Doi „stranieri“, lansare de carte şi expoziţie de pictură

■ Manuela Ţaga îşi lansează volumul „Destini paralleli“, iar Andrei Spumă are vernisajul unei inedite expoziţii de pictură ■ ambii sînt nemţeni la origini, fiind stabiliţi acum în Italia ■ artistul plastic a absolvit Institutul Tehnic de Cinematografie Roberto Rossellini, iar scriitoarea studiază psihologie şi teatru ■

Doi nemţeni pe care destinul i-a dus prin alte zări vor fi în centrul atenţiei la Biblioteca G.T. Kirileanu. Instituţia găzduieşte, astăzi, de la ora 17:00, un dublu eveniment cultural: vernisajul expoziţiei de pictură Andrei Vasile Spumă, una dedicată Centenarului şi lansarea cărţii „Destini paralleli“ (Destine paralele) de Manuela Carmen Ţaga, apărută la Editura Innocenti Grosseto. Cei doi autori nu se cunosc, dar amîndoi se află la debut şi amîndoi sînt stabiliţi în Italia. Andrei Vasile Spumă este un artist autodidact, născut în Piatra Neamţ pe 19 august 1986. A absolvit Institutul Tehnic de Cinematografie Roberto Rossellini (L’Istituto di Istruzione Superiore Cine Tv Roberto Rossellini) Roma, specializîndu-se în operator multimedia şi sunetist, astfel încît a avut contact cu artişti din domeniul muzicii, fotografiei şi cinematografiei. A început să realizeze primele schiţe în cărbune şi grafit datorită unui prieten ce frecventa Academia de Artă. După o lungă perioadă de tatonări, începe să realizeze portrete în ulei. Cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire, s-a decis să transpună în tablouri personalităţi care au făcut posibilă întregirea României, în acest ciclu numărîndu-se portretele cu Ionel Brătianu, Regele Ferdinand, Regina Maria, Iuliu Maniu şi alţii. O altă lucrare din prezenta expoziţie este Unirea Principatelor, pentru care s-a inspirat de la tabloul Il quarto stato de Pellizza da Volpedo şi în care sînt reprezentanţi domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi personalităţi de viţă nobilă: Ion Ghica, Barbu Catargiu, Grigore Alexandru Ghica, C.A. Rosetti, Costache Negri, dar şi ţărani şi fii de ţărani – Moş Ion Roată, D. Brătianu, Ion C. Brătianu, Ştefan Golescu, Lascăr Catargiu, Barbu Iscovescu – intelectuali şi scriitori – Kogălniceanu, Dimitrie Bolintineanu, Alecsandri, C. Bolliac, Manolache Costache Epureanu, Emanoil Ion Florescu, precum şi paşoptiştii Alecu Russo, Vasile Conta, Ion Heliade Rădulescu, Anastasie Panu, Nicolae Bălcescu, Gheorghe Magheru, Avram Iancu, Andrei Şaguna, Aron Pumnul, V. Boieresc şi Maria Rosetti.

„Destine paralele“, o carte dedicată celor dragi autoarei

„Arta este o sursă care generează un număr infinit de idei şi păreri. Şansele de a crea o introducere în lectură, care să fie la nivelul poeziilor sale, ar creşte dacă am fi mai mulţi la număr care să ne ocupăm de asta. Aceste poezii arată drumul spre o fereastră de unde se poate admira o lume a lucrurilor evidente, împletite cu «misterele» ştiinţei. Sîntem într-o lume în care tristeţea şi bucuria, dorinţa şi resemnarea, neputinţa şi puterea îşi lărgesc sfera de influenţă şi devin surse de inspiraţie, cu ajutorul căreia putem observa o lume nu mai puţin reală decît cea pe care o avem în faţă. Aceste creaţii sînt punctul în care se înnoadă filozofia, ştiinţa şi poezia. Pentru a putea face astfel de poezii , ai nevoie de o curiozitate vie şi liberă, care să ştie a gusta din ştiinţă cu credinţă“, spune Andrei V. Spumă pe coperta a patra a volumului de poezii „Imagini din Levant“ de Ioan Pop. Manuela Carmen Ţaga s-a născut la 13 martie 1967 şi a trăit în Neamţ pînă în 2004, cînd a plecat în Italia, studiind acum la Universitatea Siena, filiala Grosseto, unde urmează cursuri de psihologie şi teatru. „Dedic ceea ce am scris mamei mele, Elisabeta, care, împreună cu Lia şi tata Teo, m-au crescut şi întregii mele familii, precum şi persoanelor care, nefiind în interiorul nucleului familial, m-au ajutat ca şi cu ar fi fost toţi de un singur neam, pentru a putea dărui lumii ingredientele necesare vieţii: sacrificiul şi iubirea pentru cei în nevoi“, mărturiseşte Manuela Ţaga. O poveste de iubire. Nu în sensul comun (poate fi interpretată şi în acest fel), ci mai mult o poveste de iubire către Dumnezeu. „«Destine paralele» e povestea unei persoane simple, dar puternice, care a înfruntat cu energia zîmbetului tot ce e frumos şi urît în timpul vieţii, iubind şi dăruind propria persoană celor pe care i-a întîlnit în lunga călătorie a vieţii. Purtată din leagănul sau din România în Italia, teritoriul necunoscut ei pînă atunci, a împlinit, încet, încet, o misiune, un destin în care Carmen a crezut constant, mai presus de dorul de casă, mai presus de necredinţa persoanelor şi suferinţele de toate zilele. «Destine paralele», departe de a fi doar o povestire cronologica a unei existenţe oarecare, e o mărturie de credinţă, un imn al bucuriei, al iubirii puternice în sensul cel mai măreţ, o lumină pe care fiecare persoană o are înăuntrul ei şi care poate să o conducă la speranţa că orice greutate a vieţii poate fi depăşită şi că fericirea ei creează fericirea celor din jur“, arată Mario Filabozzi în prefaţa volumului.