Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

DOSARE CENZURATE: Satanismul din România, între mistificare si realitate

Știre publicată în urmă cu

în data de

• ideologia promovatã de „Biserica lui Satan“ vine din strãinãtate si se dezvoltã în trei directii principale: cultul mortii, anarhia si neonazismul • Biserica lui Satan a fost înfiintatã la San Francisco, în anul 1969, de Anton Szandor La Vey, un fost acrobat la circ •

Douã sinucideri si încã o tentativã, petrecute în decurs de cîteva sãptãmîni la Roman, victimele fiind eleve ale apreciatului Colegiu National Roman Vodã, au pus pe jar autoritãtile. Scrisoarea ridicatã de cãtre politisti, de la cãpãtîiul tinerei care s-a spînzurat cu o esarfã de un dulap din camera sa (scrisoare prezentatã în facsimil în ziarul nostru de sîmbãtã), precum si declaratiile transante ale primarului Dan Ioan Cãrpusor duc la varianta surprinzãtoare a unei miscãri sataniste si a unei retele de trafic de droguri pe filierã basarabeanã, cu ramificatii în mai multe orase ale Moldovei. Pînã la definitivarea anchetei, Monitorul vã invitã la o incursiune în teritoriul întunecat al „Bisericii mondiale sataniste“, nu pentru a da, Doamne Fereste!, cine stie ce idei, ci pentru a vã informa despre pericolul acestei miscãri. Sinuciderea si apostazia (lepãdarea de Dumnezeu) sînt pãcatele cele mai grave, pe care biserica nu le prescrie niciodatã. Prin pactul pe care-l încheie, satanistii sînt obligati sã le comitã pe amîndouã. Cum ajunge un tînãr în aceastã situatie, a totalei prãbusiri morale, sã comitã asemenea sacrilegii? Vom încerca, în rîndurile care urmeazã, sã vã oferim cîteva explicatii. Vom încerca, spre exemplu, sã argumentãm ce rol au avut (si mai au) traficul de droguri si renumite trupe de rock, precum formatia australianã AC/DC (Antichrist/Death to Christ), KISS (King in Satan Service) si de ce adeptii sectei satanice sînt niste fanatici ai trupei NIRVANA, al cãrui lider, Kurt Cobain, s-a sinucis în 1994 si pe care sectantii îl considerã zeu. Sã vedeti cum se leagã si cum ajungem, pînã la urmã, la Roman, la CNRV, unde o tînãrã si-a pus capãt zilelor, chiar în incinta liceului. Poate, în acest fel, vom da si noi o mînã de ajutor primarului hotãrît sã cearã „conducerii liceului si Inspectoratului Scolar abordarea în termeni mai seriosi a acestui fenomen, ce trebuie stãpînit si stîrpit“. Numai cã, pentru a fi stîrpit, acest fenomen trebuie cunoscut.

Tîmpenii sataniste Ideologia promovatã de „Biserica lui Satan“ vine din exteriorul spatiului românesc si se dezvoltã în trei directii principale: cultul mortii, anarhia si neonazismul. Miscarea urmãreste instaurarea unui cult universal macabru, a unui „guvern mondial“ si restructurarea umanitãtii pe noi clase sociale. Brrrr! Nu-i asa cã semãnãm cu Pavel Corut? E o încercare. Pentru ca cititorii sã-si facã o idee despre gradul de complexitate al acestei masonerii a întunericului, vom spune cã adeptii, numiti si „Copii ai Diavolului“, sînt ierarhizati în sapte cercuri de initiere, cei care ating nivelul sapte purtînd numele de „desãvîrsiti“, si sînt acceptati si protejati de cãtre orice grup ideologic similar, indiferent din ce tarã ar fi acesta. Adicã, pe bune, nu te joci cu te-ncurci! Totusi, se presupune cã grupãrile satanice din România, cele mai evoluate, au promovat abia în cercul 3, maxim 5. „Messele Negre“ (rugãciunile satanice), sãvîrsite la miezul noptii în cimitire, ori în clãdiri pãrãsite, încheiate cu sacrificii rituale de animale (cîini, pisici, cocosi, ori tapi) pot sã parã teribilisme ale unor pustani, dar sacrificiile umane sãvîrsite la Cãlãrasi, Tulcea sau Constanta sînt în mãsurã sã alerteze autoritãtile. Cert este cã aceastã credintã în Satan (Belial, Lucifer) a pãtruns în licee si universitãti si, din pãcate, face victime.

Despre cum si-a bãgat dracul coada Cea mai importantã organizatie satanistã a sfîrsitului de secol XX a constituit-o The Church of Satan (Biserica lui Satan) înfiintatã la San Francisco, în anul 1969, de cãtre Anton Szandor La Vey, un fost acrobat la circ. Autointitulat „Papa cel negru al satanismului“, el este autorul „Bibliei sataniste“, cartea de cãpãtîi a sutelor de mii de adepti care infesteazã întreaga planetã. În aceastã carte, La Vey, care si-a botezat fiica cu numele lui Satan, a descris vechi rituri pãgîne, cu jertfe de animale, cu orgii si profanãri. „Biblia satanicã“ este principalul instrument de propagandã al culturii, fiind cunoscutã doar de sefii Bisericii mondiale a lui Satan, ce pregãtesc grupuri de misionari propãvãduitori pe care-i trimit, în scopuri de prozelitism, în toate pãrtile lumii (inclusiv în Europa Centralã si de Est). Acolo unde ei sosesc, apar mîzgãlite pe clãdiri însemnul pentagramei, cranii sau nume de trupe rock sataniste. Luminita Tãsicã, cercetãtor la Institutul de Stiinte ale Educatiei, informa despre douã cazuri de elevi „satanizati“ petrecute în anul… 1986, care, desigur, fuseserã trecute sub tãcere. Oricum, în România, „înflorirea“ alarmantã a satanismului s-a constatat începînd cu anul 1993, prin douã importante filiere, una din Vest si, surprinzãtor, una din Est.

SRI atrage atentia Parlamentului despre pericolul satanist Ca sã nu vorbim numai noi, citãm dintr-un articol apãrut, acum cîtiva ani, în ziarul Adevãrul, sub semnãtura Gabrielei Stefan: „Conform datelor detinute de Serviciul Român de Informatii si de Ministerul de Interne, în Bucuresti si în 22 de judete, existã grupuri organizate de satanisti. Majoritatea sînt în stadiile 3 sau 4 de pregãtire, ceea ce implicã sacrificii de animale, însotite de acte de zoofilie. Existã, însã, si grupuri care au atins nivelul 5, ultimul stadiu de initiere fiind 7, pentru a cãrui atingere se pregãtesc intens cel putin sase lideri satanisti. Stadiul 7 de initiere presupune dovedirea fidelitãtii totale fatã de Satan, dovedite prin sacrificii umane: crimã sau sinucidere. Filierele prin care satanismul a penetrat România sînt Ungaria si Republica Moldova. Cel mai puternic impact l-au avut emisarii «Bisericii Satanei», proveniti din Ungaria, care, initial, si-au recrutat adeptii din Transilvania, dar, în prezent, influenta lor s-a extins la nivelul întregii tãri. Principalele grupãri si organizatii sataniste autohtone sînt: Îngerii Negri – Ploiesti, Ucenicii lui Satan – Botosani, Cultul Satanei – Bucuresti, Fiii lui Lucifer – Cluj, Fiii Satanici – Tîrgu Mures, Cavalerii Iadului – Galati, Satanis – Brãila. Satanistii folosesc o serie întreagã de simboluri specifice: crucea întoarsã, pentagrama cu chipul fiarei, numãrul satanic 666, crucea strîmbã etc. Adeptii cultului lui Satan îsi pun simbolurile pe monumente, cruci din cimitir, peretii institutiilor sau ale blocurilor de locuinte (…) În toate rapoartele anuale prezentate Parlamentului de cãtre SRI se atrage atentia asupra pericolului reprezentat de extinderea grupãrilor sataniste, respectiv recrudescenta actelor de bestialitate si violentã. Dovezile constau în faptul cã, invocînd numele lui Satan, tot mai multi adepti sînt gata sã comitã o crimã sau suicidul. Unul dintre cele mai socante omoruri, care a zguduit, practic, locuitorii Cãlãrasiului, a fost comis de cãtre Ionut Badea si Rãducu Bãnãteanu, doi liceeni, în vîrstã de 17 ani, care l-au asasinat pe colegul lor Alexandru Dãnilã. Satanistii asasini i-au aplicat victimei peste 30 de lovituri cu cutitul, dupã care – pentru cã acesta se încãpãtîna sã trãiascã – l-au sugrumat cu un siret. Organele de anchetã au stabilit cã omorul a fost premeditat, plãnuit pentru o zi de marti, 13, datã cu semnificatie aparte pentru satanisti“.

„Catavencu“ atrage atentia cã-i o „teapã“ Pe de altã parte, ca sã fim corecti, Academia Catavencu publicã un contraargument: „Ca în fiecare an, cînd ne e si nouã lumea mai dragã, apare raportul SRI, amenintîndu-ne cã de jur-împrejurul tãrii pîndesc, gata de interventie, sute de pericole; si, tot ca de obicei, se gãsesc cîteva ziare care sã preia imediat acel capitol cu pericolul satanist. Asa se face cã anul ãsta (1998)‚ «Adevãrul» a cãzut în plasã, anuntîndu-ne cã: «Adeptii lui Satan întunecã harta României». Asemeni SRI-ului, «Adevãrul» n-are altã treabã decît sã bage panica-n noi, pe motive cã tara se duce de rîpã din cauza celor cîtiva satanisti rãspînditi prin 19 judete. Cînd, în plus, pe «papa cel negru al satanismului» îl mai cheamã si Anton Szandor la Vey (deci e aproape ungur) ne e din ce în ce mai clar cã tot bozgorii vor sã ne corupã tineretul, si asta pentru cã nu ne pot lua Ardealul“. În urmã cu exact zece ani, un cotidian nemtean relata, cu lux de amãnunte, sub titlul „Îngerul negru mi-a cerut sã-mi omor prietena“, tentativa de omor a elevului R.P. care, cu numeroase lovituri de cutit, a încercat sã o ucidã pe O.A., în vîrstã de 17 ani. La interogatoriul luat de politisti, el a recunoscut cã este satanist si cã Satan i-a cerut sã-si ucidã prietena si sã dea foc cadavrului. Repetãm, fapta s-a petrecut acum zece ani, respectiv în 1996.

Membrii cercurilor sataniste au, fatã de grup, urmãtoarele „obligatii“: – sã adopte un comportament teribilist si dispretuitor, arogant, cu colegii, vecinii si cu propriii pãrinti; – sã poarte tinutã vestimentarã neagrã, cu ornamente macabre: cranii, schelete, oase încrucisate, din argint etc. – sã simpatizeze cu miscarea nazistã; – sã comitã fapte antisociale (bãtãi, scandaluri, violuri, ori chiar omoruri); – sã participe, în mod obligatoriu, la ritualurile de jertfã si la orgiile grupului de care apartin; – sã respecte jurãmîntul depus si sã se sinucidã la ordinul sefilor; – sã lupte pentru desfiintarea bisericii si statului. Vedem si noi cã e absurd, cã sunã ca dracul, ca un raport al SRI (chiar si asta este), dar realitatea a confirmat cã, dincolo de un limbaj oarecum tributar unor vremuri apuse, ce se zice e adevãrat.

În numãrul de mîine: Satanism la Iasi; Altarul satanist de sub Cub; „Ce înseamnã viata copilului meu, în comparatie cu puterea nesfîrsitã a lui Satan?“; Fanatismul cu tentã agresivã; Moartea „Fuhrer-ului“, Operatiunea „Lucifer“.

„Satan vrea sã guverneze în locul lui Dumnezeu“ (un dialog realizat, în 1996, cu pãrintele Galeriu) – Cine sînt acesti satanisti, pãrinte? – Credinta acestor eretici se îndreaptã spre adoratia unui idol pãgîn, de provenientã asiaticã probabil, investit cu unele puteri ale lui Satan cel din Biblie. Este, de fapt, un sincretism care a fost posibil datoritã necunoasterii Scripturii. Satan nu intentioneazã sã distrugã Universul, pentru cã, atunci, ar trebui sã se distrugã si pe sine. Nu vrea sã distrugã lumea, ci sã o guverneze el, în locul lui Dumnezeu. – Pãrinte, cine este, din punct de vedere teologic, Satan? – Creatia dintîi a lui Dumnezeu. În Biblie scrie cã Ziditorul a fãcut mai întîi cerurile. Or, în ceruri sînt îngerii. Satan a fost primul înger. – De unde i-a venit gîndul rãzvrãtirii? – Din orgoliu. – Si orgoliul? – Din admiratia fatã de propria lui strãlucire, fiindcã Domnul îl alcãtuise, într-adevãr, strãlucitor. Scrie Ezechiel, capitolul 28, 12/13, despre Satan: „Tu erai pecetea desãvîrsirii, deplinãtatea întelepciunii si cununa frumusetii. Stãteai în Eden, grãdina lui Dumnezeu, si erai acoperit cu pietre scumpe. Fosta-i fãrã prihanã din ziua facerii tale, pînã cînd s-a încuibat în tine nelegiuirea“. – Dacã Dumnezeu a creat lumea de la începuturi, atunci de unde a venit rãul în ea? – Am sã vã rãspund… În primul rînd, Dumnezeu e numai „Da“, a fost, este si va fi „Da“. Pe cînd omul nu a existat mereu! A fost creat. El vine dinspre „Nu“ cãtre „Da“. „Nu“ este nimicul, neantul. El este un parazit al lui „Da“, asa cum rãul este un parazit al binelui, o boalã a acestuia. Satanistii vor sã se întoarcã la nu, adicã la nimic, la neant! De aceea, vor sã distrugã Universul, într-acolo îi împinge Satan, care vrea sã saboteze lucrarea lui Dumnezeu. Dar nu pot, fiindcã Domnul a pus în ei un suflet nemuritor. Atunci se sinucid… – Un mare pãcat… – Da, dar stiti de ce ? – Nu, nu stiu! – Vã spun eu. Dacã te sinucizi, nu te mai poti cãi. Cãinta este calea prin care ajungi la Dumnezeu. Sinucigîndu-te, îl pierzi definitiv pe Dumnezeu si posibilitatea de a ajunge a El. Asta si vrea Satan!…

Citește știrea
Un comentariu

Un comentariu

  1. Macovei

    22 noiembrie 2020 at 7:11 AM

    Ce știre de rahat.cre”s”tomismul câți oameni a ucis?de ce nu scrieți și despre care”s”tinism?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Trending