Despre rezoluții

■ Psiholog Dr. Ana-Aurelia Huțanu ■

A început un nou an și ce facem noi la fiecare început de an? Rezoluții! Ce este o rezoluție? O promisiune, un îndemn, o motivație de a porni ceva bun pentru noi sau pentru ceilalți. Rezoluția începutului de an sună fix așa: „De la 1 ianuarie o să…”, cele mai frecvente continuări fiind acelea care au în vedere schimbări corporale cu dezvoltarea unor obiceiuri sănătoase: „merg la sală”, „țin dietă”, „slăbesc”, „alerg”, „fac mai multă mișcare”, „merg mai mult pe jos”, înțelegeți ideea, dar la fel de importante sunt și rezoluțiile care-și propun să facă schimbări la nivelul personalității și relațiilor sociale cum ar fi: „de acum o să mă pun pe primul plan”, „voi învăța să spun nu”, „o să am mai mult curaj să vorbesc în public”, „o să încerc să-mi fac mai mulți prieteni”, „o să reiau legătura cu prietenii vechi și buni din viața mea”, „o să fiu mai productiv”, „o să citesc mai mult”, „voi învăța să controlez mai bine stresul” și așa mai departe. Orice poate fi o rezoluție.

Problema cu rezoluțiile, cum se întâmplă cu mai toate lucrurile pe care ni le propunem, de altfel, este că dacă nu dezvoltăm în mod constant obiceiuri, rutine legate de tema stabilită, ne pierdem repede interesul. Acum câțiva ani, în plină pandemie, mi-am propus să fac mai multă mișcare. 1 ianuarie a fost singura zi în care am alergat în acel an! E adevărat că am folosit banda de acasă mai des dar nu pentru alergat ci pentru mers la pas citind. Tot am înregistrat asta ca un progres.

Rezoluțiile de anul nou sunt doar niște deziderate, rareori ele devin o parte din noi. Ce transformă o rezoluție dintr-o simplă idee („ce-ar fi să…”) într-o trăsătură de personalitate („acest lucru mă caracterizează”) este până la urmă frecvența cu care practicăm ceea ce ne-am propus. Atât. Cu cât facem mai des acel lucru, cu atât el ne devine din ce în ce mai caracteristic. Când renunțăm, frecvența și identificarea cu respectivele rezoluții se reduc la zero. Ideal ar fi să repetăm obiceiurile sănătoase pe care ni le-am propus la început de an suficient de des cât să ne bucurăm de efecte dar nu cât să ne obosească fizic și psihic efortul de a face din nou acel lucru. Obiceiurile se uzează în timp și numai repetiția la anumite intervale percepute de noi înșine în mod subiectiv ca stimulative le asigură o mentenanță optimă. Dacă ne găsim propriul ritm, putem să îndeplinim orice obiectiv realist ne-am propus.

Nu orice rezoluție este însă benefică sau prioritară pentru noi. Motivul principal pentru care renunțăm este că întotdeauna se găsesc alte lucruri mai importante de făcut. În asta constă toată subtilitatea voinței până la urmă, în identificarea adevăratelor noastre priorități și în ierarhizarea lor corectă, precum și în asumarea cu absolută sinceritate a ceea ce ne ține pe loc. Degeaba ne propunem să slăbim dacă suntem sedentari și mâncăm peste măsură tâmpenii la ore la care metabolismul nu poate lucra optim. Fac o paranteză aici și adresez celor care și-au propus să slăbească rugămintea de a consulta o echipă formată din medic și psihoterapeut acreditați pe probleme de nutriție, în nici un caz să nu folosească metode „după ureche” care le pot afecta grav sănătatea!

Revenind la obstacolele din calea îndeplinirii rezoluțiilor de început de an și a oricărui proiect, de altfel, țin să precizez că întotdeauna există cel puțin un motiv pentru care ne conducem viața într-un anume fel și nu în altul, într-o anume direcție și nu în alta. Trebuie „doar” să descoperim de ce ne este mai comod să facem ceea ce facem în loc să facem ce ne-am propus. Psihologii „scormonesc” printre motivații și blocaje până găsesc împreună cu persoana de pe canapea formula optimă pentru a atinge în siguranță obiectivele propuse.

Ca și la calitatea imaginii, rezoluțiile pot fi mai puternice sau mai slabe, necesitând un consum mai mare sau mai mic de resurse din partea noastră. Nu e nevoie să punem presiune pe noi și să ne stabilim obiective „4K”! Putem începe cu o rezoluție standard de 480p, echivalentul social al unei rezoluții foarte comune și ușor de îndeplinit care nu necesită efort susținut, de exemplu să mergem pe jos câte o jumătate de oră în medie, când și când. Pe măsură ce progresăm și devenim din ce în ce mai relaxați făcând ceea ce ne-am propus mai des, putem dacă dorim să trecem la rezoluții din ce în ce mai mari, de exemplu HD (să facem zilnic 6000 de pași), Full HD (să facem excursii în natură ceva mai solicitante fizic cum ar fi să urcăm munți mai mari, să facem scufundări, să practicăm în mod regulat un sport sau să mergem săptămânal la sală ori la bazin) și, de ce nu, 4K (să escaladăm Mont Blanc, Kilimanjaro sau Everest ori să alergăm la maraton) dar nu ne obligă nimeni să ne forțăm limitele până într-acolo. Pași mici dar constanți, acesta este secretul! Îndeplinirea rezoluțiilor de început de an înseamnă până la urmă îmbunătățirea calității vieții prin obiceiuri sănătoase practicate în mod constant.