Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Dedesubturile taximetriei, în Neamt

Știre publicată în urmă cu

în data de

1. Legea taximetriei – lege anticoruptie Pînã în 2003, taximetria era al doilea mare sector al transportului public de persoane, cu mijloace auto, care se perfectionase în ilegalitãti, unde la „loc de cinste“ se situau frauda fiscalã, spãlarea de bani si jecmãnirea cãlãtorului. Legea nr. 38/2003 – numitã Legea Taximetriei – a fost prima si singura lege anticoruptie din domeniul transportului rutier. Duritatea legii a stîrnit reactii vehemente în zonele interlope ale taximetriei, ale cãror ecouri nu s-au stins încã, existînd si menestreli în soldã. Majoritatea contestatarilor nu doresc decît sã se revinã la „momentele de glorie“, cînd, timp de 12 ani, dupã 1990, taximetria în România a fost „sat fãrã cîini“. Erau necesare mãsuri severe de selectionare a taximetristilor, privind autorizarea si atestarea lor, precum si mãsuri de personalizare a taxiurilor, pentru a putea pretinde cã România, cu cele peste 41.000 de taxiuri si peste 60.000 de soferi taxi, este o tarã care se poate compara cu alte tãri europene.

2. Ce model de taximetrie ne-am ales? Pentru cine nu stie, în Europa existã mai multe modele de taximetrie si România nu putea adopta numai unul dintre acestea sau o combinatie compatibilã cu pretentiile propriei piete a serviciilor. Legea românã trebuia sã aleagã între reglementarea excesivã a tãrilor sudice (Italia, Grecia, Turcia), reglementarea moderatã a centrului (Spania, Franta, Germania) sau reglementarea limitatã a nordului (Suedia, Norvegia). Modelul românesc de taximetrie ales are reglementãri preluate din taximetria germanã si cea greacã, fiind un amestec între balcanism si rigoare.

3. Ce face din taximetrie românul, cînd este escroc? Spiritul inventiv al românului escroc a gãsit si de data aceasta solutii pentru a ocoli legea sau pentru a o aplica altfel decît este. Legea prevede ca taxiurile sã fie dotate cu aparate de taxat pentru a se bloca evaziunea fiscalã, dar si de a proteja cãlãtorii de abuzul de suprataxare. Unii taximetristi, si nu putini la numãr, cu sprijinul „dezinteresat“ al unor autoritãti precum primãriile, directiile de finante si inspectoratele de metrologie, utilizeazã aparate de taxat precum cele de tip Microsif, a cãror programe pot fi usor de mãsluit. Cu astfel de „stifturi“ în dotarea taxiurilor, „jaful la drumul mare“ poate continua. Legea prevede ca nici un taxi sã nu poatã activa fãrã a fi autorizat. Unii taximetristi circulã fãrã autorizatie, cu autorizatie falsã sau autorizatia „se împrumutã“ de la un taxiu la altul. Legea prevede personalizarea taxiurilor în trafic, pentru a se detasa vizual cu mare usurintã. Se fac interventii, cu mari costuri de efort, demne de o cauzã mai bunã, ca aceastã personalizare sã nu mai existe, pentru a se reveni la haosul dinainte de 2003. Legea mai prevede calificarea profesionalã a taximetristilor, dupã standarde ocupationale europene, precum si urmãrirea respectãrii acestor standarde de cãtre asociatiile profesionale, alte autoritãti neavînd acest rol. Grupurile de interese de tip mafiot din taximetrie au înfiintat asociatii patronale, menite sã acapareze si sã detinã controlul asupra marii mase a taximetristilor. Nici asociatiile sindicale nu se dau în lãturi de a pune mîna pe taximetrie, asa cum au pus pe transportul public de cãlãtori cu autobuzele si mai ales cu microbuzele.

4. Autoritatea Rutierã, prin decizii ilegale, sustine interesele grupurilor mafiote În Neamt, supravegherea activitãtii profesionale a taximetristilor o realizeazã filiala Camerei Nationale a Taximetristilor. Certificatul de „bunã practicã“, numit Recomandare, îl elibereazã aceastã camerã, singura îndreptãtitã de lege sã o facã. Asociatiile patronale sau sindicale se calcã în picioare pentru a prelua aceastã prerogativã de a da Recomandãrile, fie în scopul de a detine controlul, fie de a le transforma în minã de aur. La Bucuresti, ca replicã la Camera Taximetrisrilor s-a înfiintat anul trecut o asociatie patronalã cu sigla ANPOTR, aflatã sub patronajul unor interese interlope, decise sã controleze Taximetria din România. Sub presiunea intereselor respective, Autoritata Rutierã Românã a impus recunoasterea în teritoriu a ANPOTR, care se dovedeste a avea ramificatii în zona politicului (PD) si a sindicatelor soferilor.

6. Conflictele din taximetria nemteanã sînt datorate iresponsabilitãtii conducerii filialei Camerei Taximetristilor Conflictele din taximetria nemteant, atît din Piatra Neamt, cît si din Roman nu au altã sursã decît în subteranele luptei pentru suprematie în sector, duse la centru, între cercurile de interese mai sus pomenite. La filiala nemteanã a Camerei Taximetristilor actuala conducere, aflatã în derivã sub aceste presiuni, face greseli de management si de comportament impardonabile, stîrnind nemultumirea fireascã a taximetristilor. Camera percepe cotizatii prea mari si realizeazã cheltuieli de personal nejustificate, în timp ce ANPOTR, bazîndu-se pe fonduri dubioase, nu pretinde si nu cheltuie mai nimic, ceea ce seamãnã foarte mult cu politica de dumping practicatã pentru falimentarea adversarului.

7. Ce-i de fãcut? La Neamt, Camera Taximetristilor trebuie sã-si analizeze cu luciditate situatia si cu ocazia adunãrii generale din luna aceasta sã-si aleagã o conducere compatibilã cu interesele ei si cu exigentele legislatiei, Sã nu se uite cã cel putin jumãtate din persoanele care compun Biroul executiv al Camerei nu mai au nici o tangentã cu taximetria. Persoana aleasã pentru a conduce Camera pentru urmãtorii patru ani trebuie sã cunoascã bine problemele taximetriei, sã aibã personalitate si sã fie total independentã de orice imixtiune din zona politicului, sindicalã, a ANPOTR sau a dispeceratelor taxi. Apropo de dispecerate, Legea taximetriei le-a acordat prea multã atentie si acestea au devenit prea posesive, ceea ce se impune corectat.

8. În loc de epilog Din ziarul Vestea aflãm, prin intermediul unei întregi suite de fotografii color, relaizate sub patronajul domnului Soroceanu, despre deplasarea domniei sale si a echipei de volei Unic prin cantoanele Elvetiei. Domnul Soroceanu este un personaj pe care megalomania care îi cam dã tîrcoale îl împinge în derapaje verbale, declarînd prin tîrg cã-i port o fricã, ceva de speriat. Ca dovadã de cîtã dreptate are, am sã-i spun cã din cele 25 de fotografii reproduse, mi-au retinut atentia doar douã. Una pe care domnia sa mi-o dedicã, în care a pozat un taxi, de care se mirã de ce în Elvetia nu este galben. Este mirarea ardeleanului care a vãzut pentru prima oarã girafa. Îi stau la dispozitie cu explicatii, si în definitiv Europa nu se rezumã la Elvetia. Cealaltã fotografie este cea în care domnul Soroceanu este pozat, mîndru, alãturi de o vacã bãlãtatã elvetianã, cuplu valoros, din care, dupã spusele domniei sale, numai vaca valoarezã 1.000 euro.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending