Contactează-ne

Actualitate

Director de minister, cu suspendare pentru şpăgi de 1,3 milioane

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ Gheorghe Tuluc, fost director în Ministerul Mediului, a fost condamnat la 3 ani de detenţie sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani ■ instanţa a decis şi confiscarea sumei de 1.293.900 de lei ■ la comiterea matrapazlâcurilor era ajutat de soţie şi un cumnat ■

Pentru că legea permite, un caz de luare de mită în care suma primită este foarte mare, nu mai puţin de 1,3 milioane de lei, sau altfel spus vreo 277.000 de euro, a fost soluţionat cu o sentinţă fără închisoare, personajul principal fiind un fost director de minister.

Pe 2 septembrie 2020, magistraţii Tribunalului Neamţ s-au pronunţat în privinţa ultimului dintre cele trei acorduri de recunoaştere a vinovăţiei într-un dosar de luare de mită şi complicitate la această faptă, după ce instanţa a fost sesizată de DNA.

Procurorii l-au trimis în judecată pe Gheorghe Tuluc, fost viceprimar al Sibiului, la data faptelor consultant în Ministerul Apelor, Pădurilor şi Mediului, care a mai deţinut funcţia de consilier superior şi director general adjunct în instituţia menţionată, pentru că a primit mită 1,3 milioane ron. Alături de el au mai fost inculpate soţia, Elena Tuluc şi fratele ei, Cătălin Trăistaru, din municipiul Roman, judeţul Neamţ, care a lucrat la acelaşi minister.

Toţi inculpaţii s-au „târguit“ cu procurorii, semnând acorduri de recunoaştere a vinovăţiei şi au obţinut pedepse fără executare, care trebuiau să fie consfinţite de instanţă. Şi aşa se face că Gheorghe Tuluc a scăpat de emoţii, Tribunalul Neamţ hotărând pentru el o pedeapsă de 3 ani de detenţie sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani şi confiscarea sumei de 1.293.900 de lei.

Magistraţii au menţinut sechestrul asigurator pe bunurile deţinute de inculpat. În ce-i priveşte pe Elena Tuluc şi Cătălin Trăistaru, sentinţele fuseseră date pe 16 iulie 2020. Cumnatul fostului director din minister a fost găsit vinovat de complicitate la luare de mită, deoarece l-a ajutat pe Tuluc să obţină o mită de 373.900 de lei prin firma romaşcanului, care cunoştea faptul că încheierea contractelor, emiterea facturilor şi plata s-au efectuat fără contraprestaţia stipulată în documente.

Pentru toată această „trudă“ a fost tratat cu clemenţă şi a primit 2 ani şi 2 luni de închisoare, fără executare. „Admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei (…), încheiat cu inculpatul Trăistaru Cătălin-Daniel. Condamnă inculpatul la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată (ajutorul acordat cumnatului său, Tuluc Gheorghe, să primească de la reprezentanţii SC Rokura SRL suma de 373.900 lei)“, conform Tribunalului Neamţ.

Sora lui Trăistaru, Elena Tuluc, a beneficiat şi ea de clemenţă pentru ajutorul acordat soţului în a primi o mită de 320.000 de lei de la firma Repcon Oradea, 250.000 de lei de la Apasco şi 373.900 de lei de la Rokura. A primit 2 ani şi 4 luni de detenţie cu suspendarea executării sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani.

„În perioada 2011-2012, în contextul realizării proiectelor Acumulare nepermanentă Corbeşti, Bihor, Creşterea siguranţei în exploatare a barajului şi lacului de acumulare Dridu, judeţul Ialomiţa şi Servicii pentru pregătirea şi execuţia designului sistemului de monitorizare, verificare, procurare, pregătire, instalare, activare şi testare pentru 2 locaţii Sinaia şi Săcele, inculpatul Tuluc Gheorghe ar fi primit de la trei oameni de afaceri suma de 1.293.900 lei“, se arătă într-un comunicat al DNA.

Procurorii au susţinut că atribuţiile consultantului din minister vizau verificarea şi promovarea documentaţiilor tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii ce erau finanţate din bugetul de stat sau credite externe şi supervizarea calitativă şi cantitativă a lucrărilor realizate.

Gheorghe Tuluc a favorizat societatea „unuia dintre oamenii de afaceri cu ocazia organizării unei licitaţii, în sensul că i-a pus la dispoziţie caietul de sarcini anterior publicării anunţului de participare“. Sumele de bani ar fi fost primite prin intermediul unor firme controlate de rude ale inculpatului (printre care şi soţia şi cumnatul) în baza unor contracte fictive de consultanţă şi asistenţă tehnică în construcţii sau închirieri utilaje, încheiate cu oamenii de afaceri.

După executarea pedepsei principale, inculpatului i s-au interzis unele drepturi, între care este şi aceea de a ocupa o funcţie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor. Cât priveşte familia Tuluc, nu se poate spune că era „lipită“ pământului“. Conform unei declaraţii de avere din 2018, Tuluc avea, împreună cu soţia, Elena, terenuri agricole – circa 55.000 de metri pătraţi, o livadă – 57.000 mp, un apartament de 63 de metri pătraţi şi o vilă imensă de 618 mp şi două autoturisme, un Hyndai Santa Fe şi un Volskwagen.

Mai deţinea aproximativ 180.000 de acţiuni la o bancă, OMV Petrom şi la SIF-urile Banat, Moldova, Muntenia şi Oltenia şi bijuterii de 10.000 de euro.

Împrumuturile la bănci, două la număr, totalizau 180.000 de lei şi sunt scadente în acest an. Gheorghe Tuluc a fost viceprimar al municipiului Sibiu şi condus filiala judeţeneană a formaţiunii al cărui lider era cândva Dan Voiculescu – Partidul Conservator. Director general adjunct în minister a fost până prin 2018, în vremea guvernării pesediste.

Actualitate

Femeie arsă de vie

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

O femeie a ars de vie, sâmbătă, 10 aprilie, în urma unui incendiu izbucnit într-o gospodărie din satul Doina, comuna Girov.

“Prin apel la 112, în jurul orei 09:00, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui incendiu la o locuință din localitatea Doina, comuna Girov.

La locul solicitării s-au deplasat patru echipaje pompieri cu trei autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului Piatra Neamț și voluntari din cadrul SVSU Girov.

Incendiul se manifesta generalizat în interiorul unei locuințe

Forțele de intervenție au localizat și lucrează pentru lichidarea incendiului.

Din păcate,  în interiorul locuinței a fost găsit trupul carbonizat al unei femei de 59 de ani”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

Vom reveni.

Citește știrea

Actualitate

A ieşit cu maşina în decor. Două victime

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un accident rutier produs sâmbătă dimineaţă, 10 aprilie, în localitatea Adjudeni s-a soldat cu două victime.

“Prin apel la 112, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui accident rutier pe DJ 201C, pe raza localității Adjudeni. Un autoturism a părăsit partea carosabilă,  rezultând două victime încarcerate. În autoturism se aflau două persoane.

La locul solicitării s-au deplasat două echipaje de pompieri cu o autospecială pentru descarcerare grea și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului Roman și un echipaj cu ambulanță de la SAJ.

La sosirea forțelor de intervenție cele două persoane care s-au aflat în autoturism erau evacuate.

Paramedicii au acordat primul ajutor calificat pasagerului ( bărbat de 35 de ani), acesta refuzând transportul la spital.

Șoferul autoturismului (barbat de 32 de ani) a fost preluat de echipajul SAJ și transportat la CPU Roman.

Pompierii au asigurat măsurile de prevenire și stingere a incendiilor”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Eroi învăţători din Bicaz şi Valea Muntelui în Războiul Sfânt din vara anului 1941 (II)

Știre publicată în urmă cu

în data de

Aşa cum ne-am propus, vom evoca figurile de eroi din zona Văii Muntelui, începând cu localitatea Bicaz, cu locotenentul în rezervă de Vânători de munte Constantin Vlase. Refugiat din Ardealul ocupat, în toamna anului 1940, învăţătorul a fost încadrat la Şcoala 1 Bicaz, unde a funcţionat tot timpul până la declanşarea războiului din iunie 1941.

Amintim că înainte de refugiu a fost învăţător la şcolile din Ticoş şi Bicazu Ardelean, judeţul Ciuc. Născut la 17 noiembrie 1910, în comuna Ghergheasa, judeţul Râmnicu-Sărat, la toate şcolile unde a funcţionat, Vlase a lăsat urme adânci, datorită conştiinţei cu care înţelegea să-şi indeplinească misiunea. Era un dascăl luminat, activ şi foarte muncitor, având gradul II în învăţământ. Căsătorit cu Veronica Vlase, tot învăţătoare, are un copil, Ovidiu.

Iată mai departe caracterizarea acestuia, în afară de cele spuse, precum şi sfârşitul în războiul sfânt: „În afară de activitatea misionară de învăţător, el a fost în toate satele pe unde a trecut comandant al Subcentrelor Pregătirii Premilitare, iar în Ticoş şi Bicazul Ardelean, a fost şi director de şcoală. În toate aceste situaţii, Constantin Vlase a dat strălucite dovezi de bun român şi bun gospodar.

În iunie 1941, a plecat, cu tot avântul lui tineresc, să- şi apere ţara de cotropitori, pe care îi ura mai mult decât oricare alţii. Când a căzut, în fruntea ostaşilor cu care plecase la luptă, le-a spus acestora: «Mergeţi înainte, băieţi şi nu uitaţi nici un colţ de pământ românesc»“, ne spune Alexandru Gh. Iliescu din Bicaz în revista Apostolul din mai 1942.

Vasile Mustea, Iorgu Popescu, Gheorghe Cotosa…

Avem a aminti de Vasile Mustea, sublocotenent de rezervă de Infanterie, fost învăţător la şcoala din Audia – Hangu. Caracterizat ca un tânăr inimos, Mustea „era un răsfăţat în cercurile cunoscute. Totdeauna la datorie, fiind stăpânit de un simţ al dreptăţii foarte dezvoltat.

Sârguincios şi mândru, în înţelesul bun al cuvântului, avea ambiţia totdeauna sa fie cel dintâi la datorie. A fost unul dintre cei dintâi jertfiţi pentru izgonirea duşmanului care ne călcase ţara. Tot în această regiune plină de istorie şi legendă „bun şi optimist întotdeauna“, învăţătorul Iorgu Popescu de la Buhalniţa, locotenent rezervă, scria de pe front celor rămaşi acasă în iunie 1941: „Măi puişorilor, dacă cineva mi-ar fi dat lumea întreagă nu m-aş fi simţit mai fericit decât mă simt când mă gândesc că eu cu 4 mitraliere şi vreo patruzeci de oameni făceam parte dintre cei chemaţi să reîntregim hotarul ce am avut“ Mândru de a-şi face datoria către Ţară, el cade la 8 iulie lovit de o schijă (nu se specifică locul – n.n.), pe mitraliera cu care trăsese toate cartuşele în duşmani.

Gheorghe Cotosa s-a născut la 21 aprilie 1916 la Hangu. După ce absolvă cursurile primare, se înscrie la examenul de admitere pentru Şcoala Normală de Băieţi din Piatra Neamţ, în anul şcolar 1928-1929. După ce o termină, va fi pedagog şi ajutor de secretar. După terminarea Şcolii Militare de Ofiţeri de Rezervă, s-a întors la Şcoala Normală, continându-şi funcţia de ajutor de secretar, la care a adăugat de această dată şi cea de comandant al Subcentrului Premilitar Piatra Neamţ.

După cum ne relatează Ion Arnăutu, secretarul contabil al Şcolii Normale de Băieţi Piatra Neamţ, a plecat în luptă alături de Batalionul Vânători de Munte „despre care vorbea întotdeauna cu o admiraţie nemărginită“. Undeva, pe pământul scump al Basarabiei, în care dorea să fie învăţător, batalionul din care făcea parte a înaintat glorios şi zilnic, „Gică“, după cum era alintat de camarazi în intimitate, şi-a făcut pe deplin datoria. A căzut, ca şi alţii, în încleştarea cu trupele Armatei Roşii.

Şcoala din Taşca a fost numită Vasile Mitru

Vasile Mitru, fost şi el locotenent de rezervă de infanterie, a „păstorit“ ca învăţător şi director al şcolii primare din Taşca, fiind supranumit de colegi „Argint viu“, pentru energia sa. Din scurta sa biografie, mai reţinem că era un dascăl „totdeauna activ şi preocupat de şcoala sa“ şi a muncit toată viaţa pentru a o înzestra cu tot ce-i trebuie.

Şi-a construit un local de şcoală de toată frumuseţea, gospodărindu-l apoi cu toată grija pentru a putea servi de model satului său. Prin curajul de care a dat dovadă în luptele purtate pentru redobândirea teritoriilor strămoşeşti, Mitru al nostru îşi câştigase încrederea comandanţilor şi subalternilor. Nu întâmplător jertfa lui pe câmpul de onoare îndreptăţeşte şcoala, colegii şi mai ales pe tovarăşa lui de viaţă, d-na Virginia Mitru, să-i poarte cu măreţie amintirea lui nepieritoare.

În sfârşit, un alt erou din această zonă plină „de credinţă, de vitejie, de cărturărie şi de artă“, cum ne spunea fostul învăţător şi prefect de Neamţ, Leon Mrejeru, în „Eri şi Azi. Contribuţii la istoricul învăţământului primar din judeţul Neamţ. Revăzute şi completate“, Piatra Neamţ, 1940, p.1, este învăţătorul Nicolae Găină, sublocotenent de rezervă, originar din Bicazu Ardelean, de unde a venit în judeţul Neamţ în 1940 (comuna a fost sub ocupaţie horthystă – n.n.).

Se spune că era un tânăr „cu ochi albaştri de o strălucire uimitoare şi avea totdeauna o înfăţişare dârză şi plină de energie, iar în învăţământ ca şi în armată era iubit de toţi“ (nu este specificat în documentele cercetate şcoala unde a profesat, oricum tot în Neamţ – n.n.).

Iată o parte din caracterizarea făcută de camarazii de luptă, învăţătorii de pe front, care au luptat alături de acesta în cele 33 de zile de conflict dintre Prut şi Nistru: „Elevii lui erau totdeauna vrăjiţi de glasul lui dulce şi sonor.

În clasă, la N. Găină era o atmosferă de familie, pentru care elevii învăţau cu toată dragostea aşa că înrâurirea lui asupra elevilor se făcea din plin. În oştire era comandantul de pluton iubit de ostaşi, camarazi şi superiori. Ostaşii erau una cu comandantul, suflet din sufletul lui, urmat orbeşte oriunde şi oricând.

Cei rămaşi îşi amintesc cum îi ducea în luptă, prezent peste tot… Apoi îşi amintesc cu durere cum în toiul focului o schijă duşmană a lovit în frunte pe bravul lor comandant, care a murit în floarea vârstei (27 de ani – n.n.), cu mâna încleştată pe un proiectil de brandt, pe care şi mort l-ar fi trimis duşmanului“.

„Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea istoriei se vor înfăptui la ceasul sorocit, dar numai cu munca şi cu jertfele noastre“

De fapt, toţi învăţătorii din această vatră strămoşească, şi nu numai, au răspuns îndemnului fostului dascăl Leon Mrejeriu. Care spunea următoarele, la 10 septembrie 1940: „Recâştigarea pământurilor româneşti şi a fraţilor cari ni s-au răpit pe nedrept şi samavolnic în vara anului 1940 (28 iunie, 30 august şi 7 septembrie, aluzie la datele rapturilor teritoriale asupre Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ţinutului Herţa, Ardealului şi Cadrilaterului – n.n.) cere pregătire serioasă, educaţie sănătoasă şi solidă, muncă pricepută şi neîntreruptă, solidaritate neştirbită, ordine netulburată şi disciplină de fier. Cu superficialităţi şi glume nu se poate înfăptui nimic temeinic şi durabil…

Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea istoriei se vor înfăptui, de bună seamă, la ceasul sorocit, dar numai cu munca şi cu jertfele noastre ale tuturor. Şcoala românească trebuie să întreţie permanent în sufletele tinere icoana întunecată a nedreptăţilor ce ni s-au făcut şi să netezească drumurile care duc la realizările luminoase de mâine.

Imaginea tuturor românilor în hotarele fireşti ale neamului trebuie să fie icoana la care să ne închinăm de la pruncie până la înfăptuire, din rând în rând de români…“. Considerăm că previziunea, intuiţia eminentului dascăl, mai apoi prefect de Neamţ, a devenit un apostolat pentru „tagma“ învăţătorilor nemţeni, şi nu numai. Dovada: comportamentul lor în luptele aprige pentru glia din stânga Prutului. Cinste şi onoare pentru cei jertfiţi!

Citește știrea

Trending