Contactează-ne

Actualitate

Despre siguranță

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ Psiholog Dr. Ana Aurelia Huţanu ■

Un scriitor foarte popular, Paolo Coelho, a spus că „o corabie este în siguranță în port, dar nu acesta este scopul unei corăbii”. Foarte adevărat, cu atât mai mult atunci când avem în vedere rezervele, precauțiile și angoasele celor care suferă de anxietate.

Mi-am adus aminte de acest citat vorbind cu o fetiță isteață dar paralizată de fobie socială, în limbaj colocvial de „frica de ceilalți”. Temătoare să se exprime de groază că ar putea greși, preferă să-și cenzureze în mod extrem orice intervenție până la a rămâne mută în fața învățătoarei și colegilor atunci când este întrebată ceva în clasă. Dacă se întâmplă totuși să vorbească și unii colegi râd pentru că nivelul lor actual de dezvoltare și de educație depinde adesea și de mediul toxic din clasă, nu numai de „cei 7 ani de acasă”, fetița admite totuși că realitatea situației odată consumate nu este atât de gravă comparativ cu ceea ce anticipează ea în momentele de panică, reușind să gestioneze mai ușor reacțiile celorlalți decât propria frică în așteptarea lor.

Cum poate un om să fie curajos dacă îi este frică?”, întreabă Bran Stark în „A Game of Thrones” de George R.R. Martin. „Ăsta e singurul mod în care un om poate fi curajos”, îi răspunde tatăl său. Din afară nu se vede decât acțiunea, nu și lupta internă de până la realizarea ei, de aceea ceilalți presupun că majoritatea nu simte anxietate ceea ce este cum nu se poate mai greșit deoarece peste 90% din populație se confruntă cu diverse episoade anxioase ocazionale însă aceste trăiri sunt arareori mărturisite și trec neobservate de ochiul extern. Nu suntem singuri așadar, suntem înconjurați de oameni ca noi cu aceleași temeri mai mult sau mai puțin intense, și navigăm printre ele cum ne pricepem mai bine.

Ținându-și corabia în port de frica furtunilor și greutăților, anxioșii – în special evitanții – nu progresează prea mult în atingerea unor obiective sociale importante, ceea ce le scade și mai tare încrederea în forțele proprii. Doar realizând lucruri în ciuda fricii și a limitelor autoimpuse putem învinge în lupta cu anxietatea dar uzura internă cauzată de această luptă permanentă aduce cu sine un cost adesea dificil de suportat.

Cu ajutorul psihologului, anxiosul evitant deprinde câteva strategii utile și eficiente care diferă mult de la caz la caz dar una dintre ele este confruntarea cu „cel mai rău scenariu posibil” („worst case scenario”). În acest exercițiu pe care anxiosul evitant va spune că l-a făcut cu ajutorul imaginației sale de nenumărate ori, psihologul încurajează verbalizarea cu glas tare sau în scris a celei mai mari frici legate de o anumită situație anxiogenă, moment în care deja apare o primă diferență majoră față de trăirea internă a anxietății: odată exprimată o frică specifică cu glas tare sau în scris, aceasta începe să-și piardă puterea iar când o și confruntă cu posibile consecințe și strategii reale, ea deja devine chiar simplu de gestionat. Cum se explică asta?

Atunci când nu lucrăm cu ea în cabinetul psihologului, anxietatea este percepută ca o stare de angoasă (frică apăsătoare) greu de „prins” de undeva anume pentru că pare să se manifeste peste tot în corp prin senzații fizice deranjante, gânduri intruzive și emoții intense, copleșitoare, care cer atenție imediată. La cabinet și apoi neapărat prin lucru acasă, persoana care suferă de anxietate învață cum să identifice și să gestioneze situațiile anxiogene. În momentul în care prin diverse tehnici și muncă cu sine punem „reflectorul” conștient al realității asupra unei anume frici, realizăm că starea de angoasă difuză din corp dispare temporar iar resursele, asemenea albinelor dintr-un stup, se organizează eficient către rezolvarea problemei ducând la un moment eliberator de satisfacție care însă durează doar până când următoarea frică creează tensiuni în umbră iar procesul de conștientizare, de aducere în lumină a sursei anxietății aflate în inconștient, se reia.

Gestionarea anxietății la cabinetul psihologului nu ține corabia în port ci o ghidează prin furtuni până la destinație…apoi până la următoarea și tot așa deoarece rostul unei corăbii nu este să rămână prea mult țintuită în ancoră ci să navigheze înfruntând pericolele.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending