Dreptul la neuitare. Ctitori și ctitorii din neamul boieresc al Vârnavilor

■ o ramură a acestei străvechi familii boierești s-a stabilit în zona Romanului, la Secuieni ■ această familie este atestată documentar la sfârșitul secolului al XVI-lea și se ramifică în toată Moldova și Basarabia ■ ea se înrudește cu familiile Sturza, Cantacuzino, Miclescu, Balș și Ghica ■

Preot dr. Florin Țuscanu a consemnat la rubrica „Dreptul la Neuitare”, una pe care o susține pe pagina de Facebook, despre familia boierească a Vârnavilor, atestată documentar în secolul al XVI-lea, care se  ramifică în toată Moldova și Basarabia, înrudindu-se îndeaproape cu marile familii boierești Sturza, Cantacuzino, Miclescu, Balș și Ghica.

O ramură a acestei străvechi familii s-a localizat în zona Romanului, încă din secolul al XVII-lea, având proprietăți însemnate în localitățile Secuieni și Sofrăcești. Preotul cărturar atrage atenția că Secuieni și Porcești (astăzi Moldoveni) Neamț, străvechi sate răzășești, împlinesc luna aceasta 576 de ani de la atestare, fiind menționate documentar la 27 iulie 1448.

Într-un act de împroprietărire, datat 26 martie 1610, domnitorul Constantin Movilă întărește lui Ion Mederhean părți din satul Săcuieni, iar între martori apar Istrate din Porcești, Ignat Terteal, Iuravco (Iurașcu) Vârnav, Gligorcea dascăl în Iași și Cozma Paisie. Câțiva ani mai târziu, la 20 martie 1632, domnul Ștefan Tomșa întărește lui Ieremia Vârnav diac, precum și fraților săi, Iurașcu, Sara și Axinia, toți fiii Vârnavei, ocina lor la Săcuieni, în ținutul Neamțului.

Un secol mai târziu, la anul 1762, marele postelnic Neculai Vârnav, împreună cu soția sa Despina (fostă Purice Spătaru), au ridicat pe moșia lor de la Secuieni o frumoasă biserică de piatră cu hramul Sfânta Parascheva, care va deveni și gropniță a familiei. În pronaosul acestui sfânt locaș se află cripta Vârnavilor, pe care sunt consemnate cu caractere chirilice18 nume.

Părintele Florin Țuscanu amintește doar câteva ca fiind ale spătarului Neculai (ctitorul bisericii) născut la 1773, ale soției sale Despina (fostă Purice), ale marelui postelnic Gh. N. Vârnav, născut la 1833, ale Ecaterinei Vârnav (fostă Donici), ale vornicului Alecu Gh.Vârnav, născut la 1844. Mai sunt pomenite și alte nume de viță nobilă.

Cele ale Smarandei Vârnav (născută principesa D. Gr. Ghica), ale  Elenei Vârnav (născută Miclescu), ale lui  Grigore A.Vârnav, născut la 1877, ale  Mariei Gr. Vârnav (născută Rosetti) și ale colonelulului D.A.Vârnav, născut la 1882. „Încă o dată descoperim înrudirea acestei mari familii cu cele mai importante familii boierești din Moldova, așa cum arată și Octav George Lecca în lucrarea sa <<Genealogia a 100 de case din Țara Românească și Moldova>> (1911).

La jumătatea secolului al XIX-lea, în Adunarea Electivă a Moldovei pentru alegerea domnitorului, în districtul Roman sunt menționați și câțiva membri ai familiei Vârnav. Astfel, în Ocolul Siretul de Jos, la Secuieni, figurau pe liste: Scarlat și Constantin Vârnav; la Sofrăcești, unde Vârnavii aveau un alt domeniu cu conac, livadă, iaz, grădină, erau înscriși spătarul Grigore Vârnav și maiorul Dimitrie Vârnav”, mai spune preotul Florin Țuscanu.