România traversează un moment de intensă reconfigurare geopolitică, între tensiunile regionale, rearanjarea parteneriatelor strategice și noile mutații din relațiile internaționale.
Unul dintre lucrurile spuse ieri de domnul Hurezeanu, ministrul de Externe, ar trebui să ne dea fiori.” Sunt îngrijorat. Este o stare de pericol în jur” a declarat acesta pentru Euronews.
Parteneriatele noastre cu SUA sunt valabile deocamdată, dar sunt puse la îndoială. Umbrela de securitate are spițe defecte.
Au loc schimbări rapide și brutale care fac ”Russia great again” – cu ”pre- negocierile” dintre Sua și Rusia în Riyadh, Ucraina in absentia. Au lipsit și țările europene adunate la Paris sub bagheta lui Macron după modelul Europei cu două viteze. România stă solid în rândul doi, cu țările Europei de Est (exceptând Polonia), într-un ușor marche arriere.
Nici nu îndrăznesc să calific atitudinea franceză drept aroganță colonială anti-productivă în vremea în care diplomați europeni îl privesc pe președintele Trump mai degrabă ca pe un inamic al Uniunii Europene. Sau vor fi având o perspectivă realistă a capacităților noastre de apărare și a numărului de militari ieșiți la pensie/rămași, cu defalcări pe vârste și număr de generali pe cap de ostaș?
Într-o mișcare la fel de neașteptată, la Conferința de Securitate de la Munchen, J.D. Vance, vice-președintele SUA, a lansat un atac tăios împotriva democrațiilor europene, afirmând că pericolul cel mai mare nu sunt Rusia sau China.
Pericolul vine din interior a spus Vance, citând libera exprimare sau migrația. Până și colapsul legal al alegerilor prezidențiale din România și-a făcut loc în rândul întâi: „Dacă democrația ta poate fi distrusă cu câțiva 100.000 de dolari de publicitate digitală dintr-o țară străină, atunci nu a fost foarte puternică de la bun început” a afirmat vice-președintele american.
Premierul Ciolacu a replicat pe X că ”autoritățile RO [române] se angajează să organizeze alegeri libere și corecte prin împuternicirea cetățenilor și garantarea libertății de vot”. România rămâne „un apărător al valorilor democratice pe care Europa le împărtășește cu SUA”.
Problema acestei declarații este că, în prezent, nu mai e limpede care sunt acele valori.”
Europa Unită de la Paris vorbește cam tot așa. Ursula von Leyen a postat: “Ucraina merită pace prin forță reunită”. Nu există nici o claritate despre cum va arăta pacea.
Dacă e să judecăm modul de abordare de până acum, discuțiile vor continua între SUA și Rusia, cu Ucraina și UE pe tușă. Mesajul implicit este că ambii out-sideri ar trebui să accepte termenii oricărui acord.
Ar putea fi o pace cu Zelensky complet scos din ecuație: Trump a afirmat marți că sunt necesare noi alegeri, susținând că nivelul de aprobare al președintelui ucrainean este de 4%. Atacul a continuat și astăzi, Trump acuzându-l că ar fi păcălit SUA să cheltuiască miliarde pentru a ajuta Ucraina să se apere după invazia Rusiei din 2022. „Un dictator fără alegeri, Zelensky ar fi bine să se miște repede sau nu va mai avea o țară.” Indiferent ce i s-ar putea imputa președintelui ucrainean, forțarea de alegeri în vreme de război și nesiguranță, cu încălcarea constituției ucrainiene și fără ca ucranienii înșiși să dorească așa ceva, este de neacceptat.
Zelensky a infirmat acuzațiile, dar asta nu înseamnă nimic. Trump are o trompetă mai mare și sprijinul lui Elon Musk. Musk controlează companii cu impact direct asupra economiei globale și tehnologiei (Tesla, SpaceX, Neuralink, X/Twitter, a donat 290 de milioane de dolari campaniei electorale a lui Donald Trump, este șeful unei agenții a Guvernului SUA și deținătorul unei platforme de socializare cu peste 45 de milioane de utilizatori doar în spațiul UE (Misreport).
Este un peisaj geopolitic peste care însuși rabinul din Buhuși ar putea trona cu aplomb: toată lumea are dreptate. Cu cât strigă mai tare, cu atât are mai multă dreptate. Condiția este să nu privești de aproape și să vezi că declarațiile de politică externă nu coincid cu actele de politică internă.
Dublavorbire (doublethink) orwelliană și dublamăsură sunt exhibate fără jenă în spațiul de negociere. Ce se discută sunt interese economice și de control geopolitic care nu au legătură, de pildă, cu libera exprimare. Ci, mult mai posibil, cu controlul rețelelor sociale și al impunerii unor norme, lucru deranjant pentru Meta și Musk. Prin Actul Serviciilor Digitale (DSA), UE stabilește obligația rețelelor sociale de a șterge conținutul declarat ilegal de legislația statelor membre și impune amenzi grele. Întrebarea validă este, pe toate palierele, Cui folosește?
Unde ne aflăm noi în acest peisaj selenar în care plutesc resturile ”valorilor comune”?
Ministrul Apărării a declarat „România are toate garanțiile că prezența militară americană nu doar că va rămâne la același nivel, dar va fi consolidată pe măsură ce continuăm să dezvoltăm infrastructura necesară și să desfășurăm exerciții comune“. Care sunt garanțiile, mai exact? Pentru că am fost teleportați în cu totul alt context. Oficialii europeni care au ieșit dintr-o întâlnire cu secretarul American al Apărării, Pete Hegseth, au declarat că se așteaptă ca zeci de mii de soldați americani să fie retrași din Europa. Întrebarea este câți, de unde și cât de rapid se va petrece asta.
Să vedem ce a spus ministrul de Externe, Emil Hurezeanu, fiindcă – până acum – este singurul demnitar care a prezentat o imagine cât de cât coerentă. Am folosit interviul acordat Radio France International (RFI).
Cu atât mai necesară cu cât fostul secretar de stat pentru afaceri strategice din MAE, Iulian Fota, posta pe Facebook acum câteva zile un episod din CSAT, toamna lui 2022. Propusese ca agenda sa fie completata cu un punct suplimentar: mersul războiului și implicații pentru România. I s-a spus că nu e momentul. Și nu a fost până a plecat din funcție.
Iată ce a declarat ministrul Hurezeanu pentru RFI:
Distribuirea de către Elon Musk a declarațiilor candidatului Călin Georgescu
Miliardarul Elon Musk a distribuit declarațiile lui Călin Georgescu privind interzicerea așa-numitei rețele Soros, provocând reacții puternice. Ministrul Hurezeanu a catalogat această acțiune drept „para-statală”, subliniind că provine „din interiorul nucleului dur al administrației Trump”. În acest context, ministrul urma să poarte consultări cu premierul pentru a contura un răspuns instituțional adecvat.
Alianța cu SUA: stabilitate sau schimbare?
„Până acum, alianța cu SUA este valabilă. Noi vrem să o menținem și să o intensificăm, să întărim bazele militare americane. Vrem să avem un rol activ în ceea ce privește principiile alianței, dar aceste principii sunt puse la îndoială. Ele pot suferi transformări, iar aceste transformări sunt rapide și precipitate”, a declarat Hurezeanu. Astfel, România trebuie să fie pregătită pentru orice scenariu în contextul schimbărilor geopolitice majore.
România ar putea trimite trupe de menținere a păcii în Ucraina?
„Până acum nu s-a pus această problemă. Nici la Paris, Polonia, Spania sau Germania nu au exprimat această opțiune. Totuși, desfășurarea de militari europeni ar putea fi o dorință a Statelor Unite, care nu vor să-și trimită propriii militari în acest teritoriu periculos. Bineînțeles, trebuie să existe reguli clare: unde sunt dispuse aceste trupe, cum și când reacționează? Dacă sunt atacate, se declanșează automat articolul 5 al NATO?”, a explicat ministrul, evidențiind complexitatea unei asemenea decizii.
România și riscul de a cădea în „zona gri”
Întrebarea dacă România riscă să fie marginalizată în arhitectura de securitate europeană a fost abordată frontal de Hurezeanu: „Suntem membri ai Uniunii Europene și ai Alianței Nord-Atlantice. Avem cele mai importante baze americane după Germania și Turcia. În harta extinsă a NATO, avem un rol geografic, militar și geopolitic esențial, în zona de conflict din Ucraina, de la gurile Dunării și din Marea Neagră. Deocamdată, suntem o zonă perfect hașurată a intereselor occidentale reunite”, a precizat ministrul, respingând speculațiile privind izolarea României.
Paralela dintre München 1938 și München 2025
Hurezeanu a atras atenția asupra unui posibil scenariu periculos, comparând negocierile actuale cu evenimentele din 1938: „Carl Bildt a spus că ceea ce au făcut americanii acum în raport cu rușii sunt concesii multiplicate, mult mai mari decât cele făcute de Chamberlain și Daladier în 1938. Cred în modelele istorice, cred în posibilitatea repetării acestora, fie parțial, fie în întregime. Însă trebuie să fim pregătiți și pentru o creativitate disruptivă, pentru a răspunde provocărilor actuale”.
Intervenția lui Richard Grenell pentru frații Tate
Un episod aparte a fost marcat de intervenția lui Richard Grenell, fost ambasador și emisar special al administrației Trump, care a afirmat că îl preocupă situația fraților Tate.
„La München, l-am zărit pe Richard Grenell pe unul dintre coridoarele conferinței. L-am abordat, am discutat informal despre situația din România. M-a întrebat despre alegeri, despre contextul politic. La un moment dat, i-am pus întrebarea direct: vine la București? Mi-a răspuns: «Nu, nu o să vin. Dar mă interesează soarta fraților Tate». Nu a fost o presiune, ci doar o reiterare a unui interes pe care îl exprimase deja public”, a relatat Hurezeanu.
Întrebat dacă România consideră această declarație o ingerință, ministrul a răspuns ferm: „O iau ca pe semnalarea unui interes. Nu este nimic nou, a fost o poziție exprimată urbi et orbi pe platformele X. Noi nu am fost surprinși. România va răspunde oficial doar într-un singur fel: justiția își va urma cursul. Nu se pune problema unor influențe externe asupra procesului juridic din țara noastră”.
Ce putem face?
Să navigăm cu noile mutații geopolitice cu fermitate și adaptabilitate strategică. Cu luciditate și determinare. Cu conștiința că frica este ucigașul minții.
Să ne ținem firea.
Avem cu cine?
