Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

DOSARE CENZURATE: În cãutarea Averii Dracului

Știre publicată în urmă cu

în data de

• „Aur si dolari multi ai strîns/ În bãnci din Elvetia i-ai dus“ • bãncile respectiv au primit indicatia din partea Biroului Federal Elvetian sã blocheze eventualele conturi ale familiei Ceausescu • românii nu au cerut oficial initierea unei anchete • Marin Ceausescu a fost sinucis prin spînzurare • blocarea investigatiilor unor specialisti plãtiti de Guvernul Petre Roman • banii s-au întors tiptil în România •

„Fãrã poezie, viata e…pustiu!“

Subtitrãm cu aceastã genialã replicã, rostitã de Stefan Mihãilescu-Brãila în filmul „Secretul lui Bachus“, întrucît chiar este vorba despre poezii si poeti celebri, uitati de istoria literaturii. Începem cu Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, îl stiti, dictatorul, care adãpostitã la Jilava, neavînd altceva mai bun de fãcut, scria poezii. Reproducem, cuprinsi de emotie artisticã, urmãtoarele: „EU: Dacã de toate le-ai fãcut/ Atunci de ce te-au omorît/ Pe tine te-au împuscat/ Pe noi toti ne-au arestat/ Ne acuzã c-am mîncat/ C-am bãut si c-am furat (…) Pe tine te-au acuzat/ Cã 60 de mii oameni ai împuscat/ Cã numai în chefuri stãteai/ Pe oameni îi chinuiai./ Aur si dolari multi ai strîns/ În bãnci din Elvetia i-ai dus (…)“. Cã si pe fratele domniei sale, numitul Nicolae Ceausescu, îl chinuia talentul, dovedim printr-un facsimil la fel de emotionant, dar cam patriotard. Numai cã nu acesta este subiectul prezentului dosar cenzurat, ci „Evil’s Fortune“, tradus „Averea Dracului“. A avut sau nu familia Ceausescu bani în Elvetia? În mod normal, toti dictatorii din lume si-au luat si îsi iau mãsuri de prevedere, pompînd averi în conturi sigure din tara cantoanelor sau de aiurea. Sã fi fost Ceausescu o exceptie? Sã fi fost el chiar asa de fraier? Sãrac si cinstit?

Conturili?!

Prima referire oficialã la fondurile secrete ale Ceausestilor se aflã chiar în sentinta de condamnare a celor doi: „5. Încercarea de a fugi din tarã pe baza unor fonduri de peste 1 miliard de dolari depuse la bãnci strãine“. Apoi, ca la noi, în cascadã, au apãrut dezvãluirile: – Scînteia Poporului, 24 decembrie 1989: „La bãncile elvetiene- sume fabuloase depuse de familia dictatorialã. Geneva: Familia dictatorului român, rãsturnat vineri de la putere, ar dispune de patru sute milioane de dolari în aur în bãnci din Zurich, în timp ce România detine oficial, în bãncile elvetiene numai 70 milioane de dolari“, afirma ziarul Tribune de Geneve, citat de France Press si EFE. Potrivit cotidianului, români aflati în exil în Elvetia au întreprins un demers pe lîngã deputatul socialist Moritz Leuenberger, rugîndu-l sã adreseze Bãncii Nationale Elvetiene si Consiliului Federal (Guvernul) cererea ca aceste fonduri sã fie blocate. Adevãrul, vineri 27 decembrie 1989: „Agerpres, dupã ziarul vienez Kurier: Surse ale Ambasadei române la Viena au asigurat cã Marin Ceausescu nu se aflã în biroul sãu“. Viena, 29 dec.1989. Agerpres: „Dupã ministrul austriac de interne, Franz Loeschnak, într-un interviu la radiodifuziunea austriacã, existã indicii cu privire la posibilitatea ca Marin Ceausescu sã fi fost spion“. 15 ianuarie 1990 „Rompres, contactat de «Crescent Comercial and Maritime» (n.n. Vã spune ceva numele acesti firme? Dar numele Dan Voiculescu?), informeazã cã politia austriacã a încheiat cercetãrile la sediul din Austria al firmei. Firma, s-a spus în ziarul Kurier, din 10 ianuarie 1990, ar apartine României. În realitate, este o companie internationalã de comert cu reprezentante în SUA, Marea Britanie, Elvetia, Grecia, Egipt etc“. România liberã, 25 decembrie 1989: „Agentia austriacã APA anuntã cã autoritãtile elvetiene au dat dispozitie sã fie blocate conturile din bãncile elvetiene ale dictatorului Nicolae Ceausescu, înlãturat de la putere- a informat Jorg Kistler, purtãtor de cuvînt al Ministerului Justitiei si Politiei din Berna. Bãncile respective au primit încã de vineri seara indicatia din partea Biroului Federal Elvetian pentru problemele politiei sã blocheze eventualele conturi ale familiei Ceausescu- a declarat purtãtorul de cuvînt al ministerului, precizînd cã este vorba de bãnci din cantonul Zurich. Avocatul Moritz Leuenberger, deputat socialist-democrat , a declarat cã, potrivit informatiilor de care dispune, în ultimul timp s-au efectuat o serie de transporturi de aur din România în Elvetia. Nu este exclus, a afirmat acesta, ca membri ai familiei Ceausescu care trãiesc în strãinãtate sã încerce sã intre în posesia acestor bani. Se aminteste cã, din 1973, la Viena lucreazã fratele dictatorului, Marin Ceausescu, în calitate de sef al reprezentantei române“.

„L-au sinucis prin spînzurare…“

Teheran, 26 Agerpres, „Iranul a dezmintit oficial cã dictatorul rãsturnat Ceausescu ar avea aur si devize în bãnci iraniene, transmite Agentia Taniug, citînd Agentia IRNA“. 29 decembrie 1989 -Se anuntã sinuciderea prin spînzurare a lui Marin Ceausescu. Primele sãpãturi fãcute de România liberã care publicã, pe 27 decembrie 1989 „fabuloasele conturi“ CEC, în lei: Zoe Ceausescu – 1.450.000 lei, Valentin Ceausescu – 1.223.872 lei, Nicu Ceausescu – 1.223.873 lei. TOTAL – 3.897.745 lei Tot în România liberã, un comentator îsi manifestã optimismul cã suma de peste un miliard de dolari, depusã în Elvetia, va putea fi recuperatã, existînd în acest sens un precedent, cel al dictatorului filipinez Marcos. Adevãrul, 6 ianuarie 1990 (Viena, Rompres): „Dupã o corespondentã a Agentiei APA austriece, Marin Ceausescu a fost vãzut, cu cîteva ore înainte de sinucidere, la sediul din localitatea Eisenstadt al firmei «Crescent, Comercial, Maritim Bes MBM». Se mentioneazã cã firma, care plãtea imediat, achizitiona si expedia în România mãrfurile de lux destinate clanului“. Dupã cinci ani, la fel de fierbinte, subiectul cu Marin Ceausescu rece este abordat si în Academia Catavencu: „Marin Ceausescu, seful Agentiei Comerciale Române la Viena, placa turnantã a tuturor afacerilor valutare ale dictatorului. L-au sinucis prin spînzurare la 28.12.1989 si hoitul a fost ciopîrtit de dr. Bauer din Viena si apoi, la IML, de medicul legist Valer Popa. În urma sa au rãmas pe drumuri cîteva miliarde de dolari, fãrã adresã precisã. Astãzi, banii se întorc tiptil acasã, în general prin emigranti fãrã identitate, care-si riscã micile lor economii investind în România. Sînt bani ai unor români belgieni rezidenti în Franta, români austrieci sau elvetieni rezidenti în Germania sau Canada, or de bãnci obscure, din Luxemburg, Liechtenstein, Cipru, Liban, Antilele Olandeze sau Brunei. Deunãzi, am amusinat urma unei bãnci suspecte din comuna Eisenstadt din landul Bourgenland-Austria, care investeste masiv într-o tipografie de lux din Bucuresti (…)“

„În mod curios, zelul de a gãsi banii Ceausestilor s-a vestejit (…)“

Realizat si difuzat în anul 1991, filmul documentar „Evil’s Fortune/ Contractul Sub-Rosa/Secret româno-canadian“, oferã scenarii si comentarii de tot interesul. Iatã cîteva fragmente: Dumitru Mazilu, subliniind prioritãtile fãgãduielilor noului guvern: „Românii ne-au cerut sã le spunem adevãrul despre averea vechiului partid comunist – în primul rînd- si apoi despre banii lui Ceausescu“. Linden Mc Intyre, realizatorul documentarului: „De la bun început era clar cã investigatia care avea drept scop gãsirea banilor dositi de Ceausescu nu avea sã fie usoarã. Dictatorul si sfãtuitorii lui au instalat un mecanism complex care manevra banii visteriei românesti în propriile lor mîini. Cît au luat? Estimatia generalã este între 400 de milioane si 5 miliarde de dolari. Cum sã gãsesti acesti bani? O sarcinã grea! Deci, o delegatie româneascã a venit aici. La Toronto. Pe strada Bay. Si s-a consultat cu doi dintre cei mai buni detectivi de finante din întreaga lume: Robert Linquist, un contabil de investigatie si Rod Stamber, specialist în crime bancare si fost comisar asistent la Politia canadianã (RCMP)“. Jorg Kistler, avocat elvetian: „Noi am gãsit documente referitoare la niste conturi în Basel, urmînd ca ei sã cearã oficial o anchetã, dar niciodatã nu au initiat o astfel de cerere“. Linden Mc Intyre: Au prezentat mãcar vreun motiv, o scuzã oficialã? Jorg Kistler: Nimic, pur si simplu nu au trimis informatia necesarã initierei anchetei. Linden Mc Intyre: Initial, guvernul (n.n. Petre Roman) a creat un comitet birocratic si l-a investit cu toate puterile extraordinare executive pentru a descoperi banii lui Ceausescu. Apoi, au transformat comitetul respectiv într-o comisie guvernamentalã oficialã, cu birouri într-o vilã ce apartinea armatei. În mod curios, zelul de a gãsi banii Ceausestilor s-a vestejit, investigatorii initiali abordînd alte aspecte, iar cei care i-au angajat cu atîta entuziasm sfiindu-se sã mai abordeze subiectul“.

„Tot mai mãreatã vei fi tara mea!“

Cine îsi mai aduce aminte de filmul „Averea Dracului“, produs de Linden Mc Intyre pentru programul „5-th Estate“ al televiziunii CBC? Pe atunci, excelentul sãptãmînal „Expres Magazin“ i-a acordat pagini întregi, dar nouã ne-a atras atentia o „Notã a redactiei: În ziua de 30 octombrie 1991 urmeazã sã se pronunte justitia canadianã asupra interzicerii difuzãrii pe postul central de televiziune din Canada a filmului Averea Dracului (…)“. În acest context, mai reproducem douã strofe edificatoare din strofocãrile poetice ale lui Nicolae Ceausescu: „De-or vrea dusmani sã ne subjuge/ Cu toti la luptã ne vom ridica/ Armata, poporul vor învinge/ Tot mai mãreatã vei fi tara mea! / Prieteni dorim sã fim cu alte neamuri/ Nu vrem rãzboaie pe pãmînt,/ Ci sã trãim, sub tricolore flamuri,/ În pace, muncã si avînt“. Am zis!

Articole similare: DOSARE NECENZURATE: Sosia lui Nicolae Ceausescu si cacealmaua de la Tîrgoviste DOSARE CENZURATE: În cãutarea Averii Dracului Nicolae Ceausescu – 88 de ani

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Trending