, unde  s-a călugărit la 15 ani, la dorința tatălui său care era bolnav. Marele cărturar s-a ocupat de școli și este cel care reușește să-l convingă pe Alexandru Moruzi, domn al Moldovei (între 1792 – 1793; 1802- 1806; 1806 – 1897) și în Țara Românească (1793 – 1796 și martie-octombrie 1801) să semneze vestitul hrisov din 24 mai 1803. Documentul cuprindea o serie de dispoziții administrative reformatoare ale învățământului la acea dată.

Astfel: se instituie pentru conducerea școlilor, o eforie compusă din mitropolit și doi boieri mari; se înființează șase școli românești județene, în principalele orașe ale Moldovei; școlile sunt deschise deopotrivă și pământenilor și străinilor, și bogaților și săracilor, iar pentru copiii lipsiți de mijloace se instituie un număr de burse; pe lângă taxa de 4 lei, percepută de la preoți, pentru întreținerea școlilor, se va lua și din visteria țării o sumă însemnată.