Dreptul la neuitare. Catedrala Episcopală Sfânta Parascheva, al 472-lea hram al așezămîntului

■ preotul Florin Țuscanu reamintește despre cultul Sfintei Parascheva în zona Romanului ■ anul acesta, pe 13 și 14 octombrie, se va serba hramul bisericii sfințite în 1550, de către episcopul Macarie ■

Pe 13 și 14 octombrie 2022, Arhiepiscopia Romanului și Bacăului marchează hramul Catedralei arhiepiscopale Sfânta Parascheva. Cu acest prilej, în ceea ce se intitulează „Dreptul la neuitare“, o „rubrică“ pe care cunoscutul preotul dr. Florin Țuscanu o are pe Facebook, acesta rememorează istoria așezămîntului celei mai vechi biserici din urbe.

„Cea mai veche biserică din urbea noastră mușatină este Catedrala Arhiepiscopală, care în acest an va serba al 472-lea hram, biserica fiind sfințită în anul 1550, de catre episcopul cronicar Macarie al Romanului. Aș dori să surprind un episod din viața acestei emblematice biserici, care s-a derulat în urmă cu un secol.

În anul 1925, blîndul episcop Lucian Triteanu, văzând starea avansată de degradare a acestei străvechi cititorii voievodale, a apelat la Comisia monumentelor istorice și cu ajutorul material al statului, dar si din fondurile administrației eparhiale a început ample lucrări de restaurare și consolidare a monumentului. Surpriza a avut loc în perioada 1927-1928, când pictorul restaurator Paul Molda, a curățat și luminat frescele din secolul al XVI-lea.

Îndepărtând straturile succesive de pictură: culoare peste culoare, văl nepătruns de ignoranță și murdărie, a ajuns la frescele originale, valoroase ca și cele de aceeași vârstă de la Voroneț, Moldovița și Humor. Catedrala Romanului trebuia redeschisă printr-o slujbă de resfințire programată în ziua hramului, de Sf. Parascheva,  la 14 oct. 1928, fapt ce nu a fost posibil din cauza prelungirii lucrărilor cu aproximativ două luni.

Catedrala a fost inaugurată în ziua de 20 decembrie 1928 printr-o slujbă solemnă, la care ctitorul înnoitor, episcopul Lucian, a spus între altele, că prin înlăturarea «straturilor de întuneric, în tablouri vii, mai mult pictate cu sufletul decât cu penelul, vorbește credința și evlavia de care erau pătrunși strămoșii noștri»“, spune preotul Florin Țuscanu.

Acesta pomenește și despre cultul Sfintei Cuvioase Parascheva în zona Roman. „O statistică recentă ne arată că în țara noastră sunt peste 230 de biserici, ce o au ca ocrotitoare pe Sf. Cuvioasă Parascheva. Dintre acestea, patru lăcașuri de cult se găsesc în zona Romanului și toate patru sunt ctitorii domnești, arhierești, boierești  și de obște, arătându-ne că această sfântă, mult îndrăgită în toată lumea creștină a găsit la noi o mare evlavie, începând cu familia domnitoare, apoi ierarhi și dregători.

Și până la poporul evalvios și binecredincios, deci toată suflarea «de la vlădică până la opincă» înălțându-i, încă de timpuriu, altare. Sfânta Parascheva a fost dintru început considerată protectoarea Episcopiei Romanului (sec.al XV-lea)“, menționează preotul cercetător, Florin Țuscanu. Cele patru lăcașuri de cult din zonă cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva sunt Catedrala Arhiepiscopală din Roman, ctitorie a familiei domnitorului Petru Rareș, sfințită de episcopul cronicar Macarie, în anul 1550, cu 101 ani înaintea aducerii raclei cu sfintele moaște la Iași.

Biserica de lemn Sfînta Cuvioasă Parascheva din Crăiești, 1680, ctitorie a episcopului Ioan al Romanului, canonizat de Sf. Sinod al BOR în anul 2008, serbat pe 30 august. Biserica din Secuieni, 1762, ctitorie a familiei marelui postelnic Neculai Vârnav, cu soția sa Despina (fostă Purice), care adăpostește și necropola familiei Vârnavilor (18 persoane fiind înmormântate aici).

Ultima este biserica de lemn din satul Moreni (Văleni), ctitorie de obște, ridicată la anul 1800 de localnici, care a fost mistuită recent de un incendiu. În present, pe locul vechiului locaș de cult au început lucrările de construcție pentru noua biserică parohială, ce va purta același hram. O icoană praznicală din secolul XIX, aflată în colecția muzeului eparhial o reprezintă pe Sfînta Parascheva, stand pe tron, flancată de îngeri, ca o adevărată protectoare a acestor locuri.