Dreptul la neuitare. Dramaturgul Victor Ioan Popa și legăturile sale cu Neamțul

■ el și-a petrecut 5 ani din copilărie în satul Porcești, azi comuna Moldoveni ■ s-au împlinit 128 de ani de la nașterea cunoscutului dramaturg ■ viitorul scriitor a urmat Conservatorul și o școală de ofițeri, luptând în bătăliile de la Mărăști și Oituz ■

Puțini sunt cei care știu faptul că unul dintre cei mai talentați dramaturgi români, Victor Ion Popa (1859-1946) a fost legat și de ținuturile nemțene, unde și-a petrecut câțiva ani din copilărie. Preotul dr. Florin Țuscanu a consemant, zilele acestea, la rubrica de pe Facebook – Dreptul la neuitare, faptul că s-au împlinit 128 de ani de la nașterea părintelui unor îndăgiter personaje.

Cel din cărțile: „Sfârlează cu fofează”, „Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu”, „Cronica vremii și vieții lui Vlaicu” (biografia pionierului aviației românești), „Velerim și Veler Doamne”, ecranizată de Sergiu Nicolaescu în filmul „Osânda”, cu nemuritorul Amza Pelea în rolul principal sau extreme de cunoscuta „Take, Ianke și Kadâr“.

„Victor Ion Popa a fost elev la Școala din Porcești, județul Neamț. Se împlinesc 128 de ani de la nașterea dramaturgului și literatului polivalent, născut la 29 iulie 1895 – la Bârlad, o personalitate complexă, scriitor, dramaturg, regizor, publicist, unul dintre «ultimii povestitori sămănătoriști moldoveni de talent», așa cum l-a caracterizat Eugen Lovinescu.

Puțini sunt cei care au auzit că Victor Ion Popa a petrecut cinci ani din copilăria sa (1897-1903) într-un sat răzășesc, cu oameni harnici și gospodari, din zona Romanului, satul Porcești, acolo unde părinții săi, învățătorii Ion Gh. Popa și Aspazia (născută Pavelescu) au fost transferați la 1 septembrie 1897. La Porcești fusese ridicată o școală nouă, cu două clase și locuință pentru învățători, între anii 1880-1882.

În perioada șederii familiei Ion Gh. Popa în acest local de școală, s-au născut alți doi copii: Neculai (care va ajunge profesor universitar) și Virginia. În această școală viitorul dramaturg a urmat cursurile clasei I-a primară – (1901-1902), obținând locul I (media 8,49); și clasa a II-a primară (1902-1903), (media 7,96), obținând locul II din 15 elevi promovați. Va pleca din Porcești, urmându-și părinții care s-au transferat la o altă școală”, scrie preotul Țuscanu.

Scriitorul va urma liceul si Conservatorul la Iași, iar în anul 1916 va urma Școala de ofițeri Botoșani, obținând gradul de sublocotenent la Reg.12 infanterie. Cu această unitate va participa la bătăliile de la Mărăști și Oituz, fiind rănit în lupte. „S-a risipit generos în multe activități care-i vor aduce un mare prestigiu în lumea teatrului românesc, lăsând posterității o operă monumentală. Veșnică să fie pomenirea lui din neam în neam!”, își încheie postarea părintele Țuscanu.