Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

DOSARE CENZURATE – Operatiunea NADIA. Fuga Nadiei Comãneci din România (II)

Știre publicată în urmă cu

în data de

• fuga Nadiei peste granitã, în noaptea de 27/ 28 noiembrie 1989, a fost o actiune premeditatã, coordonatã din exterior si din interior • ofiterul de contrainformatii de la Cenad a interzis patrularea grãnicerilor în zona în care grupul „Nadia Comãneci“ urma sã treacã fraudulos frontiera • înainte de fugã, a avut loc o petrecere în casa lui Ion Dolãnescu • în România, la scurt timp, Ministerul de Interne a fost decapitat, în asteptarea (pregãtirea) revolutiei •

Petrecerea de la casa lui Ion Dolãnescu

Continuãm cu incredibila aventurã a Nadiei Comãneci din noiembrie 1989, cînd a reusit sã fugã din tarã. Nu am aflat amãnunte, dar ni le putem imagina. 23/24 noiembrie 1989. Constantin Panait, Aurel Talpos (sositi din SUA) si Monica se deplaseazã pe ruta Cenad-Timisoara-Brasov, pînã la Bucuresti, unde sînt gãzduiti de cunoscutul cîntãret de muzicã popularã Ion Dolãnescu. Acolo o întîlnesc pe Nadia Comãneci. Petrecerea începe cu: „M-am nãscut între Carpati“ (pentru Panait), urmînd melodiile „Satul meu“, „Eu lucrez la Motru-n minã“, „Mîndra mea e morãritã“, „Alunelu“‚ „Doi voinici din lumea mare“ si, dedicatie specialã pentru Aurel Talpos, proaspãt sosit din America: „Aurelu mamii“. Acolo se constituie ‚„grupul“ si se ia hotãrîrea de a pãrãsi ilegal tara, fortînd frontiera verde. Chiar dacã repetãm putin, sã reiterãm paginile acestui dosar: 25.11.1989, ora 14, Sînnicolau-Mare. Grãnicerii sînt informati de cãtre ofiterul de contrinformatii, lt. Stanciu Viorel, despre faptul cã în localitatea Cenad va avea loc o petrecere la care este posibilã si participarea unor cetãteni strãini. Ordinul dat de „105“ este, ca de obicei, clar: „în apropierea locului sã nu-si facã aparitia cadre sau militari în termen de la grãniceri“. 25/26.11.1989, între orele 18 – 02. Soldatul grãnicer Cozmutã Valeriu, de la Pichetul de Grãniceri Cenad, împreunã cu sergentul major de militie Ioan Popa executã serviciul în calitate de Post Control Mixt pe comunicatia Sînnicolau-Cenad, la intrarea în Cenad. Subofiterul îi spune colegului sãu, pe timpul deplasãrii, cã vor avea ocazia sã o vadã, în acea searã, pe celebra Nadia Comãneci. Informatia se adevereste, în Cenad fãcîndu-si aparitia Panait, Aurel, Monica si Nadia. Talpos Gheorghe, gazda, ne-a declarat: „Am tãiat un purcelus, am adus trei tigani lãutari care ne-au cîntat pînã dimineatã. Apoi au plecat de la mine la Sînnicolau. 27.11.1989, ora 10. Foarte tîrziu, nepermis de tîrziu, plutonierul Pintea, seful Postului de Militie Cenad, comunicã comandantului subunitãtii de grãniceri cã a participat la o petrecere în locuinta cetãteanului Talpos Gheorghe, cioban din Cenad, unde au fost si niste cetãteni strãini. Petrecerea s-a încheiat pe 26 februarie, la ora 6, participantii îndreptîndu-se cu masinile spre Sînnicolaul-Mare. 28.11.1989, ora 15.30 -16. Grãnicerii maghiari înapoiazã, prin raionul subunitãtii Begova, niste cetãteni români care trecuserã ilegal frontiera. Era un fapt care intra, deja, în rutina zilnicã a grãnicerilor. Atît doar cã doi dintre cei înapoiati în tarã de la Pichetul Kiszombor, din Ungaria, afirmau cã ungurii retinuserã si un alt grup în care se afla si Nadia Comãneci, gimnasta. Grupul „delator“ era format din Ciucã Alexandru, Balea Maria si Humeniuc Marius Dumitru, care trecuserã ilegal frontiera în ziua de 27/28.11.1989, în Ungaria.

Evadarea din lagãrul comunist

Revenim la data de 27.11.1989. Tot Gheorghe Talpos: „Au revenit la mine luni dupã-amiaza (27 noiembrie). L-am vãzut pe Aurel cã-i supãrat si l-am întrebat ce-i cu el. Mi-a spus cã o sã trebuiascã sã o trecem pe Nadia peste granitã, la unguri. Cum dracu’ sã plece Nadia peste granitã, noaptea, ca infractorii?. Cã doarã ea a fost de atîtea ori plecatã din tarã, ce, parcã dacã voia nu putea sã rãmînã?“. Asa a intrat Gheorghe în panicã: „Le-am spus: dacã voi plecati dupã ce ati stat la mine, ãstia mã terminã!. Ca sã vã spun drept, am coborît în beci si am tras douã cãni cu vin, ca sã fiu beat, cã dacã mã prindeau ãia, mãcar sã zic cã am fost beat!. Cã-l aveam în fata ochilor numai pe tovarãsul Maior Dinescu, de la Securitate, cu care am avut probleme atunci cînd a fugit Aurel. Eram între ciocan si nicovalã, am plîns ca un prunc, cînd am iesit din beci… Þin minte ca si-acum, m-am hotãrît într-un sfert de orã (n.n. de la 22,45 la 23,00). Aurel le-a spus: Fratilor, se apropie ora de plecare. Vã ducem cu masinile pînã unde se poate, apoi o luati spre frontierã. Am plecat cu cele douã masini pînã am iesit în asfaltul Bucova-Dudestii Vechi, si cam dupã doi kilometri am debarcat. La ce orã? Cam pe la doispe fãrã un sfert“. Panait, cu un Audi 80, rosu, si Aurel, într-un Volkswagen Getta alb, au trecut pe la PCTF Nãdlac.

„Vorbeam în soaptã“

Ne povesteste cãlãuza: „Se auzeau numai bulgãrii de pãmînt care crãpau sub picioare. Vorbeam în soaptã, ne era fricã de cîinii grãnicerilor. Fiindcã era înghet, nici nu am stiut cînd am trecut fîsia aratã. De soldati nu prea ne era fricã, stiam cã nu au voie sã tragã decît numa’ dacã erau atacati, ne prindea’ si gata, ce ne putea’ face?. Nu s-a auzit nici un cîine, nu s-a tras nici un cartus, nici o rachetã luminoasã, am mers în tãcere. Nici vorbã, n-am mers tîrîs, doar aplecati în unele zone“. Grupul era format din sapte persoane: fratii Gheorghe si Dumitru Talpos, o femeie gravidã, Gabi, sotia lui Dumitru, o fatã pe care o chema Monica (prietena lui Aurel Talpos), un pictor din Bucuresti, pe nume Gheorghe Paraschiv, un cetãtean din Cherestur si… Nadia Comãneci. În jurul orelor 04.45, grupul a ajuns lîngã localitatea de frontierã Kiszombor. Povesteste Gheorghe Talpos: „Pe cîmp, la intrarea în sat, ne-au somat doi grãniceri unguri. Ne-am oprit si le-am spus bunã-dimineata în limba lor. Ei ne-a întrebat ceva, dar n-am înteles nimic. Mie îmi era cam fricã, de ce sã mint! Cînd, deodatã (…)“.

„Nadia a început sã sarã pe arãturã si sã facã figuri de gimnasticã“

„Nu o sã mã credeti, dar chiar asa s-a întîmplat. Nadia a început sã sarã pe arãturã, sã facã figuri de gimnasticã si sã spunã cã ea este Nadia Comãneci. Cînd s-a potolit, un grãnicer a plecat la telefon, la un stîlp de frontierã, iar celãlalt a rãmas sã ne pãzeascã. Cînd a venit înapoi, ne-a zis cã trebuie sã vinã masina sã ne ia. Monica a întrebat, în nemteste, dacã ne dã înapoi, dar ãla care a venit înapoi de la telefon a zis: «Nem, nem!». A venit un IMS, ne-am înghesuit în el, unii în bratele altora, si ne-au dus la pichet. Acolo ne-au arãtat unde-i buda si sala de asteptare. Pînã la opt dimineata am stat acolo. Pe urmã, ne-au interogat pe toti“. Cum arãta Nadia?. „Era tunsã, cu o coadã micã la spate, avea pantaloni strîmti pe ea si era cam festitã“ (machiatã, rimelatã, bãnuim noi?!). „La pichet, ungurii ne-au interogat pe toti, cã cine sîntem si ce vrem; traducãtoarea era tot o româncã, fugitã si ea. Dupã interogatoriu, s-a hotãrît sã rãmînã toti, mai putin eu, care sã fiu trimis înapoi în tarã. Atunci a intervenit Nadia si a zis cã dacã mã trimite pe mine înapoi, se întoarce si ea, ceilalti s-au luat dupã ea, cã si ei se întorc în tarã. Aici mi-a plãcut de Nadia, a fost bãtoasã!. Ne-au fãcut niste legitimatii pentru Ungaria, dupã aia a venit o masinã care ne-a dus la statia de autobuz din Szeged. Am ajuns la o clãdire cu saispe etaje, ne astepta afarã un politist care stia perfect româneste, avea si Dacie comby. Ne-au cazat la Hotel Royal. Au venit o groazã de ziaristi, dar i-au tot amînat pînã dimineatã, cînd am plecat spre Austria.

Ca Vodã prin lobodã

– Cum ati trecut frontiera dintre Ungaria si Austria? – Pãi, s-a repetat figura. Panait si Aurel au trecut cu masinile, iar noi am trecut peste granitã. Ungurii avea un gard mic, l-am trecut în picioare, l-am pãsit, iar la austrieci era un gard mai înalt, unde am gãsit o gaurã si am trecut pe-acolo. Cînd s-a crãpat de ziuã, am vãzut un indicator si asa am ajuns în asfaltul Vienei. Acolo ne-au gãsit Aurel si Panait cu masinile. Ca în filme, nu? Grupul a trecut frontierele româno-ungarã si ungaro-austriacã precum Vodã prin lobodã. Asta da Europã fãrã frontiere! Ne-a mai povestit Gheorghe cum au dormit nouã insi într-o camerã de hotel, pe jos, pe saltele, cum a plecat Nadia la Ambasada SUA si cum a ajuns el, ciobanul din Cenad, în lagãrul Transkirchen: „Ne-au fãcut acte de lagãr, ne-au dat camere, lenjerie, veselã. Pe Nadia n-am mai vãzut-o cum n-o vãd nici acum“. – Cum era viata în lagãr? – Pãi, am slãbit 16 kilograme. Era foarte rãu, nu aveam bani, nu aveam de muncã. Mîncarea era foarte rea, numai cartofi si pîine neagrã. – Cine mai era pe-acolo? – Erau de toate natiile. Am întîlnit acolo si foarte multi români. Unii citeau, altii se plimbau, altii furau… Cînd am auzit de revolutie, m-am hotãrît sã mã întorc în tarã.

Decapitarea Ministerului de Interne

Asadar, în a doua decadã a lunii noiembrie 1989, Nadia Comãneci, forteazã frontiera si fuge din tarã. Securitatea nu stiuse nimic, militia nimic, ofiterul de contrainformatii (care dãduse ordin grãnicerilor din Cenad sã nu patruleze în zonã) nimic?! Circulau doar niste zvonuri, care pe urmã s-au legat cu realitatea. De pildã, zvonul cã trupele de grãniceri, depãsite de evenimente, urmau sã treacã de la Ministerul Apãrãrii Nationale în subordinea Ministerului de Interne. Si asa cum se întîmplã de obicei, zvonul s-a adeverit, fuga Nadiei Comãneci, comentatã de întreaga presã strãinã, a însemnat picãtura care umple paharul. Pe 15 decembrie 1989, la Comandamentul Trupelor de Grãniceri, în cadrul unei sedinte de „mazilire“ la care au participat Ion Coman, din partea CC al PCR, generalul Vasile Milea, Tudor Postelnicu, Constantin Nutã si multi generali si sefi de directii, s-a oficiat trecerea grãnicerilor în subordinea Ministerului de Interne. O asemenea activitatea presupunea, printre altele, ca o mare parte din factorii de conducere ai acestui minister sã fie trimisi în teritoriu, la marginile tãrii, pentru operatiunea de preluare a trupelor. Dupã pãrerea noastrã, aici este cheia. Izbucnirea revolutiei a surprins, pur si simplu, aproape întregul Aparat Central al Ministerului de Interne împrãstiat în teritoriu, la Marile Unitãti de Grãniceri pe care tocmai le prelua: la Rãdãuti, Iasi, Constanta, Giurgiu,Turnu Severin, Timisoara, Oradea, Satu Mare. Noi credem cã aceastã miscare a fost premeditatã. Operatiunea „Nadia“ a fost organizatã si pusã în practicã pentru a forta mîna celor ce puteau propune si decide transferul grãnicerilor, cu tot ce înseamnã aceastã activitate complexã. Revolutia a suprins Aparatul Central al Ministerului de Interne decapitat, majoritatea celor de-acolo fiind în teritoriu, la marginile tãrii. De-acolo, de la Marile Unitãti de Grãniceri, în zilele revolutiei, s-au întors si ei cum au putut, chiar cu haine civile de închiriat. Despre Nadia Comãneci, numai de bine. La mai putin de o lunã de la cãderea lui Ceausescu, gimnasta, furatã pînã si de imensele buchete de flori pe care le merita din plin, a fost „condusã“ pînã în Statele Unite, unde niciodatã nu si-a denigrat tara. Nadia, cãreia i s-a exploatat naivitatea si sãrãcia, si-a pãstrat strãlucirea si a reusit sã rãmînã acelasi mit.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Amplã descindere a mascatilor în Piatra

Știre publicată în urmă cu

în data de

• are loc o nouã editie a Festivalului de datini si obiceiuri de iarnã Steaua sus rãsare • asearã a avut loc prima parte, iar disearã va fi a doua •

Centrul pentru Culturã si Arte Carmen Saeculare a dat ieri, 27 decembrie, startul celei de-a XLIX-a editie a Festivalului de Datini si Obiceiuri Steaua sus rãsare, manifestare care se încadreazã în programul Tîrgului de Crãciun la Neamt. Ca în fiecare an, la Piatra Neamt, s-au reunit unele dintre cele mai spectaculoase formatii de datini si obiceiuri din judet si din tarã. Cetele de colindãtori, urãtori si mascati si-au întîmpinat publicul cu frumusetea colindelor, a plugusorului si a sorcovei, dar si cu jocul arhaic al caprei, ursului si cerbului, în acest ceremonial simbolic al vietii si al mortii, în care masca trece granitele si reuneste lumea de aici cu cea de dincolo, iar timpul moare doar pentru a putea renaste. Anul acesta, „spectacolul“ mortii anului vechi si al renasterii celui nou va fi adus pe strãzile din oras si pe scena de la Platoul Curtii Domnesti de formatii venite de peste granitã, din diverse judete si de grupuri nemtene. În prima zi a festivalului au putut fi urmãrite evolutiile formatiilor Cununa Somesanã (Maieru, Bistrita Nãsãud), Ansamblul folcloric aromân Dor (Sarighiol, Tulcea), Alaiul de datini si obiceiuri Farcasa, Izvoarele Borcutului Borca, Alaiul de la Pîncesti, Sumãnarii din Trifesti, Ansamblul Mugurasii Mãrginenilor, alaiurile de datini si obiceiuri din Bãltãtesti, Gîrcina, Timisesti, Urecheni si Ansamblul Floricicã de la munte al Centrului Carmen Saeculare. Ieri, de la ora 16, a avut loc traditionala paradã a formatiilor, care se au strãbãtut parte din oras pe traseul Teatrul Tineretului – Casa de Culturã – Muzeul de Istorie – Hotel Ceahlãu – Teatrul Tineretului. Apoi, pe scena amplasatã pe Platoul Curtii Domnesti a urmat un spectacol extraordinar al mãstilor si al obiceiurilor traditionale din vremea sãrbãtorilor de iarnã. Astãzi, în a doua zi a festivalului, vor putea fi vãzuti Cãiutii de la Mihoreni (Cernãuti, Ucraina), Ansamblul Chiscãrenii si Mostenitorii (Republica Moldova), Ansamblul Cununa Somesanã, Ansamblul Dor, Ansamblul Cerbul de la Helesteni (Iasi), Ursii de la Asãu (Bacãu), Ansamblul de Datini Capra de la Mãlini si Grupul Folcloric Bogdana din Bogdãnesti (ambele din Suceava), Ansamblul de datini si obiceiuri de iarnã din Tudora (Botosani), alaiurile de datini si obiceiuri din Agapia, Roznovenii, Ansamblul Ozana Tîrgu Neamt si Ansamblul Floricicã de la munte. Si astãzi va avea loc o paradã pe acelasi traseu din Piatra Neamt si un spectacol la Curtea Domneascã.

Cîte ceva despre participanti

Ansamblul folcloric aromân de cîntece si dansuri Dor, din Sarighiol de Deal, Tulcea, a fost înfiintat acum 38 de ani si este format din 40 de tineri entuziasti, dansatori, solisti vocali si instrumentisti. Conducãtorul grupului, Dumitru Caimacan Popescu, profesor drd. inginer si director de scoalã, s-a identificat cu visele si aspiratiile noului colectiv. Personalitãti în domeniu au apreciat elogios, în decursul anilor, interpretarea artisticã si autenticitatea ansamblului în spectacole sau festivaluri judetene, nationale si internationale. Între 2013 si 2015, ansamblul a sustinut peste 80 spectacole, obtinînd Marele Premiu – Trofeul Regele Brazilor, la Festivalul International de Folclor de la Bistrita-Nãsãud si Marele Premiu la Festivalul Serbãrile Deltei de la Sulina. Originea jocului ursului la Asãu se pierde mult în timp. În anii ’60, Gavrilã Nicodim organizator cunoscut al cetei de ursi, a adus pentru întâia datã bãtaia cu douã ciocãnele la o tobã mai mare, obicei copiat de la niste prieteni din Dãrmãnesti. Bãtaia ritmicã, specificã Asãului, este creatia lui, rãmânând unicã si reprezentativã. Gavrilã Nicodim a strâns pentru prima datã mai multe piei de urs – opt – si a avut ideea jocului ursului pe par, joc mostenit si azi de asãuani, devenit specific comunei. În prezent, fiul acestuia, Daniel Nicodim, încearcã sã ducã mai departe traditia mostenitã de la tatãl sãu, ajungând sã strângã un numãr impresionant de oameni – 60. Înfiintat în 1971, Ansamblul folcloric Floricicã de la munte, s-a consacrat, în timp, ca unul dintre cei mai importanti pãstrãtori de culturã traditionalã româneascã. De patru decenii, ansamblul cutreierã Europa, ducînd cu el frumusetea dansurilor, cântecelor si a costumelor populare românesti. În palmares se aflã distinctii obtinute la manifestãri prestigioase din tarã si din Europa: Festivalul International de Folclor de la Reims (Franta), Festivalul de Folclor de la Zakopane (Polonia), festivalurile de la Zavet si Lovec (Bulgaria), Festivalul de la Krakowia (Polonia), Festivalul Internationalde la Kikinda (Serbia), Festivalul de la Champtoce (Franta), Festivalul de la Quartu Sant’Elena (Sardinia), Festivalul Olympus (Katerini, Grecia) sau cel de la Adapazari (Turcia).

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Polonezii ne-au surclasat iar. Conduc detasat în topul penalizatilor UE pentru legile justitiei

Știre publicată în urmă cu

în data de

Presedintele Comisiei Europene a devenit subiect de breaking-news, declansând în premierã un atac dur la adresa Poloniei, propunând aplicarea „solutiei nucleare“ a Tratatului UE la adresa acestei tãri, pentru cã si-a permis sã-si modifice legile justitiei. „Solutia nuclearã“ presupune suspendarea dreptului de vot al Poloniei, în cadrul UE, sansã pe care România n-o va avea curând, oricât de mult si-ar modifica legile justitiei. Câtã sustinere a avut propunerea Comisiei Europene s-a vãzut în reactia imediatã a Consiliului Europei care, în opozitie totalã, a declarat cã „trebuie sã se punã capãt distrugerii reputatiei Poloniei, prin aplicarea vreunei sanctiuni“. La rândul sãu, Guvernul Poloniei a ripostat ferm, atentionând cã orice stat european, ca stat suveran, are dreptul absolut de a-si reforma propriul sistem judiciar. Acest Guvern motiveazã cã în Polonia, nu numai cã justitia a ajuns o „castã“, dar pe deasupra mai este si putred de coruptã. Bineînteles cã Polonia are si ea strãzi, iar la semnalul presedintelui Comisiei Europene aceste strãzi au fost invadate de protestatari gen „# Rezist!“, cu telefoanele aprinse. De remarcat cã scenariul protestelor poloneze este identic cu cel al protestelor românesti, dovedindu-se astfel cã este opera acelorasi artizani, ca si pe meleagurile noastre. Spre deosebire de Guvernul Poloniei, ferm si stabil în reactii, Guvernul României, fiind mai slab de înger, este marcat de complexul Strãzii, cedând acesteia atributul reprezentãrii suveranitãtii tãrii. Strada a preluat si atributele legislativului, fapt salutat în exterior prin cãderi în fund de admiratie.

Suveranitatea României, partidã de ping-pong între „Statul de drept“ si „Statul paralel“, arbitratã de Klaus Iohannis

România, ca stat suveran, are dreptul absolut de a-si reforma propriul sistem judiciar, în jaloanele obligatiilor UE. Toti protestatarii, interni sau externi, reclamã cu surle si trâmbite cã sunt încãlcate obligatiile fatã de UE, fatã de independenta justitiei si fatã de lupta anticoruptie, fãrã a reusi vreunul dintre acestia sã articuleze, cu subiect si predicat, care sunt obligatiile încãlcate. Constatãm cu stupoare cã, atât Bruxelles-ul, cât si cercurile vocale românesti nu au avut nici o reactie în 2004, când Guvernul Nãstase a modificat prin „asumarea rãspunderii“ legile justitiei. Aceeasi lipsã de reactie s-a manifestat si în 2005, când Guvernul Boc, prin ministrul Monica Macovei, a mutilat legile justitiei, tot prin „asumarea rãspunderii“. Mutilarea a fost sesizatã de Curtea Constitutionalã, care a declarat circa 100 dintre articole neconstitutionale. Din 2005 si pânã astãzi, pe solutiile izvorâte din aceste prevederi neconstitutionale, sumedenie de dosare penale au fost deschise si finalizate prin erori judiciare. Suficiente destine au fost schilodite iremediabil si nici aceasta nu a reusit sã socheze Bruxelles-ul sau Strada. Erorile judiciare nu au socat nici pe artizanii „Statului paralel“, care sã-i facã sã dea ordin pe unitate „facilitatorilor“ ca sã declanseze proteste pentru derapajele justitiei. Dinpotrivã, acesti „facilitatori“ asigurã acum declansarea „protestelor spontane“ zilnice, cu tot tacâmul, pentru ca maleficele legi ale justitiei sã nu fie modificate nici cu o virgulã. Protestatarii sunt asigurati cã pentru „erorile judiciare“ România nu va fi sanctionatã cu „solutia nuclearã“. Poate doar sã fim sanctionati cu genunchii pe coji de nuci, pentru aceste erori si derapaje ale justitiei. Prins între decizia Comisiei Europene si reactia Consiliului Europei, drãgutul nostru presedinte Klaus Iohannis se pomeneste cântând în struna Comisiei, înainte de a apuca sã citeascã legile justitiei, pe care Parlamentul i le-a trimis spre promulgare. Întrebat dacã România ar avea soarta Poloniei privind legile justitiei, presedintele, sigur pe el, s-a trezit declarând cã „Existã un risc evident“. Evidentã pe care presedintele nu vrea s-o declasifice. Dacã domnul presedinte ar fi avut minima curiozitate obligatorie sã-si consulte cel mai umil consilier, ar fi aflat cã în cazul în care Polonia ar fi avut acum noile noastre legi, Bruxelles-ul nu ar mai fi amenintat-o cu sanctiuni. Este incalificabilã superficialitatea cu care presedintele se pozitioneazã în spatiul public, în legãturã cu niste legi asupra cãrora încã nu s-a pronuntat nici mãcar Curtea Constitutionalã.

Noile legi ale Justitiei, inclusiv Codurile, au sansa sã fie cele mai bune din ultimii 15 ani ale statului de drept.

Spre deosebire de legile anterioare, noile legi beneficiazã de circumstante favorizante. Fiind promovate în Parlament ca proiecte de legi si nu ca ordonante, acestea au fost supuse obligatoriu unor dezbateri, au putut fi amendate, nu vor putea intra spre promulgare decât dupã trecerea printre furcile caudine ale Curtii Constitutionale si dupã o nouã dezbatere în Parlament pentru a fi puse în acord, vor putea fi trimise spre promulgare cãtre presedinte. Dar pânã acum se dovedeste cã de circumstante favorizante nu au putut beneficia legile justitiei din 2004 si 2005. Curtea Constitutionalã a fost implicatã deja în a peria si a elimina toate „îngrijorãrile“ unora sau a altora din aceste legi. În plus, i se oferã lui Klaus Iohannis sansa sã promulge un pachet de legi pentru care nu va avea motive sã mai fie îngrijorat sau sã transfere „Strãzii“ aceste îngrijorãri. Se poate aprecia cã pânã la intrarea în vigoare legile respective trec prin nenumãrate filtre, aceasta fiind calea fireascã. În atari situatii, orice contestare vehementã a noilor legi nu poate fi catalogatã decât ca expresie a negãrii statului de drept.

Delirul lui Raret Bogdan, de la Realitatea TV, este mãsura negãrii statului de drept

Numitorul comun al tuturor contestatiilor vehemente vizeazã legile justitiei, pentru ca acestea sã nu fie modificate, pânã când Liviu Dragnea nu va fi condamnat pe stil vechi. S-a dovedit cã „Strada“ nu cunoaste alt motiv pentru proteste. Protestatarii îsi orienteazã argumentele si dupã cum bate vântul din directia magistratilor, a televiziunilor si a presei, dar sunt ghidati în actiunile lor „spontane“ de cãtre armatele de „facilitatori“, mercenari ai „Statului paralel“. Televiziunile sunt împãrtite pro si contra Partidului Social Democrat, devenit din decembrie 2016 tinta unicã în perspectiva alegerilor din 2019. În orice protest moderatia în ton si atitudine este de preferat, dar stridenta si delirul se dovedeste cã apartin funciar adversarilor traditionali ai Partidului Social Democrat. La limita superioarã a delirului se situeazã jurnalistul Rares Bogdan si locotenentii acestuia, de la Realitatea TV. În ultimele zile, din putul gândirii acestui lider al opiniilor contondente au fost aruncate în spatiul public mai multe mesaje, greu de circumscris în normalitate. Dupã mintea acestuia, lupta politicã trebuie dusã în stradã, unde fasciilor nu le-a rãmas decât o singurã sansã, sã atace si sã ocupe Parlamentul, sã-i arunce pe parlamentari peste gard, sã-i urmãreascã pânã acasã, pentru aplicare de corectii lor si familiilor acestora, spre vesnicã tinere de minte. Desi recunoaste cã „stânga româneascã având toate datele problemei, putere formal legitimã, deci control asupra legiferãrii si lideri care pot bate cu pumnul în masã“, aceasta ar putea obtine „mântuirea politicã“ militând pentru instalarea monarhiei în România.

Viziunea individului izvorãste din noaptea mintii

Delirul continuã cu convingerea acestuia cã trecerea la monarhie, nu numai cã ar avea valenta unor restartãri ale societãtii, dar, în sfârsit, „ar da câstig de cauzã prizonierilor frustrãrii“ de a convietui într-un regim republican. Putul gândirii este abisul în care Rares Bogdan a descoperit cã „singura carte câstigãtoare a unei tãri (sub monarhie) este sinele colectiv“. Dupã autorul unei astfel de asertiuni, cele 17 natiuni republicane din cadrul UE sunt realmente de deplâns „sinele colectiv“ regãsindu-se doar în cadrul celor sapte monarhii care mai existã în Europa. Realizând cã îndemnând stânga spre monarhie vorbeste la lunã, Bogdan Rares conchide cu nãduf cã „uite de asta suntem la coada vacii si riscãm sã ne uitãm la ea în fund tot restul zilelor noastre, cã ne lamentãm si ne este lene“. Aceastã cugetare briliantã ar trebui tradusã în limbile de circulatie si transmisã spre iluminare celorlalte 16 republici europene, în compania cãrora România tot stã la coada vacii. Sãmânta mesajului lui Rares Bogdan nu a cãzut pe teren sterp. A încoltit în mintea fertilã a unui rãtãcit prin PSD, presedintele executiv Nicolae Bãdãlãu, care vrea sã fie pãrtas, alãturi de Liviu Dragnea, la opera de constructie a unei Case Regale în România. Se dovedeste astfel cã Rares Bogdan are prozeliti în PSD. Salut pozitia fermã a premierului Mihai Tudose, care se declarã republican, fãrã a avea vreun complex. Este în logica lucrurilor ca la conducerea PSD-ului sã fie republicani convinsi, nu monarhisti de conjuncturã.

Citește știrea

Trending