Dreptul la neuitare. 205 ani de la nașterea agronomului Ion Ionescu de la Brad

■ „Părintele” agronomiei românește“, Ion Ionescu de la Brad, s-a născut pe 24 iunie 1818 ■ la sediu Comunității Elene din Roman a fost lansată lucrarea ”Cărțile și broșurile scrise de Ion Ionescu de la Brad“, aparținând cercetătorului științific Ion Măzăreanu ■ prezent la manifestare, preotul Florin Țuscanu a punctat câteva lucruri interesante din biografia marelui agronom, în consacrata sa rubrică „Dreptul la neuitare ■

La sediul Comunității Elene din Roman a avut loc, la sfârșitul săptămânii trecute, marcarea a 205 ani de la nașterea „Părintelui agronomiei românești“, Ion Ionescu de la Brad. Cu acest prilej a fost lansată lucrarea cercetătorului științific Ion Măzăreanu, intitulată „Cărțile și broșurile scrise de Ion Ionescu de la Brad“, tipărită la Editura Autograf din Piatra Neamț.

Cartea este prefațată de dr. ing.Elena Trotuș, directorul Stațiunii de cercetare și Dezvoltare în Agricultură Secuieni. La lansare a fost invitat și părintele dr. Florin Țuscanu. „Puțini sunt cei care știu că savantul agronom este fiu de preot, provenind dintr-o familie cu frumoase tradiții clericale, el însuși fiind foarte atașat în copilărie de biserica Sfântul Nicolae din Roman, unde slujea tatăl său.

În anul 1889 a publicat la Iași o broșură intitulată: «Viața mea de mine însumi», din care aflăm câteva lucruri interesante legate de copilăria sa și câteva aspecte legate de viața bisericească din urbea romașcană în acele vremuri”, a spus părintele Florin Țuscanu, care reproduce și unul din fargmentele cele mai sugestive, legate de biografia sa.

„Sunt născut la Roman, la 24 iunie 1818. Tatăl meu au fost iconomul (distincție preoțească – n.n.) Ion Isăcescu, fiul preotului Ștefan de la Sf. Nicolae din Roman. Mama mea se numea Safta și era fata preotului Toader de la Sf. Gheorghe din Roman. Fiu de popă, am ajuns acum, în 1889, în vârstă de 71 de ani, să trăiesc la Schitul de pe moșioara mea Bradu, ca proprietar mare, din proletar ce eram când m-am născut.

După ce m-am făcut mare și am ajuns la vârsta de 7 ani m-au dat tata la școală la Episcopie, unde învățam grecește la un dascăl numit Melidon. La Biserica Albă învățam românește în școala domnească, la dascălul Verescu (acesta îi va schimba numele din Isăcescu în Ionescu – n.n.). La Precista învățam psaltichia la psaltul Neculai.

Copil fiind urmam la școală și la biserică, mă duceam la Sf. Nicolae și făceam de toate în biserică: citeam, cântam, trăgeam clopotele, măturam, stam pe lângă preotul ce slujea, îi dam de toate; cădelnița, apă, vin și tot ce-i trebuia. Eu citeam apostolul, eu ziceam Crezul și Tatăl nostru, eu făceam de toate… După ce m-am făcut mai mare, tata m-a dus la Iași și m-au dat la Școala de la Trei sfetite ( Trei Ierarhi n.n.), în 1832”.

Tot într-o zi de 24 iunie, anul 1882, Ion Ionescu de la Brad împreună cu fratele Nicolae, având binecuvântarea episcopului Melchisedec, au adus de la Biserica Trei Ierarhi din Iași, osemintele părinților lor, pe care le-au reînhumat lângă altarul bisericuței de lemn Tăierea capului Sf.Ioan Botezătorul Brad, ctitorită de dânșii. Părintele Țuscanu a arătat și faptul că în ziua de 24 iunie 2018, la bicentenarul nașterii savantului a  oficiat o slujbă de pomenire la mormântul său de la Brad,  plantând și un pui de stejar, cu recunoștință, spre veșnica pomenire a marelui agronom.