Despre război şi oamenii simpli ce plătesc „factura“

■ scriitoarea Elena Foghel a publicat pe pagina de socializare amintiri de familie despre război ■ fiică a unui sanitar militar, ea relatează cele spuse de tatăl său despre ororile ultimei conflagraţii mondiale şi costurile acestuia ■

Poeta Elena Foghel, în vîrstă de 72 de ani, autoare a trei volume de poezii, a publicat, zilele trecute, în contextul îngrijorării maxime provocate de războiul din Ucraina, o postare.

Este practic o pledoarie despre pace, reamintind din experienţa de viaţă a tatălui său, sanitar în cel de-al Doilea Război Mondial, care i-a povestit  despre ororile conflagraţiei. Alcătuită sub forma unei proze scurte, postarea Elenei Foghel (FOTO – Roman24.ro) vorbeşte despre război, sacrificiile oamenilor simpli, care în realitate sînt plătitorii „facturii“ unui război pe care nu şi-l doresc şi nici nu pot să-l împiedice.

„Tatăl meu a fost sanitar militar şi în viaţa civilă a fost tot sanitar, la pensie a ieşit din această meserie. A avut nenorocul de a participa activ, prin meseria lui,  la nenorocirile provocate de un război oribil. Ceea ce mi-a rămas în minte şi mie şi copiilor mei a fost o părere personală a tatălui meu care a explicat totul despre război în cîteva cuvinte pline de obidă.

„Dragii mei, spunea el – bieţii tineri care şi-au lăsat viaţa sau părţi ale trupului pe cîmpurile de luptă, nu au fost eroi… Ei au fost carne de tun folosiţi în satisfacerea ambiţiilor politice ale vremurilor, a neputinţei celor de la conducere de a-şi rezolva paşnic problemele ţărilor pe care le conduceau.

Tinerii erau adunaţi din toate colţurile ţării, instruiţi în fugă şi fară să cunoască adevăratele motive pentru care erau trimişi pe cîmpurile de luptă,  fluturîndu-se în faţa lor stindardul României pe care jurau credinţă“. „Dar care erau adevăraţii eroi bunicule? – întrebau curioşi băieţii mei, dornici să afle adevărul istoric din gura unui participant la aceste nenorociri“.

„Adevăraţii eroi au fost sanitarii şi preoţii care încercau să aducă linişte sufletească şi ameliorare fizică a durerilor trupeşti. Cîta durere au putut produce ambiţiile şi orgoliile politice, ca apoi să-i numească pe bieţii tineri eroi. Care după război erau lăsaţi la mila sorţii!! Mulţi dintre aceşti «eroi»,  deveniseră cerşetori prin gări, muritori de foame, în neputinţa lor de a munci .

După război vedeai prin toate gările, prin localuri pline de beţivi, prin margini de oraşe necăjiţi, invalizi, cu minţile rătăcite, oameni «eroi», care cerşeau şi povesteau întîmplări trăite de ei“. „Dar nu aveau familii, bunicule?“. „Aveau, dragi nepoţi, dar şi ei erau necăjiţi, mulţi au fost părăsiţi de nevestele lor sau porniţi pe alte cărări. Iată dragii mei, din aceste motive războaiele sînt distrugătoare de destine, de vieţi şi în acelaşi timp motiv de îmbogăţire pentru cei puternici“.

Timpurile prezente cînd din nou a pornit ideea de pregătiri armate, de mobilizări pe la graniţele ţării de trupe străine, m-a dus cu gîndul la poveştile tatălui meu. Şi eu îl consider pe tatăl meu un erou, al salvării suferinţelor celor folosiţi de alţii ! Dumnezeu să-l aibă în paza Lui,  acolo, Sus, iar pe noi să ne protejeze de o nouă catastrofă trăită atunci demult!

„De data aceasta necazul va fi mai mare, oamenii sînt storşi de puteri, jefuiţi, înşelaţi, presaţi psihic de tot felul de boli induse pentru a le lua gîndul de la ce vor cei de la putere să facă, vlăguiţi şi nepregătiţi pentru războaie“, a consemnat Elena Foghel despre războaie, eroi şi inconştienţa mai marilor lumii în raport cu propriile popoare.