Dreptul la neuitare. Într-o zi de mare sărbătoare, inundații catastrofale acum mai bine de un secol

■ ploile abundente din zona de la confluența Moldovei cu Siretul au provocat mari inundații la Roman în ziua de Sânziene a anului 1911 ■ locțiitorul de episcop al Romanului, Calist, a trimis o scrisoare pastorală în toată eparhia, îndemnând clerul și credincioșii la solidaritate și milostenie ■

O interesantă postare din ultima vreme a preotului doctor Florin Țuscanu la rubrica ”Dreptul la neuitare”, pe care o susține zilnic pe contul de Facebook, este cea care se referă la coșmarul prin care au trecut romașcanii la începutul secolului trecut, când Romanul a fost inundat, locuitorii suferind pagube materiale importante.

„În ziua de Sânziene a anului 1911, ploi abundente au inundat Romanul și întreg ținutul, aducând multe pagube locuitorilor. S-au făcut atunci câteva fotografii (cărți poștale) cu aceste ape mari revărsate asupra orașului, pe care le postez alăturat: din zona podului vechi peste Moldova, zona Episcopiei (astăzi Favorit), zăvoiul – podul dinspre Cotu Vameș și podul de fier (zona Horia).

Locuitorii s-au mobilizat și la îndemnul bisericii au făcut liste de subscripții și colecte pentru ajutorarea sinistraților. Locțiitorul de episcop al Romanului, Calist, a trimis o scrisoare pastorală în toată Eparhia, pentru a îndemna clerul și credincioșii la solidaritate și milostenie.

„Apa a luat drumul pe câmpiile întinse, târând în mersul ei porumbul, grâul, orzul, fasolea, așa că a distrus toate semănăturile, a dărâmat case din temelii, a înecat oameni și în fine a luat tot ce a găsit în calea ei.

Din această cauză locuitorii de prin orașe și sate au rămas și fără locuință și fără hrană… văzând nenorocirea de care sunt izbiți unii dintre creștini din cauza inundațiilor, ordonăm a se face de toți preoții din întreaga Eparhie de la orașe și sate subscripții…spre a se aduna fondul trebuitor pentru ajutorarea celor inundați…”, citează pr. Florin Țuscanu.

Cercetătorul romașcan mai spune că oamenii s-au arătat a fi receptivi la apelul ierarhului, adunând atât produse cât și bani, iar ajutoarele au fost împărțite pe parohii, lista donaților fiind publicată în revista „Biserica Ortodoxă Română (1/1912) sub forma unei dări de seamă intitulată „Un dar eparhial”.