Dreptul la neuitare – episcopul Melchisedec și ziua de Lăsata Secului: „Dădea poruncă să se dea la toți și câte o sticluță, știind el că vinul veselește inima omului“

■ preot dr. Florin Țuscanu a descoperit un document, „Amintiri cu episcopul Melchisedec Stefanescu”, fiind vorba despre jurnalul unui seminarist, Veniamin Pocitan ■ în el sunt subliniate îndemnurile la simplitate și smerenie ale vlădicăi Melchisedec, cel născut în 1823 la Gârcina, membru al Academiei Române ■

Preotul Florin Țuscanu aduce în memoria cititorilor pasionați ai rubricii sale de pe Facebook, „Dreptul la Neuitare”, în prima zi a Postului Mare din 2024, câteva aspecte relevante, apărute în jurnalul unui ucenic al episcopului Melchisedec Ștefănescu, despre obiceiurile din duminica de „Lăsata Secului”.

Este vorba despre însemnările intitulate „Amintiri cu episcopul Melchisedec Stefanescu”, din jurnalul unui ucenic al său,Veniamin Pocitan. „Duminica lăsatului sec, după ieșirea din biserică, episcopul lua masa împreună cu toți slujitorii bisericii, pregătindu-se la bucătarie, pe lângă alte bucate, renumitele plăcinte poale-n brau, învârtita sau alivenci.

În acea zi dădea poruncă să se dea la toți ai casei și câte o sticluță, ca de o litră de vin, știind el că vinul veselește inima omului, urându-le să ajungă cu sănătate și bucurie sufletească praznicul cel mare al Invierii Domnului nostru, Iisus Hristos. În aceeași duminică, la slujba de seară, episcopul citea Molifta de dezlegare, iar la sfârșitul ei, el singur își cerea iertare, de la cei pentru care se rugase.

Și așa începea Postul Mare. Luni dimineața totul era schimbat. O altă atitudine lua fiecare. Biserica era cernită. Dvera și perdelele de la icoane, ca și veșmintele slujitorilor erau negre. Episcopul venea și el de dimineață, asezându-se în scaunul arhieresc. Era îmbracat în haine de smerenie, o rasă de siac, cingătoare călugărească de curea, potcapul de păslă cum poarta monahii în mănăstire, metaniile de lână simple…

Era pilduitoare înfățișarea sa. La vremea rugaciunilor de îngenunchere, trecea în mijlocul bisericii și făcea metaniile cu multă îndemânare, dând de exemplu celorlalți credincioși care îl imitau, iar nouă, seminariștilor, ne-a dat cea mai frumoasă lecție, pe care n-am uitat-o niciodată. Era un tablou splendid care se înfațișa înaintea ochilor”, scria seminaristul, care-i citat de Florin Țuscanu, în documentul găsit de preotul cărturar în arhiva Episcopiei.

Mai rezultă că, în toate zilele primei săptămâni din Postul Mare, episcopul oficia slujbele bisericești de seară și dimineață, cu o punctualitate pe care le-o cerea și celor din jur. „Astfel urma episcopul Melchisedec la slujbele bisericesti de seară și dimineață, toată săptămâna întâi din Postul Mare, venind regulat, fără nici o întârziere. Era o deprindere din copilarie, o cerință a sufletelui său, de care nu se putea lipsi, un repaus duhovnicesc“.