Doi colti de-ai (b)oierului „Djidji“

Sechestrul asigurator pus de ANAF pe proprietãtile celui mai oier dintre boierii fotbalului românesc deschide, cam tîrzior, ce-i drept, o competitie pe care Statul român n-ar trebui s-o piardã. În ciuda corului de voci isterizate, care reclamã cã pînã la fotbal erau si alte prioritãti, Sebastian Bodu are toate motivele sã meargã înainte. N-o fi stiind el cum vine socoteala cu TVA-ul, dar are totusi o meserie (jurist) ce-l scuteste de grija zilei de mîine. Mai rãu de cum a pãtit-o Valerian Stan nu i se poate întîmpla, dacã ajunge si la averea lui George Copos al Rapidului, turismului, savarinelor s.a.m.d. (Pentru cine a uitat: Valerian Stan a fost o vreme sef al Corpului de Control al Guvernului condus de Victor Ciorbea. Si-a bãgat nasul prea mult în ograda „tãricenilor“ din Partidul Democrat si a fost sacrificat de dragul stabilitãtii Coalitiei de atunci.) N-am sã trec acum în revistã multitudinea de comentarii, reactii, huiduieli si încurajãri din ultimele zile. Nu rezolv nimic, nu ajut cu nimic. Imunitatea patronilor din fotbal în fata legilor si jocurile lor de putere nu sînt consacrate de ieri, de alaltãieri. Opulenta etalatã, atît de ei, cît si de prea multi fotbalisti-argati din bãtãturã, a întrecut culmile sfidãrii. Circuitele banilor erau cunoscute de toti microbistii, pentru a nu mai vorbi de paznicii finantelor. Circotecile cu procese si recursuri de etapã, de la an la an, deveneau tot mai otrãvite si prea putini îndrãzneau sã atace sandramalele ticãloase. Fãrã a lungi vorba, toatã mizeria din fotbalul nostru e o carte deschisã, una din care doar cine n-a vrut n-a priceput cum functioneazã solidaritatea granzilor si cît de corupt e sistemul. Ce mã îngrijoreazã astãzi, în cazul lui „Djidji“ Becali, tine de tupeu fotbalistic si necaz. Pe de o parte, a intervenit turma de „profesionisti“ de la Steaua. Bãietii ãia plãtiti pe lîngã lege, din resursa de bani cãratã cu sacosa, au mimat gîndirea si au tras concluzia cã îl sperie pe nenea Bodu, dacã anuntã cã nu se prezintã la un meci international ce se va întîmpla dupã ora scrierii acestui text. Cînd au aflat ce riscã si-au dat seama cã îsi pierd pîinita. Sanctionarea de cãtre UEFA a prãvãliei lor sportive nu era o glumã. În plus, ar fi sabotat chiar jucãria de putere a (b)oierului. Unii au luat povestea ca pe ifose de pãlitori de minge, pentru care capul e o extensie a piciorului. De fapt avem de a face (a cîta oarã?) cu maximizarea tupeului unei categorii de conationali. Îsi zic sportivi profesionisti, desi sîntem lãmuriti si cu sportul, si cu profesionalismul lor. Comanda socialã, atît de des invocatã cînd vine discutia despre fenomenul fotbalistic, se confirmã a fi o simplã manta de ploaie a granzilor. Fraierul de public spectator sau consumator de fotbal e asteptat sã se plece brucanian în fata lor, fiindcã altfel i se ascunde jucãria expertã în evaziune fiscalã. Treabã ce tine de mintea românului simplu, bun plãtitor de taxe si impozite, nu? Surprizã, tine si de ceva în plus! Terenurile de fotbal, în special la meciurile televizate, sînt sufocate de panouri publicitare. Salamul, berea, coniacul, dulciurile, electrocasnicele si produsele altor prãvãlii îsi dau mîna pentru sustinerea fotbalului. Acolo, de fapt, este banul nostru. Din pretul plãtit pe salam, bere, coniac, dulciuri, electrocasnice si altele se adunã destui gologani pentru evazionistii contemporani cu noi. Si sînt bani multi, despre care, pardon de expresie, nu se face vorbire publicã prea des. Pe de altã parte, mã gîndesc la drama sinistratilor din nu-stiu-ce comunã lovitã de furia apelor, în acest an. Becali s-a apucat acolo de construit multe case. Un gest remarcabil si emotionant, fãrã doar si poate. Oamenii au sãrit ca arsi la aflarea vestilor despre pãtaniile binefãcãtorului. O reactie normalã, raportînd-o la necazurile lor. Din nefericire, nu au avut cum sã-i spunã (b)oierului cã banii lui nu sînt buni. La fel ar fi trebuit sã reactioneze si bisericile sau mãnãstirile care s-au bucurat de banii zisului latifundiar. Bani au foarte multi în tara noastrã; cu banii curati e problema. Dacã unul ca Becali face pomeni din banii neplãtiti la stat, se cheamã cã pomana e cel putin otrãvitã. Dacã o face si din sub-procentele ce-i revin din consumul nostru de salam, bere, coniac, dulciuri, electrocasnice si altele, ar veni cã ne furã pe toti. Asa cã, dincolo de ce vor face autoritãtile cu Becali si alti evazionisti din fotbal, n-ar fi rãu sã judecãm cum se cuvine coltoasele reactii de solidaritate cu alde „Djidji“. Fãrã supãrare, decontul opulentei etalate de granzii fotbalului autohton e limpede cine-l face.