Dreptul la neuitare – Episcopul Gherasim. „În el trăia virtutea pustnicului“

■ s-au împlinit 101 ani de la trecerea la cele veșnice a înaltului prelat, care a fost investit în funcție de Regele Carol I ■ despre personalitatea ierarhului a vorbit și scriitorul Gala Galaction ■

Preot dr. Florin Țuscanu reamintește faptul că în ziua de 14 februarie s-au  împlinit 101 ani de la trecerea în neființă a unuia dintre cei mai respectați episcopi care au stat în scaunul vlădicesc al Episcopiei Romanului, Gherasim Serafim. „La 14 februarie 1922 s-a stins din viață la Mănăstirea Frasânei, episcopul Gherasim, în vârstă de 72 ani.

Gherasim fost ales episcop al Romanului la 17 feb. 1900, de către Sf. Sinod al BOR, fiind investit de către Regele Carol I, pe 20 feburarie. Înscăunarea ca episcop la Roman a avut loc în ziua de 27 feb.1900. A fost un ierarh foarte riguros, de mare severitate morală, o fire contemplativă care se retrăgea mereu în meditație, post și rugăciune, hrănindu-se neîndestulător. «În el trăia virtutea pustnicului», aprecia Gala Galaction (1879-1961 scriitor și preot ortodox – n.r.).

A păstorit Episcopia Romanului timp de 11 ani (1900-1911), după care se retrage la Mănăstirea Frasânei. În anul 1906, Gala Galaction a poposit la Episcopia Romanului unde s-a întâlnit cu episcopul Gherasim, notând într-un jurnal personal următoarele: «Venind la Roman nu se putea să nu văd pe episcop. Am aflat despre aspra disciplină călugărească pe care și-o impune și o impune tuturor celor de sub el.

El a transportat pur și simplu chilia călugărească la reședința episcopală». A fost profesor de seminar și autor de manuale. Păstrez și eu în bibliotecă două dintre lucrările sale: Catehismul și Tipicul Bisericesc. Am dorit să ajung la mormântul său și o fericită întâmplare m-a dus la Mănăstirea Frăsânei. Am găsit smeritul său mormânt, în cimitirul de lângă bolniță, unde am aprins o lumânare și am rostit o rugăciune…

Acest episcop Gherasim este cel care i-a călugărit și hirotonit pe tinerii teologi: Ilarion Mircea (viitorul arhiereu Ilarion Băcoanu, pe Visarion Puiu, viitorul mitropolit și pe Melchisedec Dimitriu, viitor stareț al mănăstirii Neamț, cei care au fost ucenicii și colaboratorii săi. În ianuarie 1907 episcopul Gherasim îl trimite pe diaconul său, Visarion Puiu, cu bursă de studii la Academia Teologică din Kiev.

La 14 februarie 1922 s-a stins din viață, la 72 de ani. Cel care a oficiat slujba de înmormântare a fost chiar ucenicul și diaconul său de la Catedrala Episcopală din Roman, Visarion Puiu, ajuns cu câteva luni în urmă episcop al Argeșului. Acesta a făcut o însemnare, în ziua înmormântării, pe o carte din altarul mănăstirii Frăsânei (Liturghier) care dezvăluie pe scurt acest moment al trecerii în veșnicie a episcopului Gherasim”, spune părintele Florin Țuscanu. Redă și textul prețioasei însemnări:

„Scriem, să se știe, că fostul episcop al Romanului, Gherasimu Safirinu, a trecut din această viață în schitul Frăsâneiului din județul Vâlcea, în ziua de marți 1 februarie, stil vechi, anul 1922, ora 9,45 dimineața, dându-și obștescul sfârșit tocmai în vremea când, în biserică, se citea Sf. Evanghelie. Și s-a înmormântat joi, 3 februarie, ora 4 după amiază, lângă peretele de meazăzi al bisericii din cimitirul schitului“. Părintele Țuscanu amintește și faptul că tabloul din imagine, care-l înfățișează pe episcopul Gherasim Safirin, realizat în ulei pe pânză, se păstrează în colecția Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.