Doi ani de la tragedia de la Spitalul Județean Neamț. „Acasă pare că are alt sens fără tine“

■ una dintre familiile celor 10 decedați în incendiu de la Spitalul Județean a făcut o slujbă religioasă pentru odihna sufletului celui dispărut prematur ■ Mihai Militaru, din Roman, este unul din cei care au decedat ■

Zi tristă pentru membrii familiilor celor 10 bolnavi arși de vii în „salonul groazei” de la Spitalul Județean Neamț. Se împlinesc astăzi, 14 noiembrie 2022, doi ani de la una dintre cele mai mari tragedii petrecute în unitățile sanitare din România, iar ancheta pentru stabilirea unor vinovați încă nu este finalizată. În cadrul cercetărilor efectuate de procurorii Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt cerute noi și noi expertize.

Unele sânt cerute de către avocații celor puși sub acuzare, iar altele de cei rudelor victimelor. Când va fi gata ancheta nu se știe, iar cei care și-au pierdut apropiații își plâng morții. Daniela Cazan, fiica defunctului Mihai Militaru (foto) , care avea 83 de ani la data tragediei, continuă să-și pună întrebări și să se roage pentru liniștea sufletului părintelui decedat în condiții atât de cumplite.

„Moartea lui va rămâne  pentru mine o amintire neclară. Nu știam cât poate să doară. Mă agăț de ultimile amintiri și mi le reîmprospătez, încercând să salvez fiecare detaliu. De atunci (din ziua incendiului – n.r.) viața mea, dar mai ales a mamei,  s-a împărțit în două perioade: când tu trăiai și acum, când nu mai ești.

Mama plânge în fiecare zi și îți povestește cât de grea e viața fără tine. Acasă pare că are alt sens fără tine. Și acum, când nu ne mai aștepți la poartă, nu concep că ești în sicriul acela, ci cred că ești alături de mine, oriunde merg. Ești eroul meu și ești o prezență constantă în fiecare moment al vieții mele. Îmi e dor de tine, tată”.

Acestea sunt frânturi din gândurile unei fiice, care în cei doi ani de la tragedia ce nu poate fi uitată, continuă să ridice semene de întrebare asupra vinovățiilor și responsabilităților încă de nimeni asumate. În opinia Danielei Cazan, una perfect normală, locul gol lăsat de moartea unui părinte nu poate fi ocupat de nimeni.

„De la tine am înțeles că important este nu cât trăim, cum trăim și ce rămâne după noi. Cred că pilda regelui Solomon reflectă cel mai bine viața: «Trăiește simplu. Nu fă rău nimănui. Nu invidia. Lasă îndoielile să treacă și nu căuta altele noi. Dăruiește viața frumosului. Dă viață trecutului, uitându-l. Acolo unde este iubire-este și Dumnezeu»“.

Acestea sunt cuvintele pe care Daniela Cazan le împărtășește la doi ani de la cumplita tragedie, rugându-se ca viața părintelui pierdut în tragedia colectivă de acum doi ani să fie exemplu de măreție și sacrificiu. Mihai Militaru avea 83 de ani și a fost unul din muncitorii care au pus la Roman  bazele Petrotubului, altădată „plămânul” orașului de la confluența Moldovei cu Siretul, muncind în uzină până la vremea pensionării.