Prima pagină
Dreptul la neuitare. Despre domnița Elena, fiica lui Ștefan cel Mare, decedată misterios la Moscova

■ se pare că marea cneaghină a Moscovei a murit întemnițată, la vârsta de 40-45 de ani ■ a fost întemnițată, împreună cu fiul ei, Dimitrie Ivanovici, care a fost sugrumat pe 14 ianuarie 1509 ■ cei doi intraseră în dizgrația marelui cneaz Ivan Vasilievici ■ pe piatra funerară a lui Dimitrie Ivanovici este scris următorul epitaf: „Ce dulceață din această viață rămâne ferită de mizeria pământului? Ce glorie de pe pământ rămâne neclintită și neschimbătoare?” ■
Una dintre cele mai interesante postări din ultimele zile pe pagina de Facebook a preotului dr. Florin Țuscanu, în rubrica „Dreptul la Neuitare”, este aceea referitoare la viața cneaghinei Elena, fiica lui Ștefan cel Mare și Sfânt (rezultată din căsătoria voievodului cu Evdochia de Kiev), crescută de marele domnitor la curtea sa. Moartea acesteia este consemnată, de unele surse istorice, a se fi produs la 18 ianuarie 1505, când prințesa avea doar 40 de ani (după alte surse 45 – n.r.).
Preotul Țuscanu relatează, pe scurt, câteva date importante din viața tristă a Elenei și a fiului ei, culese de acesta, cu sârg, din hrisoavele studiate. „Fiica voievodului Elena (Olena) s-a născut în anul 1465, iar la moartea mamei sale Evdochia de Kiev, copila avea numai doi ani. Tatăl său a crescut-o frumos în cetatea de scaun, în credința străbunilor, cu multă dragoste, iar la vremea măritișului, domnița a fost logodită cu un tânăr nobil, moștenitor al tronului Moscovei.
Povestea acestei domnițe este foarte tristă. Ea începe într-o zi de vară a anului 1482, când o solie moscovită vine la curtea domnitorului, la Suceava, din porunca lui Ivan al III-lea, pentru a cere mâna tinerei Elena, fiica domnului Moldovei. Logodna s-a făcut în biserica Mirăuților, veche catedrala mitropolitană, după care logodnicul ei, Ivan cel tânăr, cu aleasa sa și însoțitorii au plecat spre Moscova.
Se pare că delegația a ajuns prin noiembrie/ decembrie 1482. Tânăra Elena a fost dată în grija mamei marelui cneaz, pe atunci călugărită în mănăstire, unde și tânăra Elena a locuit până la vremea nunții – după sărbătorile de iarnă – pe 12 ianuarie 1483. Elena devine astfel și ea mare cneaghină a Moscovei, cu marele cneaz Ivan Ivanovici, moștenitorul tronului. La sfârșitul aceluiași an, tânăra cneaghină va naște un fiu (singurul copil) căruia îi vor pune numele Dimitrie.
Din păcate, viața acestei familii se va schimba radical, pentru că la 7 martie 1490 Elena a rămas văduvă, trebuind să ducă o luptă aprigă pentru putere. La 11 aprilie 1502 ea și fiul său au fost dizgrațiați de marele cneaz Ivan Vasilievici, care i-a aruncat în temniță. Letopisețele amintesc pentru ultima dată de dânsa la 18 ianuarie 1505, când sufletul ei s-a ridicat la ceruri (la jumătate de an după moartea tatălui său, Ștefan cel Mare).
Elena a fost prima mare cneaghină care a murit în temniță, dar a fost înmormântată cu cinste în necropola marilor cneaghine de la Mănăstirea Voznesenskaia, fără a se menționa undeva locul său de veci”, spune părintele Florin Țuscanu care reamintește și faptul că în anul 1929, au fost deschise mormintele marilor cneaghine de la această importantă necropolă, fiind identificate aproape toate sarcofagele, iar în 1984 au fost reluate cercetările. Sarcofagul cu nr. 50 a fost atribuit fiicei lui Ștefan cel Mare.
În 2003, sarcofagul 50 a fost redeschis, fragmente din oseminte au fost trimise la pentru a fi cercetate la un laborator, rezultatele arătând că femeia îngropată aici avea vârsta cuprinsă între 40-45 de ani, suferea de anumite boli, având o înălțime de 1,55 m. Fiul său, Dimitrie Ivanovici, a murit și el în temniță, la patru ani după mama sa, în ziua de 14 februarie 1509. Se se pare că a fost sugrumat, fiind înmormântat în Catedrala Arhanghelskij, alături de tatăl său, Ivan cel Tânăr.
Piatra sa funerară are următorul epitaf: «Ce dulceață din această viață rămâne ferită de mizeria pământului? Ce glorie de pe pământ rămâne neclintită și neschimbătoare?». Sunt cuvintele Sf. Ioan Damaschinul care alcătuiesc acest epitaf, poate cele mai sugestive pentru a descrie soarta acestor vlăstare ale marelui Ștefan. Veșnică să fie pomenirea lor din neam în neam!”, își încheie relatarea preot doctor Florin Țuscanu.

-
Actualitate2 zile,
MARSAT SA Roman
-
Actualitate2 zile,
Ratis Serv – angajează
-
Prima pagină2 săptămâni,
Apar în sfârșit dovezi „indubitabile” privind „ingerințele în alegerile din România”
-
Prima paginăo săptămână,
Proiect de 80 de milioane de euro pentru drumuri și poduri din Neamț
-
Eveniment2 săptămâni,
Artefactele de aur și argint din Neamț, în siguranță după furtul din Olanda
-
Prima pagină2 zile,
Camelia Stoean: o viață pentru copiii nimănui
-
Actualitate2 săptămâni,
Unirea Principatelor, la Turnul lui Ștefan. „Am făcut poate primul pas pentru a înființa România modernă” FOTO
-
Administrație2 săptămâni,
Reduceri de personal în administrație: plan național sau reacții punctuale?